Craiova: Ion Creţeanu, cobzarul care detestă playback-ul
0Inginer de profesie, acum cu afaceri în domeniul construcţiilor, nu a uitat niciodată de unde a plecat, iar întreaga sa viaţă a cules folclor autentic din vatra satului.
Cântă doar ce a imprimat pe propriile discuri. Cobza i-a pus-o în braţe, în urmă cu aproape 30 de ani, actualul şef al Secţiei de Etnografie, Cornel Bălosu. I-a desluşit tainele şi a învăţat să o mânuiască de la Ion Şerban, Tarzan din Faţa Luncii, din Craiova. Comunicarea cu rapsozii o priveşte ca pe un har de la Dumnezeu. „E ca un flux magnetic. Nu ai acest har, nu poţi intra în dialog cu ei. Sunt oameni curaţi sufleteşti, care te simt imediat“, mărturiseşte Ion Creţeanu, precizând că are mereu „sita“ cu el, oriunde s-ar afla. De 36 de ani culege folclor, din zona Olteniei, puţin din Ardeal, Banat, de la Sud de Dunăre şi din Basarabia.
Energetic de şantier
„Cu picioarele pe pământ“ a ajuns în anii în care a muncit ca inginer la Porţile de Fier II, unde a cunoascut oameni de toate felurile, de la savanţi, la puşcăriaşi. Pasiunea pentru cântecul cules din vatra satului nu a încetat să existe. Aşa a mers continuu pe urmele rapsozilor, iar căutările l-au îmbogăţit sufleteşte şi l-au dăruit cu ore bune de înregistrări „ce aşteaptă să fie purecate“ şi aduse către marele public. „Sergentul Jean“ a cules-o de la un electrician, Gheorghe Prună, o variantă „Iancu Jianu“, de la Amărăşti, iar „Omule cu caii buni“ a învăţat-o de la Minuţă Oprea, din Dăbuleni.
În 1990 s-a angajat la Schela de Foraj Craiova, dar a venit o vreme când a simţit că trebuie să meargă pe cont propriu mai departe şi a demarat o afacere în domeniul construcţiilor. Dar de cobză nu s-a mai despărţit nici până astăzi. „Trebuie să rămână viu cântecul ăsta. Vine de la oameni desfăcuţi la cap“, spune rapsodul.
„Playback-ul este oribil“
Rămâne fără cuvinte când aude fraze precum „Foaie verde stâlp, curge apă-n beci, că nu-I pasăre ca porcu’, să zboare din floare-n floare“, tratate ca versuri. La fel simte când este pus în faţa unui fenomen pe care refuză să îl accepte, cum este playback-ul. „Este oribil. Cum să mimezi? Auzisem pe cineva că dacă îţi dă Dumnezeu, cânţi bine şi când cânţi prost. Dar când nu ai, nu ar trebui să te apuci“, povesteşte Ion Creţeanu, un grai aplaudat cu lacrimi în ochi de românii din Basarabia, de la Anenii Noi, unde a interpretat „Oltenaş du peste Olt“, alături de fluieristul Ştefan Dicu şi de Nicu Boată şi a lui chitară.
Îi are aproape de suflet pe toţi cei care îşi pot privi în ochi ascultătorii, cum sunt Grigore Leşe sau Tudor Gheorghe. A dus în lume cântarea ţărănească, în Iran, Italia, Serbia, Moldova, Bulgaria. Cu ipingeaua de Romanaţi pe umeri, cu cobza şi cântarea din vatra satului a fost invitat să cânte cu Ansamblul Maria Tănase. Tot astfel a ţinut pasul, 30 de kilometri, cu marşul cultural Nichita Stănescu, organizat în memoria poetului.