Iaşi: Potret/Mariana Codruţ: „Când scriu mă simt puternică“

Autoarea a publicat peste zece cărţi, de genuri literare diferite, dar este cunoscută în primul rând pentru poeziile sale.

Talentul pentru scris crede că l-a moştenit de la mama ei, datorită căreia „am crescut într-o atmosferă de şezătoare literară autentică. Mama ştia sute de poezii, ghicitori, cimilituri, cânta minunat romanţe. În plus, n-am mai întâlnit pe nimeni atât de cald şi cu o adevărată nobleţe a inimii“, îşi aminteşte scriitoarea.

Era în clasa a IV-a când s-a apucat să scrie versuri. Într-un an umpluse deja cu poezii un vocabular; i l-a dat profesoarei de limba română, care n-a iubit-o însă niciodată, deci n-a stimulat-o nicicum şi nici n-a ajutat-o să aleagă un liceu potrivit.
Ca atare, copil de ţărani fiind, fără orientare şi foarte sărac, Mariana Codruţ a ajuns la un liceu industrial, pe care-l numeşte, cu vorbele lui Bacovia, „cimitirul tinereţii“ ei.

După absolvire, a optat pentru Facultatea de Arte Plastice din Cluj, dar n-a reuşit. Apoi, fără nici o oră de meditaţie plătită, a fost admisă la Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, la Iaşi. Salvarea ei a fost că a intrat cu bursă, ceea ce a făcut-o să reziste material şi să-şi ducă studiile la capăt.

„La liceul afurisit pe care l-am făcut, accentul nu se punea pe limba şi literatura română ori pe vreo limbă străină.  Sunt sigură că mi-a scris un înger tezele la admiterea în facultate!“, spune poeta, dând impresia că nu glumeşte. Şi lumea universitară a dezamăgit-o, viaţa de student nu arăta deloc cum visase ea.

 „M-am dus la facultate cu o valiză de iluzii şi am rămas la final cu o bocceluţă“, adaugă scriitoarea. Se aşteptase să întâlnească colegi şi profesori pasionaţi cu adevărat de literatură. „Nu am întâlnit nici un profesor care să iubească poezia atât cât o iubea mama“, spune cu nostalgie Mariana Codruţ. Autoarea a debutat cu versuri în revista „Cronica“, în 1976, iar primul volum de poezie, „Măceşul din magazia de lemne“ i-a apărut în 1982. Între 1996 şi 2005 ea a ţinut seminarul de scriitură de presă în cadrul Facultăţii de Jurnalistică a Universităţii „Al. I. Cuza“, dar a renunţat, căci se implica emoţional prea mult. A mai practicat în timp şi alte profesii, precum corector, secretar literar sau redactor la publicaţiile „Convorbiri Literare“ şi „Sud-Est“.

Din 1993, Mariana Codruţ este redactor la Editura Universităţii „Al. I. Cuza“, din Iaşi. În prezent, poeta susţine rubricile „Sticluţa cu vitriol“, la „Ziarul de Iaşi“, şi „Jurnalul unei ţestoase“, la revista „Contrafort“ din Chişinău.

Scrisul şi prietenii sunt coloanele ei de susţinere

Poeta spune că nimic din ce ar putea să obţină cu forţa şi pe căi „ilicite“ nu o bucură, de aceea nu apelează la seducţie, manipulare sau sforării în viaţa literară sau în cea de zi cu zi. Şi asta pentru că are nevoie de confruntări şi confirmări reale, are nevoie să ştie clar „unde se află“ cu adevărat.

O dovadă a talentului şi a vigorii sale literare este şi faptul că a fost inclusă în numeroase antologii româneşti şi străine şi că a publicat în reviste din Austria, Cehia, Canada, Macedonia, Rusia etc. Este, de asemenea, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN-club internaţional. Până în prezent, Marianei Codruţ i-au apărut şase volume de versuri, unul de proză scurtă şi două romane. A participat şi la două volume colective.

A obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pe 1997, pentru romanul „Casa cu storuri galbene“, şi alte două nominalizări pentru distincţii importante. Însă afirmă că nimic nu o stimulează mai mult ca un feed-back primit de la un cititor oarecare, necunoscut. O ajută, de asemenea, în creaţie oamenii care au încredere în ea.

Întrebări şi răspunsuri

 Ce proiecte literare aveţi?
Lucrez la un nou roman şi am un volum de poezii aproape terminat. Ar trebui să-mi fac prima antologie de versuri, căci probabil sunt singura din generaţia mea care încă nu are una. Am foarte multe idei, dar, din păcate, nu scriu uşor şi nici întotdeauna când vreau eu.

Cum împăcaţi genurile literare frecventate?
Fiecare mă pune în pagină în alt mod, mă solicită în alt mod. Am fost de multe ori întrebată ce mă consider, poetă sau prozatoare, am răspuns că e ultimul lucru care mă interesează, poezia mi-e totuşi cea mai aproape. Ce mă interesează e să pot scrie, fiindcă atunci când scriu mă simt puternică, nu mă mai simt singură, vulnerabilă, pierdută.

Ce-i place
Marianei Codruţ îi plac oamenii calzi şi cu simţul dreptăţii, „căci ei fac lumea mai respirabilă“. Pentru ea soarele este totuna cu Dumnezeu. Îi place foarte mult şi să deseneze şi să se plimbe în natură, pe care o priveşte ca pe o veritabilă „vindecătoare de nevroze“. Prietenii şi scrisul sunt coloanele care o susţin în viaţă şi de care, prin urmare, nu se poate lipsi.

Ce nu-i place
Scriitoarei îi displac duplicitatea, parvenitismul şi lipsa de obraz. Are oroare de absenţa reacţiei românilor, nepăsare pe care o consideră vinovată de faptul că lucrurile se schimbă aşa de greu în ţara noastră. „Mă scoate din minţi atitudinea românului care aşteaptă să vină totul de sus“.

Profil
Născută. 1 noiembrie 1956, Prisacani, judeţul Iaşi.
Studii. Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi.
Familie. Necăsătorită.