Cum scăpăm de inhibiţii, timiditate şi de sensibilitatea exagerată la criticile celor din jur – specialiştii explică de unde vin aceste manifestări şi cum se tratează

Inhibiţia şi sentimentele de inadecvare şi hipersensibilitate la evaluarea negativă se instalează încă de la cele mai fragede vârste şi apar în anumite contexte nefaste. Cei cu o personalitatea evitantă ajung să-şi nege dorinţele şi sentimentele de afecţiune şi să păstreze distanţă faţă de cei din jur pentru a se pune la adăpost de experinţe negative. Din fericire, încrederea în propria persoană se poate redobândi.

Manifestarea unor comportamente evitante poate avea loc încă din copilărie. Timiditatea, izolarea, frica de străini şi de de tot ceea ce înseamnă nou sunt primele semne care ar trebui să dea de gândit. Fără ajutor, în timp, aceste comportamente ajung să se fixeze în trăsăturile de personalitate ale viitorului adult. Din acel moment, specialiştii vorbesc despre tulburarea de personalitate evitantă. 

Sensibilitate exagerată la evaluări negative

Inhibiţia socială şi prezenţa sentimentelor de insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluări negative sunt principalele manifestări care caracterizezază tulburarea de personalitate evitantă. Cauzele sunt legate de situaţii sau evenimente anterioare de relaţionare care au produs suferinţă şi durere. Urmare a acestor experienţe negative, personalitatea evitantă a ajuns la concluzia că mult mai bine este să nege sentimentele de afecţiune şi să păstreze distanţă interpersonală, ceea ce o face să fie percepută de cei din jur, la o evaluare superficială, drept retrasă, insensibilă şi indiferentă. În realitate, însă, personalitatea evitantă este marcată puternic de dorinţa de ataşament. Timiditatea, frica de respingere, prudenţa excesivă îi fac pe cei cu astfel de tulburări să nu mai fie ei înşişi”, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale tulburării de personalitate anxioasă este evitarea socială. Cei care suferă de o astfel de tulburare au o serie de convingeri greşite: se consideră anormali, imposibil de iubit, diferiţi de ceilalţi şi se evaluează în plan social că fiind necorespunzatoari şi lipsiţi de valoare. Din aceste motive, evită toate acele situaţii sociale în care ceilalţi ar putea să-i descopere „cu adevărat”. 

Teamă de a fi respinşi 

„Cei cu o personalitate evitantă pornesc de la premisa că în relaţiile interpersonale oamenii vor reacţiona în aceeaşi manieră negativă, în care au reacţionat persoane importante din viaţa lor în experienţele anterioare, având o teamă permanentă că cei din jur îi vor respinge. O perspectivă dureroasă, întrucât persoana evitantă consideră că reacţiile negative ale celorlalţi sunt justificate”, mai spune psihologul. 

Pentru cei cu astfel de tulburări nici măcar interacţiunile sociale pozitive nu vor fi percepute că atare: „Dacă X sau Y ţine la mine este doar pentru că încă nu mă cunoaşte şi ar fi mai bine să mă retrag înainte de a mă descoperi aşa cum sunt eu de fapt”. 

„Reacţiile celorlalţi sunt însă, de multe ori, interpretate greşit. Reacţiile pozitive sau neutre sunt evaluate că fiind negative pentru că persoana evitantă se concentrează asupra propriilor gânduri şi sentimente negative mai mult decât asupra gesturilor celor cu care interacţionează”, explică Ionuţ Ghiugan. 

Gândirea autocritică menţine o persoană cu tulburare de personalitate evitantă într-o stare continuă de anxietate şi tristeţe mai ales că percepe convingerile negative ale celorlalţi la adresa să ca fiind conforme cu realitatea. 

Reţinere în relaţiile intime 

„Din cauza temerii de a nu se face de râs, de a fi ridiculizată, personalitatea evitantă manifestă reţinere în relaţiile intime, iar când se implică totuşi într-o relaţie, adopta un comportamant defensiv pentru a evita confruntările şi pentru a menţine relaţia funcţională”, mai spune renumitul psiholog. 

Cum se îndepărtează temerile legate de respingere 

Evaluarea şi diagnosticarea corectă a celor care suferă de astfel de tulburări sunt esenţiale pentru rezolvarea problemelor. 

„Tulburarea de personalitate evitantă se tratează cu psihoterapie, intervenţia fiind axată pe atingerea şi înlăturarea temerilor legate de respingere şi a fobiei sociale, pe dezvoltarea abilităţilor de relaţionare şi încurajarea exprimării opinilor şi emoţiilor”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.