Reşiţa: Bruno Adamcsek este alpinistul care a învins muntele

Pasiunea lui pentru munţi l-a îndemnat să-şi părăsească oraşul natal şi să se stabilească în Băile Herculane, la o aruncătură de băţ de munte.

Profil
Născut - 28 mai 1962, la Bocşa
Educaţie - Liceul de Poştă şi Telecomunicaţii din Timişoara
Pasiuni - Toate sporturile, în afară de fotbal
Familie - Căsătorit, are un băiat de 19 ani pe nume Hardvic

A început să cocheteze cu alpinismul în anul 1981, când căţărările sale erau doar o pasiune. Ambiţios din fire, a început să facă alpinism de performanţă trei ani mai târziu. A obţinut multe premii, la vremea respectivă dorindu-şi enorm să urce pe podium. „La început îţi doreşti foarte mult să fi în frunte. În timp îţi dai seama că sunt alte lucruri mult mai importante cum ar fi să salvezi un om“, a spus bărbatul.

Altruism ca hrană spirituală

Întrebat care este cea mai mare satisfacţie profesională până la ora actuală, alpinistul a spus că să ajuţi pe cineva când are nevoie nu se compară cu multe alte lucruri. „Asta valorează mult mai mult decât un trofeu sau un loc pe podium“, a completat bănăţeanul. Pentru că şi-a ales una dintre cele mai periculoase meserii, alpinistul nu a fost ocolit de accidente. După şapte ani de experienţă, Bruno Adamcsek şi-a văzut moartea cu ochii în Munţii Făgăraş. „În timp ce escaladam, s-a rupt o cornijă din munte şi am căzut în gol de la o distanţă de 160 de metri. Timp de câteva secunde am putut să reflectez asupra vieţii mele, asta pentru că eram conştient că nu mai aveam nicio salvare“, a spus alpinistul.

La un pas de moarte, alpinistul s-a gândit la trei lucruri. „Urma să mă căsătoresc, aşa că prima oară m-am gândit la iubita mea, care-mi este acum soţie. M-am gândit apoi la mine, aveam un regret pentru mine însumi că nu am să mai fiu şi în al treilea rând, mă gândeam că aş mai fi avut foarte multe lucruri de făcut pe acest pământ“, a spus alpinistul.

Cu toate acestea, omul a avut zile. „Nu am căzut pe un plan orizontal, iar în momentul în care m-am prăbuşit s-a provocat o avalanşă. Aşa m-am salvat. La scurt timp, încercând să ies din zăpadă, am văzut lumina soarelui şi nu mi-a venit să cred“, şi-a amintit alpinistul.

În jur de 12 bărbaţi l-au transportat pe Bruno Adamcsek până în oraşul Victoria, unde a primit îngrijri medicale. Din fericire, nu a rămas cu sechele foarte grave, având doar rotula stângă ruptă şi câteva coaste.

Oamenii munţilor au o forţă de fier

Alpinistul spune că într-o asemenea meserie nu este important doar fizicul ci şi psihicul. Trebuie să fi foarte tare din acest punct de vedere pentru a face faţă oricărui lucru neprevăzut. „Acest psihic de fier se dobândeşte în timp şi prin experienţă. La început gândeşti altfel, dar cu anii devii mai tare“, a spus bărbatul. Astăzi, omul este instructor de alpinism şi învaţă şi alţi pasionaţi al acestui sport tainele escaladelor muntoase.

Întrebări şi răspunsuri
Cum priveşte familia dumneavoastră meseria periculoasă pe care o practicaţi?
Soţia mea m-a cunoscut aşa, iar de mult ce mă iubeşte, în timp a început să practice şi ea iar băiatul meu este voluntar la un club de alpinism din Herculane.

Vă îndrumaţi fiul să vă calce pe urme?
Nu am ţinut neaparat ca el să devină alpinist, însă văd că este atras de acest sport. El are talent spre deosebire de mine. Eu nu am avut talent nativ dar mi-a plăcut foarte mult şi am fost foarte ambiţios.

Care este anotimpul când iubiţi cel mai mult muntele?
Eu iubesc muntele în orice împrejurare şi pe orice anotimp. Cu toate acestea, eu îl prefer iarna. Este cel mai frumos peisaj pe timp de iarnă.


ce-i place
Iubesc muntele şi orice lucru şi detaliu legat de el.
ce nu-i place
Nu-mi place lipsa de bun simţ a turiştilor. Cred că ţine de educaţie şi de felul în care turiştii au grijă de natură. Nu-mi place că oamenii neglijează muntele şi nu îl valorifică cum ar merita.