Peleşul, visul nebunesc al lui Carol I. Construcţia palatului a durat 39 de ani şi a costat 198 milioane de dolari, plătiţi prin sacrificiul financiar al monarhului
0Pe 7 octombrie 2015 se împlinesc 132 de ani de la inaugurarea Castelului Peleş, unul dintre cele mai frumoase şi mai importante monumente din Europa, unicat prin valoarea sa istorică şi artistică. Peleşul a fost ridicat la iniţiativa lui Carol I, finalul vastului proiect arhitectonic încetând, cu adevărat, abia la moartea suveranului, în 1914.
În căutarea unui loc în care să ridice o reşedinţă de vară, Carol I (1839-1914), ales Domn al României în 1866, ajunge şi în comuna Podu Neagului, un mic sat de munte cu peisaje sălbatice care primeşte, câţiva ani mai târziu, la iniţiativa suveranului, numele de Sinaia.
Regele cumpără 1000 de pogoane în localitate şi, în 1873, demarează proiectul unei case de vacanţă pentru familie.
Doi ani le-au trebuit constructorilor să stabilizeze fundaţia, iar 300 de muncitori au muncit pentru a consolida terenul, afectat de alunecări şi cursurile de apă subterane.
Încă de atunci, Castelul Peleş bifează o premieră, prima construcţie din România a cărei fundaţie este din beton.
Ceremonia de punere a pietrei de temelie a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875. La fundaţia castelului au fost depuse două pergamente într-un tub de sticlă, închis într-unul de plumb, împreună cu o colecţie de monede de aur de 20 de lei, bătute în număr redus, cu chipul domnitorului Carol. Pergamentele conţineau declaraţia de intenţie şi actul de fundaţie al Castelului Peleş, momentul fiind şi începutul unui vis arhitectonic măreţ al suveranului, Castelul Peleş.
Un proiect întins pe o perioadă de 39 de ani
Potrivit documentelor epocii, elaborarea planurilor iniţiale ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei şi din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse.
Proiectele sunt respinse de către Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor este încredinţată arhitectului german, Johannes Schultz. Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german.
Interesant este că, deşi a fost inaugurat oficial câţiva ani mai târziu, la 7 octombrie 1883, devenind reşedinţa de vară a Familiei Regale (Carol I şi Elisabeta stăteau la Peleş din mai şi până în noiembrie) şi un important centru administrativ, cultural şi politic, amenajarea vastului proiect care înseamnă Castelul Peleş a încetat cu adevărat abia la moartea suveranului, în 1914, adică la 39 de ani de la punerea pietrei de temelie. Este, de altfel, forma în care poate fi admirat şi în prezent.
În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 – 1928). Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate capela Reginei Elisabeta de la etaj, apartamentele principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi Mezaninul. Între anii 1903 – 1906, Liman proiectează Galeria de marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi baia reginei şi amenajează încăperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamnă a Palatului şi apartamentele oaspeţilor din aripa de nord a castelului.
Regele Carol I la Peleş, aproximativ 1912. FOTO peles.ro
Între 1906-1914, se întreprind lucrările de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este înălţat turnul central al castelului, cu o înălţime de 66 de metri, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Totodată, sunt amenajate Sala veche de muzică, Sala Florentină şi Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de şah, iar Sufrageria regală este extinsă. La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru.
Între anii 1905 – 1906, sunt concepute vastul Apartament imperial, compus din Salon mare, Salon mic, Dormitor, Budoir, Baie şi Camera valetului şi Apartamentul principilor moştenitori, Ferdinand – Maria.
În anul 1906, au loc modificări ale Sălii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptată proiecţiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiecţie. Aparatura cinematografică a fost modernizată în 1939, de Societatea Concordia din Bucureşti, la cererea expresă a regelui Carol al II-lea.
Între anii 1908 – 1911, este definitivată construcţia Sălilor de arme, ca şi decoraţia Sălii Florentine, după planurile arhitecţilor Karel Liman şi Ferdinand de Tiersch, acesta din urmă, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Între anii 1907 şi 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curţi interioare, principala sală de recepţie a castelului. Holul este decorat în stilul Renaşterii germane, cu subtile accente baroce, de către Bernhard Ludwig din Viena, care colaborează strâns cu arhitectul Liman. Modelul de inspiraţie al sălii îl constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comerţ din Lübeck. În paralel, sunt construite la Parter, Sala de şah şi Sala de biliard, în continuarea Sălii maure.
În sfârşit, între anii 1911-1914 este amenajată terasa cu busturi de împăraţi romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectată Sala consiliilor de către arhitectul Liman şi decoratorul vienez, Bernhard Ludwig.
Lucruri inedite despre castel
Poiana şi platforma castelului au fost edificate prin dislocarea parţială a unor zone ale muntelui Molomoţ, nivelate pentru obţinerea pământului necesar construirii pantelor, aleilor şi teraselor. Cu ajutorul unui funicular aerian au fost transportaţi peste 20.000 de metri cubi de pământ.
Materialele de construcţie sunt, în cea mai mare parte, de provenienţă românească: zidăria este făcută cu pietriş din râul Prahova, piatra a fost extrasă din carierele de la Piatra Arsă şi Lunca Mare, piatra verde adusă de la Slănic, lemnul din pădurile din împrejurimi, iar cărămizile au fost coapte pe şantier. De asemenea, zidarii şi tâmplarii au fost meşteri români.
Castelul Peleş, o bijuterie arhitectonică. FOTO peles.ro
În 1883, anul inaugurării, castelul a fost dotat cu hidranţi instalaţi de firma Thiergärtner din Mainz care sunt încă funcţionali. În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, fiind primul castel electrificat din Europa, iar la 1897 este construită centrala electrică. Printre tehnologiile moderne de la Peleş se mai numără liftul, plafonul de sticlă mobil al Holului de Onoare şi aspiratorul central de praf, şi el funcţional în prezent.
Cele 2.000 de personaje sculptate în lambriurile Holului de Onoare au fost realizate de către 140 de artişti care au lucrat timp de şase luni, zi şi noapte. Construcţia, decorarea şi mobilarea Holului de Onoare au atins, în anul 1911, suma de 1 milion şi jumatate lei-aur. În perioada antebelică, leul-aur echivala cu 12 dolari, la valoarea de atunci a dolarului.
Sumele avansate în epocă pentru construcţia Peleşului au fost de peste 16,5 milioane de lei-aur, fonduri proprii ale regelui, care şi-a vândut o moşie din Germania pentru a putea plăti costurile terenului şi a ridicării edificiului. O controversă legată de castel este folosirea şi de fonduri publice, idee promovată în timpul regimului comunist.
Castelul are 160 de camere, dintre care aproximativ 30 de băi.
Peleşul găzduieşte peste 60.000 de obiecte de artă care fac parte din patrimoniul cultural naţional românesc. Acestea se constituie în mai multe colecţii: există colecţia de arme, cea mai valoroasă din ţară, ca număr şi ca valoare intrinsecă a obiectelor, colecţia de mobilier, cea de artă decorativă, colecţia de artă plastică, de vitralii, de textile şi decoraţiile exterioare din piatră, marmură şi ceramică (statuile şi basoreliefurile de pe terase). Una dintre cele mai importante colecţii este decoraţia din lemn sculptat manual care se prezintă într-o stare impecabilă. Lucrată în ateliere celebre din străinătate, Austria şi Germania, şi nu se cunoaşte secretul prelucrării lemnului care îl face ca, după o sută de ani, să fie într-o stare atât de bună.
Pe lângă castel au fost construite Pelişorul (pentru principii moştenitori Ferdinand şi Maria), Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului, în 1883, Regele Carol I şi Regina Elisabeta au locuit la Mănăstirea Sinaia şi în Casa de Vânătoare, terminată înaintea castelului.
Ultimul mare eveniment, semicentenarul Peleşului
După 1914, Castelul Peleş, care putea fi vizitat încă din timpul regelui Carol I, şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator.
Până în 1947, devine spaţiu aulic pentru vizitele oficiale sau găzduieşte ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al II-lea (1930-1940).
La Peleş s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foişor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleş, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea.
Castelul Peleş a funcţionat ca muzeu încă din timpul lui Carol I. FOTO peles.ro
După abdicarea regelui Mihai, în 1948, Castelul Peleş este confiscat de autorităţile comuniste, fiind declarat muzeu în 1953. Ulterior, în perioada 1975-1990, castelul va fi închis publicului.
În prezent, conform Memorandumului de înţelegere semnat între reprezentanţii Casei Regale a României şi cei ai Ministerului Culturii, la 1 martie 2007, imobilele Peleş şi Pelişor au fost retrocedate Familiei Regale române, iar patrimoniul mobil face parte din patrimoniul naţional şi nu au făcut obiectul retrocedării. Familia Regală a închiriat statului cele două imobile care funcţionează ca muzee, administrate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Personalităţile care au vizitat Castelul Peleş
Printre cei mai de vază oaspeţi, pe vremea lui Carol I, s-a numărat împăratul Austro-Ungariei Franz-Joseph, în 1896, ocazie cu care e reînnoit tratatul României cu Tripla Alianţă, chiar la castel. În 1906 se aştepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, care a costat suma de 100.000 lei-aur, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Oaspeţi îi sunt lui Carol I la Peleş şi principele Alexandru de Battenberg, al Bulgariei, ţarul Ferdinand, urmaşul lui Alexandru, regele Gustav al Suediei, reginele Ema a Olandei şi Maria Theresa a Bavariei.
La Peleş vin şi sunt ospătaţi arhiducii Rudolf şi Stephanie de Habsburg, în 1884, ca şi Franz Ferdinand de Habsburg, în 1909, an în care vine la Peleş şi Kronprintul Wilhelm al Germaniei. Din Istanbul vine Iussuf Izzedin, principele moştenitor al Imperiului Otoman. Familia regală română e vizitată la Peleş de marele duce Boris al Rusiei, de ducele Alfred de Edinborough, de Charlotte şi Bernhard al III-lea de Sachsen-Meiningen şi de numeroase alte rude ale familiei regale române.
Tot la Peleş sunt găzduiţi mulţi dintre invitaţii reginei la manifestările sale culturale, mai ales la concerte (aproape zilnice sustinute de regula de regină la pian, G. Enescu, la vioară şi Dinicu la violoncel). Poetul Vasile Alecsandri era preferatul reginei şi unul dintre cei mai preţioşi consilieri. Principesa Maria a întâlnit la concertele reginei personalităţi ca Sarah Bernhardt, Catulle Mendes, Sarasate, Hubermann, scriitorul francez Pierre Loti etc.
În perioada lui Nicolae Ceauşescu, pentru Gerald Ford, preşedintele Statelor Unite aflat în vizită în România, gazdele au organizat şi o vizită la Peleş. De două ori, aici a fost primit şi ospătat „omologul bulgar” Todor Jivkov, iar a treia oară ospete a fost liderul est-german Erich Honecker. Din 1982, fosta reşedinţă de vară a regilor n-a mai fost folosită deloc.
În prezent, Castelul Peleş este vizitat anual de mii de turişti din ţară şi din străinătate, nu mai puţin de 7,6 milioane din 1990 şi până în prezent.
Vă mai recomandăm