Andreea Mirică, dascălul care dezleagă misterele literelor

Profesoara de limba şi literatura română de la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, din Medgidia, se situează pe locul 4 în topul celor mai apreciaţi dascăli din judeţul Constanţa.

Spune în fiecare zi o poveste, cea a literelor pe care le leagă şi dezleagă, fiindcă menirea sa este să-i apropie pe elevi de literatura română. Şi trebuie să le ajungă la suflet. Este un dascăl iubit, care a fost intens susţinut de elevi în cadrul campaniei „Profesorii cu care Constanţa se mândreşte”, organizate pe site-ul constanta.adevarul.ro. Andreea Mirică (33 de ani), profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Medgidia, se află pe locul 4 în acest top.

Visul din copilărie

Povestea dascălului Andreea Mirică începe în copilărie, câbd visa să fie „doamna” de la catedră. „Am ştiut că vreau să fiu profesoară de pe la 5 ani, de când am început sa citesc. M-a pasionat lumea asta a literelor, a poveştilor, aşa că am vrut sa fiu profesoară de limba română. Un model...e greu să spun că am avut, însă afirm cu tărie că modelul meu uman este tatăl meu, tot profesor, de educaţie fizică si sport. Mi-a plăcut mereu modul în care a relaţionat cu elevii şi, mai ales, respectul ce şi l-a atras. Şi în prezent, tata rămâne omul în ale cărui păreri am încredere şi despre care ştiu că îmi va spune mereu ce trebuie să fac, deşi uneori nu vreau să aud asta”, mărturiseşte Andreea Mirică.

Adaugă însă că un rol important în formarea sa au avut-o şi cei doi profesori de limba română, Frusina Bratu şi Constantin Miu, din şcoala generală şi din liceu.

Andreea Mirică a absolvit în 2001 Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea limba şi literatura română – limba şi literatura engleză. În acelaşi an s-a întors acasă, la Medgidia, devenind profesor titular la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, din Medgidia, unde ea însăşi a fost elevă.

A obţinut deja gradul didactic II şi este înscrisă la gradul I  în sesiunea 2012-2014. Se mândreşte că elevii săi au obţinut promovabilitate maximă la examenele de bacalaureat desfăşurate din 2001 până în prezent. Tot ei i-au adus bucurie atunci când au obţinut premii la olimpiadele judeţene de limbă şi comunicare.

Iar implicarea sa nu se opreşte aici. „Coordonez un schimb internaţional de elevi între liceu şi Colegiul Northgo, din Noordwijk, Olanda, din anul 2009, experienţă inedită în fiecare an pentru elevii participanţi. A doua etapă a schimbului, cea în care elevii români participă la activităţi în Olanda, va avea loc în luna aprilie a acestui an”, povesteşte profesoara.

Satisfacţii spirituale

Meseria şi-o iubeşte cu tot sufletul. „Dragostea ce o primesc de la elevii mei ţine locul unei satisfacţii financiare dorite de fiecare dintre noi. Nu fac decât să fiu eu însămi în relaţia cu ei, să încerc să le cunosc şi sufletele, să le explic de câte ori e nevoie ceea ce nu înţeleg şi să abordez operele literare atât tradiţional, cât şi modern, prin jocuri de rol, lucru în echipă. Nu sunt vreo dură de care sa se teamă, din contră, dacă au probleme de orice natură şi îi pot ajuta, sunt lângă ei, iar ei ştiu asta”, spune profesoara.

Lor le dedică cel mai mult timp, încercând să-i cunoască nu doar ca elevi, ci şi ca oameni de la care are mereu ceva de învăţat.

Ataşată de elevi

Unora le este model şi îi urmează paşii, alegând Facultatea de Litere, iar apoi profesia de dascăl. Iar de cei cărora le este dirigintă devine foarte ataşată. „În vara anului trecut, promoţia 2007-2011 mi-a luat o particică din suflet atunci când au plecat din liceu, pentru ca au fost copiii mei de suflet. Uneori simţeam că vreau sa renunţ - caci numai cuminţi nu au fost -, dar alteori, de cele mai multe ori, voiam ca timpul sa se oprească şi să îi păstrez lângă mine. Fericirea mea este ca au simtit la fel şi mi-au demonstrat-o, înca fac asta, de fapt. Acum, am bobocei în grijă şi tare dragi îmi sunt şi ei! Sunt sigură că voi spune la fel despre ei în...2015”, spune diriginta cu drag.

Andreea Mirică este mama unei fetiţe în vârstă de 6 ani, Ştefania. „Nu îmi doresc nimic mai mult acum - poate încă un copil, de fapt, căci iubesc şi sunt iubită, găsesc înţelegere zilnic, iar bucuriile pe care mi le oferă orice clipă alături fiica mea sunt nepreţuite”, mărturiseşte ea.

Spune că nu s-a gândit nicio clipa că ar putea să aibă altă profesie, fiindcă este de părere că nu poate face altceva.