Americanul care implementează în România cel mai de succes program de educaţie nonformală. Ce este „4H“

Americanul Benjamin Frentsos (43 de ani) a ajuns în România cu Peace Corps, s-a căsătorit în ţară, apoi şi-a dus soţia şi copiii în SUA, iar acum se întoarce pentru a implementa unul dintre cele mai de succes programe de educaţie din SUA: „4H“.

Benjamin Frentsos (43 de ani) a ajuns în România în 2008, când avea 23 de ani, în cadrul Peace Corps, un program înfiinţat de J.F. Kennedy, prin care americanii fac voluntariat în ţările în curs de dezvoltare. Absolvent de Ştiinţe Politice al Universităţii din Montana, SUA, Ben a fost trimis în Botiza, judeţul Maramureş, pentru a preda engleză. A locuit acolo timp de doi ani, ocazie cu care şi-a găsit şi dragostea – profesoara de franceză de la şcoala unde preda.

După ce s-a terminat programul prin Peace Corps, Ben s-a mutat la Cluj-Napoca, unde a predat engleză la şcolile private Transylvania College, şi apoi la Royal School. În 2016, şi-a luat soţia şi cei doi copii şi s-a întors acasă, în Montana.

Aici a fost desemnat coordonatorul programului „4H“ al Universităţii din Montana, cel mai mare program de dezvoltare a tinerilor din America, adoptat de 6 milioane de tineri între 8 şi 18 ani din toate colţurile SUA.

La finalul lui 2018, Ben s-a întors la Cluj în calitate de reprezentant al Universităţii din Montana pentru a implementa, în premieră în România, programul „4H“. Universitatea din Montana i-a oferit un fel de bursă de teri ani în acest scop.

OPORTUNITATEA PEACE CORPS

„După ce mi-am luat diploma de licenţă în Ştiinţe politice la Universitatea de Stat din Montana, pentru a umple timpul între terminarea universităţii şi începerea unei cariere, neştiind exact în ce direcţie vreau s-o apuc şi dorind să călătoresc, să văd lumea, am aplicat la Peace Corps“, povesteşte americanul.

Atunci când aplici la un astfel de program, se alege ţara în care eşti trimis în funcţie de abilităţile pe care le ai, explică Ben. Peace Corps stabileşte împreună cu ţările-gazdă care sunt nevoile oamenilor de aici şi caută voluntari în funcţie de aceste criterii. Astfel, prima opţiune oferită lui Ben a fost cea de a preda engleză în România. Ţara noastră nu mai este acum pe lista programului, însă Peace Corps lucrează încă în ţări din Europa de Est, precum Albania, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia. Programul este bazat pe voluntariat, iar participanţii trec printr-un proces de selecţie destul de dur timp de un an. După un curs de pregătire, aceştia sunt trimişi în ţările-gazdă pe o durată de doi ani, perioadă în care vor câştiga salarii plătite de Guvernul SUA la nivelul veniturilor pe care le-ar fi câştigat pe un post similar acasă.  

„Ştiam foarte puţine în acel moment despre România, dar ceea ce am găsit aici a fost mai mult decât mi-aş fi putut imagina. Am găsit atât de multe oportunităţi pe plan profesional şi personal, încât pot să spun fără ezitare că decizia de a veni în România mi-a schimbat viaţa“, mărturiseşte Ben.

DIN MONTANA ÎN BOTIZA

Aşadar, Ben a locuit timp de doi ani în comuna Botiza, judeţul Maramureş. „Am fost întâmpinat de cei mai calzi şi primitori oameni în Maramureş, oameni care mi-au devenit prieteni şi acum fac parte din familie. A fost o oportunitate uimitoare să văd o parte a lumii în care cei mai mulţi americani nu au ocazia să ajungă“, povesteşte americanul.

După ce a aflat că va ajunge în România, Ben a început să se documenteze: „Primul meu contact cu ţara a fost un clip pe care l-am găsit pe YouTube: o scenă cu vaci care se întorc acasă, la final de zi, pe un drum de ţară. Era un video postat de cineva din Botiza, locul unde am ajuns şi eu. Pare greu de crezut, dar chiar aşa a fost“.

Pe lângă frumuseţea peisajului şi bogăţia culturală, Ben a fost pus în faţa unor provocări pe care nu le-a anticipat. „În cadrul Peace Corps se fac mai multe cursuri în care înveţi cum să te descurci, dar ceea ce nu poţi învăţa decât după ce începi activitatea este cum să trăieşti într-o comunitate mică, unde ieşi uşor în evidenţă deoarece eşti străin şi cum câştigi legitimitate, nu doar ca profesor, ci şi ca persoană venită din exterior, pentru a dezvolta relaţii semnificative cu localnicii“, explică Ben.

Unul dintre lucrurile care i-au plăcut cel mai mult a fost posibilitatea de a lucra cu oameni dintr-o comunitare rurală pe care îi şi putea ajuta. „Peste tot în lume, şi cu siguranţă şi în America, comunităţile rurale au resurse mai puţine, sunt mai puţin dezvoltate şi au acces redus la anumite servicii care pot garanta viitorul unei familii”, spune Ben, arătând că imaginea pe care oamenii şi-o fac din presă şi din filme despre o ţară este inexactă.

„Nu cred că cineva care interacţionează cu media globală, fie că vorbim despre film sau ştiri îşi poate face o imagine exactă a realităţii din teren, pentru că România nu este despre Dracula şi nici despre celelalte teme pe care le poţi vedea în blockbustere care vorbesc despre România“, explică americanul.  

I-a plăcut la Botiza stilul de viaţă rural, apropiat de natură. „Mi-a plăcut, de asemenea, faptul că alimentele luate direct de la fermieri ajungeau pe masă. De asemenea, ritmul de viaţă mi-a plăcut. Nu eram foarte confortabil în oraşele mari“, spune Ben.

„A FOST UN PIC ŞOCANT, DAR PÂNĂ LA URMĂ M-AM OBIŞNUIT“

Benjamin Frentsos a predat englează la clasele V-VIII şi a făcut câteva cursuri şi cu adulţii. De asemenea, s-a implicat în proiecte de mediu – a plantat copaci, a participat la curăţarea râurilor.  

În mare parte din timp locuia într-o casă mică al cărei proprietar era la muncă în strainătate. „Făceam foc cu lemne în fiecare dimineaţă, găteam la sobă. Aveam aceleaşi provocări pe care le aveau cei din comunitate. A fost un pic şocant, dar până la urmă m-am obişnuit“, spune Ben. A ajuns să-i placă sarmalele şi să ştie ce este ţuica. La şcoala din Botiza şi-a întâlnit soţia, care este profesoară de franceză. Ben şi familia au locuit o perioadă la Cluj, unde el preda engleză la o şcoală internaţională.

În 2016, Ben, soţia şi fiica lor de un an au plecat în Montana. „Ne-am întors la părinţii mei după ce, timp de nouă ani, am fost departe de casă. După o vreme am fost angajat la Universitatea de Stat din Montana pe postul de coordonator al programului «4H»“, spune el. Acelaşi program îl va implementa şi în România.

Ce este programul de educaţie „4H“

„4H“ este cel mai mare program de dezvoltare a tinerilor din America, la care participă 6 milioane de tineri între 8 şi 18 ani din toate colţurile SUA. Programul se poate derula în cadrul şcolilor sau în afara acestora.  „Denumirea «4H» vine de la «head» (n.r. – în română, cap), «heart» (n.r. – inimă), «hands» (n.r. – mâini) şi «health» (n.r. – sănătate). Motto-ul programului este să înveţi făcând. Este o combinaţie de trei elemente principale: învăţarea unor abilităţi practice, a unor aptitudini esenţiale pentru adaptarea la schimbările şi provocările vieţii şi dezvoltarea unor relaţii pozitive cu adulţii“, explică Benjamin Frentsos.

Tinerii pot alege, în funcţie de interesele lor, să pună pe picioare proiecte din domenii extrem de variate, precum agricultura, sănătatea, ştiinţa, implicarea civică etc. Ei pot învăţa cum să crească un animal, să îngrijească o grădină, să construiască unui robot, să pescuiască sau să gătească sănătos. 

Programul beneficiază de contribuţia a 100 de universităţi din SUA, care au pus la punct informaţiile necesare pentru realizarea fiecărui proiect, dar şi de implicarea a 500.000 de voluntari şi a 3.500 de specialişti în diferite domenii care vor asigura mentoratul tinerilor. Ben a obţinut o bursă de trei ani de la Universitatea din Montana pentru a implementa şi în România programul „4H“. Pentru aceasta, de la începutul acestui an, prospectează care sunt potenţialele nevoi ale copiilor din ţară şi potenţialii parteneri care s-ar implica în proiecte de acest gen. „4H“ poate fi un program gratuit sau poate să presupună o anumită taxă, asta depinde de partenerii pe care-i va găsi.

În SUA, rezultatele programului sunt uimitoare: „Tinerii implicaţi în programele «4H» din SUA au de patru ori mai multe şanse de a contribui la comunitatea lor, de două ori mai multe şanse de a face alegeri pozitive când vine vorba de sănătate – alimentaţie, mişcare – şi de cinci ori mai multe şanse de a absolvi un colegiu“.