Târgu-Jiu: Cârţu: „M-au ars pentru că vorbele mele ustură!”

Fostul antrenor al pandurilor, Sorin Cârţu, s-a declarat mulţumit de ceea ce a realizat cu Pandurii dar a precizat că regretă că nu a reuşit mai mult. Analizând modul în care a fost mereu suspendat la Pandurii, Cârţu a concluzionat că ironiile sale au durut şi de aceea a deranjat multe persoane.

Antrenorul Sorin Cârţu a plecat de la Pandurii cu regretul că nu a făcut mai mult pentru echipă: „La ceea ce am realizat până acum n-aş putea să spun că sunt supermulţumit. Ar fi fost mai bine să fi putut cu mai multe procente în plus. Dar să dea Domnul ca acei care vin după noi să facă mai bine şi să ducă echipa pe un loc mult mai bun în clasament decât este acum când plec eu.” Cârţu a punctat faptul că şi-a îndeplinit obiectivul şi în 37 de etape cât a stat pe banca echipei Pandurii a realizat baremul de 1,46 puncte pe meci, el prognozând la debutul sezonului că va reuşi cu echipa 1,5 puncte pe meci.

Un alt regret al fostului antrenor îl constituie suspendările de care a avut parte şi motivele acestora, în cazul altor antrenori fiind trecute cu vederea dar nu şi în cazul său: „Este incredibil cum am fost  suspendat în această perioadă, ca a vrut arbitrul de centru, că a vrut arbitrul de rezervă sau că a vrut observatorul. Sunt gesturi care pentru alţii sunt trecute cu vederea dar pentru mine sunt pedepse maximale. Nu ştiu dacă pentru că am fost antrenorul pandurilor m-au ars ci pentru că sunt un tip care spune ce are de spus şi vorbele mele ustură şi când le spun sunt mereu ca un şiş în spate. Totdeauna ard pentru că ei au complexe. Pe cine e toată lumea supărată în presă? Pe cârcotaşi pentru că au pamflet şi acela doare şi înţeapă. Aşa şi cu ironiile mele, dor. Ce gândesc voi spune totdeauna.”

„Probabil că sunt un rău al fotbalului românesc şi mă dau deoparte să stau puţin.
Voi lua o pauză acum. La divizia A nu pot să merg să mai antrenez. Am nevoie şi eu de odihnă, o să mă odihnesc, şi apoi o să vin să mă lupt iar cu „Bogaci, Constantini sau Avrami” în felul meu.”
Sorin Cârţu