Controversele celor mai ciudate lecţii de viaţă date de Arsenie Boca: cât de grav este sexul cu o femeie însărcinată şi de ce băutura provoacă sterilitate
0O serie de învăţături lăsate posterităţii de Arsenie Boca au stârnit controverse. Sfaturile ciudate ale călugărului sunt legate de păstrarea zilelor de post, de sexualitate, de consumul de alcool şi viaţa familială. Ateii nu au fost nici ei iertaţi, iar duhovnicul a oferit explicaţii mai puţin obişnuite despre existenţa Raiului şi a Iadului.
Arsenie Boca a rămas în conştinţa multor români ca una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei. Călugărul a suferit în închisorile regimului comunist, iar mormântul său a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşi. Sfaturile sale au atras la fel de mult atenţia ca relatările despre viaţa sa, dar unele dintre acestea, majoritatea păstrate în manuscrisele sale, au stârnit controverse.
Copiii afectaţi de viciile părinţilor
Călugărul afirma că patima beţiei părinţilor provoacă afecţiuni grave copiilor. „Otrava băuturii, pe lângă amorţirea şi arderea tuturor nervilor, îi strică omului şi sămânţa toată într-un chip nemaivăzut. Iar dacă cineva concepe copii în starea de beţie fiind, peste bietul copil atârnă necaz mare, necaz greu, boala îndrăcirii. Aşa se face că vedem nesfârşitul şir de urmaşi nenorociţi: orbi, şchiopi, uscaţi sau putrezind de vii, alţii strâmbi în fel şi chip şi mai greu ca toate, unii chinuiţi de draci. Iar alţii, în ce priveşte mintea, porniţi de mici spre rele, iar când vor fi mai mari, azvârlind în părinţi şi în Dumnezeu şi sfârşind năprasnic".
Relaţiile sexuale ale femei în timpul sarcinii creşteau riscul ca pruncii să moară prematur, afirma călugărul. „De aceea mulţi copii se nasc morţi sau mor de tineri sau, dacă trăiesc, alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pe ei pecetea curvească încă din pântecele mamei lor. Căci toate prin câte trece mama, în vremea celor nouă luni de sarcină, fie bune, fie rele, se întipăresc în copil”, scria Arsenie Boca.
De asemenea, adăuga acesta, copiii îndărătnici, neascultători, necredincioşi şi desfrânaţi provin din familiile care încalcă sfatul de nu întreţine relaţii sexuale în vremea în care mama poartă în pântece pruncul. La fel şi cei dedaţi la incesturi. „Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu fărădelegea desfrânării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Iar când se va naşte, până nu ajunge să priceapă, se va juca cu sora „de-a mirele cu mireasa sa", şi încă de la şapte ani. Mai târziu va încerca la dobitoace sau se va deda la curvie cu mâna, pe urmă la curvie în toată regula, patimi care-i vor omorî milioane de celule nervoase”, afirma Arsenie Boca.
Băutura dăunează dragostei
Alcoolul este toxic şi provoacă sterilitate, spunea călugărul, în „Cărarea Împărăţiei”: „dacă şase grame de alcool la litrul de sânge e capabil să sudeze o mulţime de spermatozoizi câte doi, cap la cap, fără să le tulbure viaţa, atunci ce vom zice de beţivii notorii? Iată ce se întâmplă: aceşti monştri masculini au două cozi, deci cu o capacitate dublă de mişcare, ajunşi ca atare în organismul femeii, caută febril ovulul, până şi la trompă şi acolo îl fecundează, oul format nelalocul lui creşte astfel normal, dar trebuie extirpat cu trompă cu tot. Aşa se instalează sterilitatea, condiţie suficientă de dezechilibru, până la faze clinice. Iată ce pustiu de bine face băutura. Femeia, în cazul acesta, să prefere orice agresiune, numai sterilitatea şi dezechilibrul nu”, afirma Arsenie Boca.
Este normal ca o familie să aibă 3 – 4 copii, potrivit călugărului, însă oamenii care nu îşi doreau copii erau „criminali camuflaţi”: „Soţul care nu vrea copii nu trebuie luat, e un criminal camuflat al soţiei sale. Abia de la 3 - 4 copii în sus, făcuţi în ordinea naturală în care apar, se neutralizează acţiunea toxică şi cancerigenă a foliculinei”, susţinea Arsenie Boca.
Abstinenţa sexuală oferă vigoare, mai afirma călugărul, iar relaţiile sexuale sunt indicate doar în cazuri rare, între soţ şi soţie şi după un anumit calendar. „Trebuie păstrată o anumită frână, un anumit calendar, după calendarul bisericesc. Astfel trebuie păzite zilele de post, Mirecurea şi Vinerea, care sunt pentru creştini două zile de întristare, meditaţie şi rugăciune, nu de plăceri trupeşti. La fel Duminicile şi Sărbătorile, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, la fel şi zilele de spovedanie, de asemenea şi posturile anuale”, spunea Arsenie Boca.
Explicaţia călugărului: De ce ateii ajung în Iad
Călugărul afirma că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa, însă îi sfătuia pe oameni să le spună ateilor că săvârşesc o greşeală.
„Noi să nu ne temem de ei şi de vorbele lor să nu ne speriem, deşi ei vor fi pentru noi spini şi ciulini şi avem să trăim în mijlocul lor, ca între nişte scorpii. Noi trebuie să-i iubim în dragostea lui Dumnezeu - poruncă prin care stăm sau cădem din Creştinism, iar ce măsuri iau ei împotriva noastră îi priveşte”, spunea călugărul. Iadul le pregătea pedepse aspre ateilor, completa acesta. „Vrăjmaşii lui Dumnezeu, ateii, care se înnebunesc zicând cu ură că nu este Dumnezeu, nu mai trec prin vămi. Sufletul acestora îl trag din trup o droaie de diavoli şi osânditul suflet n-are nici măcar mângâierea să vadă faţa îngerului păzitor, dacă necredinciosul acela era unul dintre cei botezaţi”, arăta duhovnicul.
Arsenie Boca prezenta Iadul relatând povestea unui om care se învoise cu un înger să rabde trei ceasuri în temniţele Iadului.
„După plecarea îngerului, totul se întunecă, un întuneric de smoală, o strâmtoare cumplită, un vuiet sfâşietor de suspine ale sufletelor păcătoase, duhuri rele cu ochii de văpaie şi cu urâciunea lor, îl împrejmuiau şi îi înghiţeau făptura, iar el nu se putea apăra cu nimic; toate acestea îl cuprinseră ca nişte gheare de groază şi îl cufundară într-o spaimă nespusă. Ochii arzători ai demonilor luceau în întuneric şi se vedeau deasupra umbrelor lor pocite, care se repezeau la dânsul, gata să-l sfărâme şi să-l înghite într-o sorbitură de fiară”, scria Arsenie Boca. „Nenorocitul suflet începu a striga de spaimă, însă nu răspundea nimeni la strigătele sale, decât răsunetul hăului, prăpăstuit de dihănii. Ceasurile se făcură ani. Ba chiar i se păru că are sute de ani în muncile acelea şi îngerul tot nu mai venea. Aşa-l încleştă deznădejdea că îngerul nu se va mai întoarce şi scrâşni deodată din dinţi. Nu-l auzi nimeni, căci toţi păcătoşii nu se ocupau decât de ei înşişi şi de propria muncă, iar sălbaticii demoni luau în bătaie de joc suferinţele lor”, scria Arsenie Boca.
Cei care îşi batjocoresc semenii spunându-le „nebuni”, dar şi sinucigaşii au aceeaşi soartă, a pedepsei veşnice, relata Arsenie Boca, în „Cărarea Împărăţiei”. „Ucigaşii de sine nu au iertare, nici în veacul de acum, nici în veacul de va să vie, iar Biserica e oprită să se roage pentru iertarea lor”. Iadul este şi un loc al beţivilor, adăuga duhovnicul, în scrierile sale.
Carnea atacă sistemul nervos
În ce priveşte abţinerea de la carne, călugărul a oferit o explicaţie documentată pentru ea. „Sfinţii Părinţi, cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea au zis o vorbă aspră, că postul este poarta şl patrafirul este uşa (către împărăţia lui Dumnezeu). Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca sa se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă - veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supară unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii”, relata călugărul, citat în volumul „Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Familia creştină”.
Vă recomandăm şi:
Arsenie Boca, duhovnicul intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei româneşti, ar fi prevestit că preşedintele comunist Nicolae Ceauşescu va muri în ziua de Crăciun a anului 1989. Profeţiile părintelui sunt susţinute de foştii săi apropiaţi şi de cei care l-au cunoscut, iar li se adaugă alte prorociri despre sfârşitul comunismului, războaie şi viitorul României.
Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă, iar vorbele sale despre credinţă, rugăciune şi milostenie sunt preţuite de milioane de români, dovadă fiind mulţimile de pelerini care vin să să se roage la mormântul său de la Mănăstirea Prislop. Cea mai cunoscută rugăciune a părintelui este cea pe care acesta obişnuia să o rostească dimineaţa.
Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un adevărat fenomen, o figură emblematică în istoria recentă a poporului român. Preotul care a slujit la mănăstirile Prislop şi Brâncoveanu şi a fost deţinut politic în anii 1950 este considerat un sfânt de tot mai mulţi dintre cei care ajung să se roage la mormântul lui din cimitirul mănăstirii Prislop. Cugetările sale au ajuns şi ele cuvinte de căpătâi pentru credincioşi.
Mănăstirea Prislop îşi leagă numele de imaginea părintelui Arsenie Boca, al cărui mormânt a devenit loc de pelerinaj pentru un număr impresionant de pelerini. La aceeaşi mănăstirea a vieţuit, în urmă cu cinci secole, un alt duhovnic, a cărui poveste a făcut ca numele său să fie trecut între sfinţii Bisericii Ortodoxe Române.
Învăţăturile duhovnicului Arsenie Boca, preotul martir al închisorilor comuniste, au devenit cunoscute în ultimii ani printr-un număr impresionant de volume, mărturii şi documentare. Printre temele cele mai abordate sunt iubirea, viaţa de familie şi căsătoriei.