Coautori români la un articol din revista Nature despre istoria genetică a Europei. Misterul omului de 41.000 de ani descoperit în Peştera cu Oase
0Un grup de cercetători din mai multe ţări a analizat din punct de vedere genetic 51 de eşantioane umane europene din Paleoliticul superior şi până în prezent, dintre care 3 din România. Omul descoperit în Peştera cu Oase din judeţul Caraş-Severin, atestat ca fiind cel mai vechi găsit în Europa, are o particularitate interesantă.
“Migraţia populaţiei umane a fost o caracteristică majoră a preistoriei europene de la sfârşitul ultimei ere glaciare, asa cum se arata in articolul aparut in 2 mai 2016 in cea mai prestigioasa publicatie stiintifica din lume, revista Nature. Analiza genetică care cuprinde 51 de esantioane umane din Paleoliticul superior până în prezent, din care 3 din România, prezintă o nouă genealogie a oamenilor moderni timpurii care au contribuit în mod direct la ascendenţa europenilor. Odată cu acest studiu, numărul eşantionelor umane din timpul ultimei epoci glaciare pentru care s-a putut recupera ADN fosil a crescut de circa 10 ori, permiţând reconstituirea schimbărilor genetice de-a lungul timpului”, se arată într-un comunicat al Institutului de Speologie "Emil Racovita" din Cluj.
Unde sunt urmaşii europenilor de acum 45.000 de ani
Oamenii moderni au sosit în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani dar se ştiu puţine despre genetica acestor oameni pre-neolitici. David Reich şi colegii săi, printre care se numără cercetatorii români Silviu Constantin, Oana Teodora Moldovan (ambii de la Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”) şi Dan Grigorescu (Universitatea Bucureşti), au analizat datele genomului celor 51 de oameni moderni, care au trăit între cca 45.000 şi 7.000 de ani, şi au constatat că cele mai timpurii sosiri in Europa au contribuit cu o cantitate mică la genomul europenilor actuali.
În schimb, europenii de astazi îşi pot gasi stramosii intr-un grup de oameni care au trăit în Europa de nord-vest în urmă cu aproximativ 35.000 de ani. Această populaţie fondatoare, care a fost o parte a culturii aurignaciene, a fost inlocuita de un alt grup de oameni timpurii, membri ai unei culturi diferite, cunoscuta sub numele gravetian. Descendenţii populaţiei fondatoare, cu toate acestea, pot fi reperati în sud-vestul Europei spre sfârşitul ultimului maxim glaciar, în urmă cu aproximativ 19.000 de ani şi se crede că aceşti oameni au continuat să repopuleze Europa după retragerea gheţarilor.
Cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern au fost găsite în Peştera cu Oase. FOTO: cimec.ro
Omul de Neanderthal şi Omul de la Oase
Variaţia genetică suplimentară poate avea originea in Orientul Apropiat, releva studiul, provenind de la o populatie care s-a răspândit în Europa în urmă cu 14.000 de ani. În acelaşi timp, aportul omului de Neanderthal în strămoşii europenilor moderni a scăzut în ultimii 45.000 de ani, de la 3-6%, la valoarea actuală de aproximativ 2%. Interesant este că omul descoperit în Peştera cu Oase (cca 41000 ani vechime) face parte dintr-o populaţie izolată de restul populaţiilor umane din acest studiu, care cuprinde cea mai mare proporţie de neandertalian în genomul său. In schimb, specimenele ceva mai recente (33-35000 ani) din peşterile Muierilor şi Cioclovina se încadrează în tiparul genetic normal pentru Homo sapiens din acea perioadă, întâlnit şi în alte regiuni ale Eurasiei. Articolul poate fi găsit aici.
Cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern
Peştera cu Oase este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Văii Minişului, în apropierea oraşului Anina, judeţul Caraş-Severin. Aici au fost descoperite, în 2002, cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiţi de cercetători „Oase 1”, „Oase 2” şi „Oase 3”), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate. În 2015, analiza ADN a relevat că „Oase 1” era un bărbat cu un strămoş Homo neanderthalensis, un procent cuprins între 5 - 11% din genomul său provenind de la un om de Neanderthal.
Citeşte şi