Angajatul român, „calul de bătaie” al sistemului fiscal. Trei modificări neinspirate ale Codului fiscal
0Dacă am transpune în România sistemul fiscal francez, un angajat cu un salariu lunar brut de 4.200 de lei nu ar mai plăti impozit pe venit, altfel spus, mai mult de jumătate dintre angajaţi, spune Ramona Mara, conferenţiar universitar la UBB. În România, însă angajaţii plătesc către stat 45% din venituri
Ramona Mara, conferenţiar universitar la UBB şi expert consultant în cadrul unor proiecte ale Comisiei Europene în domeniul impozitării, spune că în România povara fiscală apasă cel mai greu pe umerii angajaţilor, iar „modificările actuale ale Codului Fiscal au vizat creşterea de venituri la bugetul de stat fără a ţine cont de principii de echitate fiscală pentru contribuabili”.
Specialista este de părere că actuala povară fiscală este distribuită inechitabil între persoanele fizice şi companii: „Deşi apararent persoanele fizice plătesc un impozit pe venit de doar 10%, mai mic decât impozitul pe pofit de 16% plătit de companii, povara fiscală suportată de contribuabilii persoane fizice este în realitate mult mai mare”. Astfel, un angajat trebuie să plătească 10% impozit pe venit, 25% contribuţia la pensii şi încă 10% contribuţia la sănătate, astfel că salariul lui net se situează aproximativ la 65% din salariul brut, detaliază profesoara.
Mai mult, spune Mara, în România se practică dubla impozitare pentru angajaţi: „Cea mai mare parte a venitului personal merge în consum, doar o mică parte fiind destinat economiilor şi în speţă investiţiilor. Ţinând cont de acest fapt, cota de TVA şi accizele vin ca o dublă impozitare pe care trebuie să o suporte angajatul. Acesta după ce a plătit impozitul pe salariu şi contribuţiile obligatorii va trebui să mai plătească încă 19% cota de TVA şi diversele cote de accize în situaţia în care consumă produse accizabile. La aceste impozite se adaugă desigur şi impozitele pe proprietăţi, pe care le va suporta tot din salariul net rămas dupa impozitare.”
Sistemul deducerilor personale
Cadrul didactic de la UBB analizează trei modificări ale Codului fiscal pe care le consideră neinspirate, deoarece nu sunt eficiente pentru majorarea bugetului, dar pun o mai mare presiune pe contribuabili.
În ceea ce priveşte impozitul pe salariu, s-a modificat sistemul de calcul al deducerii personale începând cu anul 2023. „Noutatea este că în loc să fie o sumă fixă, aşa cum era până acum, din 2023 deducerea personală va fi aplicată ca un procent din salariul mimim brut, începând de la 20% şi până la 45% şi se acordă doar pentru salarii sub 4.550 lei (salariul minim brut la care se adauga 2.000 lei)”, precizează Mara.
Astfel, pentru un angajat fără persoane în întreţinere cu un salariu brut de 2.550 de lei deducerea personală reprezintă 20% din salariul minim brut, adică 20% din 2.550 lei, respectiv 510 lei (înainte era 330 lei). Asta înseamnă că va plăti impozit mai mic în noua variantă cu 180 lei. Deducerea de care beneficiază angajatul poate ajunge până la maximum 45% din salariul minim brut în situaţia în care are patru sau mai multe persoane în întreţinere, adică 1.148 de lei în loc de 1.130 de lei cât era înainte, adică o diferenţă de 2 lei la impozit. Dacă persoanele aflate în întreţinere sunt copii minori înscrişi într-o unitate de învăţământ, atunci se mai primeşte o deducere personală suplimentară respectiv 100 lei pentru fiecare copil. Aşadar, daca avem un angajat cu salariul minim brut de 2.550 lei şi are 4 copii minori, deducerea de care va beneficia va fi de 45% din 2.550 lei plus 400 lei, adică 1.548 lei.
Mara susţine că sistemul deducerilor personale din România nu vine cu adevărat în sprijinul celor care au salarii mici, de cele mai multe ori salariul minim pe economie: „Prin acest sistem al deducerilor personale, de multe ori diferenţa de impozit pentru cei care au persoane aflate în întreţinere este de doar câţiva lei. Sistemul ar trebui simplificat şi construit astfel încât să ofere un avantaj fiscal celor cu salarii mici. Angajaţii cu salariile sub 5.000 lei ar trebui să beneficieze de o deducere personală de bază de 1.000 lei şi încă câte 200 lei pentru fiecare persoană aflată în întreţinere”, este de părere specialista.
Comparaţie: angajat român – angajat francez
Pentru a înţelege cât de inechitabil este sistemul românesc de impozitare a veniturilor, Mara face o comparaţie cu Franţa, unde veniturile angajaţilor sunt impozitate progresiv începând de la 0% şi până la 45%. „În cazul Franţei, veniturile anuale situate sub 10.225 euro se impozitează cu 0%, asta înseamnă că un angajat care realizează un salariu sub 852 euro nu plăteşte impozi pe salariu”, precizează specialista. Dacă transpunem situaţia în România, ar însemna, spune Mara, că un angajat cu un salariu lunar de 4.200 de lei (cam atât reprezintă 852 de euro) nu ar mai plăti impozit, probabil că mai mult de jumătate din angajaţii din România nu ar mai plăti impozit în această situatie. Următoarea tranşă de venit în Franţa se impozitează cu 11%, cei care au un venit anual până la 26.070 euro, adică 2.171 euro pe lună.
„Contribuţia la pensie plătită de angajator este de 10,45%, cea angajatului este 7,3%, astfel că unui angajat care câştigă lunar în Franţa între 852 de euro şi 2.170 euro i se va reţine aproximativ 29% din salariu (impozit şi contribuţii sociale)”, detaliază Mara, concluzionând: „Se vede clar inechitatea dintre un angajat din România, căruia i se reţine 45% şi un angajat din Franţa care plăteşte aproximativ 29%.”
Contractele part time: statul primeşte dublu faţă de angajat
Impozitarea contractelor part-time la nivelul salariului minim pe economie va avea ca efect creşterea fenomenului muncii la negru, crede Mara. „Angajaţii care au un contract de timp parţial sunt cei mai afectaţi de noile măsuri introduse prin Ordonanţa nr. 16 din 15 iulie 2022. Spre exemplu, un angajat pentru un contract cu timp parţial de două ore şi un salariu brut aferent de 638 lei rămâne cu un salariu net de 414 lei pentru care înainte plătea statului 224 lei. Acum, angajatorul trebuie să plătească statului contribuţii de 893 lei la pensie şi sănătate, adică dublu faţă de cât îi dă angajatului”, detaliază specialista.
Măsura nu va avea impactul scontat, este de părere Mara: „Prin măsura aplicată acum, scopul de a se diminua numărul de ore muncite în afara acestor programe part-time nu se va atinge. Măsurile fiscale îi determină pe contribuabili să găsească alte soluţii care vor duce la o înflorire a muncii la negru”
Specialista susţine că „era mult mai potrivită o măsură prin care să se impună un singur tip de contract part time, respectiv cu 4 ore şi un salariu minim brut de 1500 lei, caz în care angajatului i-ar rămâne aproximativ 930 lei salariul net, fără a modifica sistemul de aplicare al contribuţiilor”.
Venituri din închirierea imobilelor
O altă măsură care-i afectează pe contribuabilii ce realizează venituri din închirierea de bunuri imobile este schimbarea modului de calcul a impozitului: înainte de a intra în vigoare aceste modificări, se datora impozit doar pentru 60% din venitul obţinut din chirii, restul de 40% neimpozitandu-se. „A fost o măsură destul de bună pentru că orice proprietar are anumite cheltuieli cu imobilele închiriate şi faptul că vedea că nu i se impozitează tot venitul i creştea gradul de conformare fiscală”, spune Mara. De exemplu, dacă se închiria un imobil cu 300 euro/lună, impozitul datorat se calcula doar pentru 60% din chirie, adică pentru 180 euro. „Contribuabilul plătea un impozit de 10%, adică 18 euro. În urma introducerii noilor măsuri se aplică impozit de 10% asupra întregului venit realizat, adică va plăti 10% din cei 300 de euro încasaţi, respectiv impozitul o să fie de 30 euro, adică aproape se dublează”, explică specialista. Oare într-adevăr vor veni bani în plus la buget? „Mai degrabă această măsură va duce la o scădere a conformării voluntare la plată a contribuabililor, mulţi nu îşi vor mai declara aceste venituri în condiţiile în care impozitul aproape se dublează”, conchide Mara.
Ramona Mara, cadru didactic la UBB şi expert consultant în cadrul unor proiecte ale Comisiei Europene în domeniul impozitării. FOTO: Arhivă personală
Cine este Ramona Mara
Ramona Mara este conferenţiar universitar doctor la Departamentul de Finanţe al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca, unde predă cursuri şi seminarii de Finanţe publice, Fiscalitate indirectă şi Procedura fiscală. Este autoarea mai multor cărţi şi articole în domeniul fiscal. Deţine titlul de doctor în Finanţe din anul 2008 şi a urmat un program postodoctoral în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai în colaborare cu ISEG, Universitatea Tehnică din Lisabona. Este implicată în calitate de expert consultant în cadrul unor proiecte ale Comisiei Europene în domeniul impozitării.
Vă recomandăm să mai citiţi:
O economistă explică dezavantajele impozitării progresive: „Creşte evaziunea fiscală”