Craiova: Oltenii, între obiceiuri şi superstiţii la trecerea dintre ani

Vâscul vine cu noroc, grâul cu belşug, ceapa dă semnele vremii în toate cele 12 luni care pornesc din ianuarie încolo, iar obiecte precum inelul sau oglinda descriu ursitul fetelor încă nemăritate. Erau multe ritualurile prin care oltenii primeau în viaţa lor un an nou, însă s-au mai „pocit“ un pic la ele, că le-au împuţinat, dar de tot uitării nu le-au dat.

Să fie casa curată şi bătătura măturată, să nu plimbi gunoiul pe înserate şi nici să dai cu el de-a azvârlita afară din casă pe când e soarele deja apus căci îţi alungă bafta anului ce vine. Ş-apoi, nu-l poţi lăsa în calea cetelor de copii care-ţi trec pragul în Ajunul Anului Nou, cu pluguşorul, vestind „roadă bogată şi spor în casă“, pocnind din bici şi sunând cu clopoţeii.

Se împodobesc casele, dar se primenesc şi fetele. Cele curioase să îşi afle ursitul se adună la una dintre ele acasă, întorc cu gura în jos mai multe străchini şi aşează sub ele diferite obiecte, cum ar fi un pieptene, un inel, o oglindă, un tăciune sau un ban. Care găseşte pieptenele află că jumătate îi va fi în viaţă un bărbat înalt şi deşirat, oglinda dă semnele unui individ plin de el, banul arată că-i bogat, tăciunele că va fi urât, în shimb inelul garantează un bărbat zvelt, clar „tras prin inel“. Tot ca să li se arate ursitul, sunt fete care pun oglinzi pe praguri, iar în faţa lor lasă să pâlpâie flacăra unei lumânări.

Usturoiul pune pe fugă duhurile rele

Bătrânii spun că Anul Nou trebuie să ne găsească împăcaţi, iar în Ajun e musai să ştergem orice urmă de gâlceavă, îndemn pe care îl rostesc încă din Ajunul Crăciunului cu sărutarea mâinilor mamei şi tatălui, pentru ca ei să ierte greşelile de peste an ale copiilor. Pacea din casă se protejează cu usturoi la porţi şi la ferestre, care goneşte duhurile rele, necurate, strigoii. Prin Palilula, în Dolj, tot în noaptea dintre ani se face „calendarul cu ceapă“, adică în 12 foi egale, câte luni are şi anul, se pune aceeaşi cantitate de sare, iar dimineaţa care are mai multă apă în ea e semn că luna respectivă va fi ploioasă.

Datul la grindă, tipic oltenesc

După o petrecere zdravănă cât e noaptea de lungă, e musai ca părinţii de prichindei să poposească la moşi ca să le fie daţi copiii la grindă. Ei vin cu ploconul, iar moaşa pregăteşte un colac mare, din cocă de cozonac sau pâine, pe care îl leagă cu un şnur roşu, să nu-i fie nepotului de deochi, îl împodobeşte cu bomboane, cu fructe, pune pe el bani de hârtie, dar şi trei bani de metal, şi o sorcovă. Copilul, cu colacul pe cap, este aşezat pe pragul uşii, cu picioarele pe un fier, fie că-i vătraiul sau un topor din bătătură, iar moaşa îl ridică de trei ori.

„Eu zic de trei ori grinda jos, nepotu’ sus, să-mi trăiască!“, spune olteanca Dora. Care are chef de glumă mai zice şi „să se facă doctor, să o lecuiască pe moaşa când o durea-o cocoaşa“. Şi toate acestea fiind făcute, copiii îi iau pe cei mari la sorcovit, iar aceştia încep a se petrece, cum îi stă bine olteanului în zi de sărbătoare, căci pe 1 ianuarie e ziua Sfântului Vasile cel Mare sau Sân Văsâi cum e pomenită ea de câteva decenii încoace.  E ziua în care, spune preotul Mihalache Tudorică, „se face Te-Deum pentru sănătate, buna sporire în viaţă, ploi la bună vreme  şi pentru liniştea anotimpurilor“.

„Trăgeau brazdă prin ogradă cu plugul“

În orice colţ al Olteniei ai privi, pluguşorul e tot o pată de culoare. Făcut din scândură de brad, atârnă de el ciucuri şi tălăngi, asta prin părţile Doljului, cu clopote prin Mehedinţi, Gorj sau Vâlcea, şi însoţit de fluiere prin Olt. Şi de „Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mânaţi/ Cuvântul mi-ascultaţi/ S-a sculat mai an, bădica Traian“, răsună mai toate satele Olteniei pe unde mai sunt copii şi tineri ce nu s-au îndepărtat încă de obiceiuri moştenite din bătrâni, care strigă cât de tare, să se audă în depărtare „Ia mai mânaţi, măi, hăi hăi“. „Îmi aduc aminte cum pluguşorul de azi era un plug adevărat, cu boi, cu care tinerii trăgeau brazdă prin ogradă. Acum primesc bani, însă în acele timpuri era obiceiul ca gospodarul colindat să le dea pentru urări mâncare şi băutură cu care făceau o mare petrecere“, povesteşte Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.