Sărmanii Asiei, pe şantierele româneşti: „Salariul de la noi e mină de aur pentru ei“

Asiaticii sunt de câţiva ani soluţia salvatoare pentru angajatorii români angrenaţi în proiecte mari pentru care au nevoie de multă forţă de muncă. Cei mai mulţi dintre indienii aduşi pe şantierul unui liceu din Buzău sunt pentru prima oară în România.

La jumătatea lunii octombrie, un număr de 25 de indieni au început munca la reabilitarea Colegiului ”Mihai Eminescu”, din Buzău. Tânărul Balkar Chand face parte din echipa de zidari care s-a apucat să repare pereţii claselor. Soţia şi cei doi copii locuiesc împreună cu părinţii lui, într-un sat cu oameni săraci. Fredonează melodii de la Bollywood în timp ce tencuieşte. Spune că astfel le ridică moralul colegilor, ca să uite de distanţa dintre ei şi cei dragi.

”Suntem departe de familiile noastre, ne este dor de copii, de soţii, însă vorbim des cu ei şi le spunem să stea liniştiţi pentru că am ajuns într-o ţară bună şi că ne plac oamenii de aici. Limba este o problemă pentru noi”, spune Balkar Chand, în vârstă de 32 de ani.

În India, Balkar a lucrat tot în construcţii, însă pe salarii foarte mici. ”Locuri de muncă în construcţii se găsesc şi în India, dar acolo nu plătesc mai mult de 300 de dolari pentru zidari”, spune Balkar.  

Muncitorii indieni locuiesc în incita şcolii, unde le-au fost asigurate dormitoare, vestiare, duşuri şi o sală de mese. Conform contractului, muncitorii asiatici beneficiază de o masă caldă pe zi, asigurată de o firmă de catering din Buzău care a fost nevoită să-şi suplimenteze oferta cu preparate din bucătăria indiană.

”Cei care ne prepară meniurile ştiu ce mâncăm şi ce nu, iar acest lucru este foarte bun. Noi nu mâncăm vită, nu mâncăm porc, mâncăm însă orice altceva. Ne plac mult şi mâncărurile româneşti, cu pui, peşte. Condiţiile oferite de angajator sunt foarte bune”, spune Tarun Bajaj, translatorul grupului.

Cei mai mulţi dintre indienii aduşi pe şantierul din Buzău sunt pentru prima oară în România. Baljit a lăsat acasă, la mii de kilometri distanţă, o familie numeroasă şi săracă. 

Copiii, soţia şi părinţii lui vor primi lunar din România cel puţin 500 de dolari, o sumă mare pentru ei. ”Am avut multe probleme acasă pentru că nu obţineam destui bani pentru a-mi întreţine familia formată din şapte membri. Trimit acum aproape dublu faţă de ce puteam lua acolo, în afară de ce mai cheltuim şi pe aici”, declară Baljit. 

Imediat ce această etapă a lucrărilor se va încheia, firma care a obţinut contractul pentru reabilitarea clădirii liceului Eminescu va suplimenta numărul muncitorilor aduşi de peste hotare. 

”Lucrarea este de anvergură şi are termene foarte stricte. Pentru că nu a putut recruta mână de lucru calificată de pe piaţa locală, conducerea firmei a fost nevoită să recurgă la asiatici, muncitori responsabili şi nu foarte pretenţioşi la bani. Salariul de la noi e mină de aur pentru ei”, spune Ion Bălan, şeful de şantier de la Colegiul Eminescu.

Lipsa forţei de muncă şi a specialiştilor în construcţii a determinat tot mai mulţi constructori din Buzău să apeleze la firme internaţionale de recrutare a forţei de muncă. Cu două luni în urmă, pentru transformarea fostului spital Brătianu într-un centru muzeal au fost aduşi 34 de muncitori din îndepărtatul Vietnam. Au venit de pe un şantier din Caracal şi vor lucra doi ani la Buzău. Sunt cazaţi într-o pensiune de lângă oraş şi au transport asigurat cu două microbuze. S-au adaptat repede condiţiilor din România, inclusiv la capitolul mâncare. 

”La început, nu ne-a plăcut mâncarea făcută de un restaurant din Buzău şi am decis să ne dea produsele ca să ne preparăm noi mâncarea. Condiţiile sunt foarte bune iar dacă aş putea şi zece ani aş lucra în România pentru că sunt câştiguri frumoase pentru noi”, declară Bing, un tânăr din Hanoi.

Pentru că nu găsesc forţă de muncă locală, în ultima perioadă angajatorii români au apelat tot mai des la lucrători din Asia. Potrivit legislaţiei, companiile care angajează străini trebuie să-i plătească cu salariul mediu brut pe economie, adică peste 4.000 de lei.

O parte dintre buzoieni percep importul masiv de muncitori din Asia ca pe o măsură care dezavantajează muncitorul român aflat în căutarea unui loc de muncă. Pe de altă parte, specialiştii agenţiei locale de ocupare a forţei de muncă spun că recrutarea muncitorilor extracomunitari este o necesitate pentru marii angajatori, care se confruntă de câţiva ani cu o criză a meseriaşilor.

”Este un fenomen firesc deoarece angajatorii trebuie să lucreze cu cineva, trebuie să plătească taxe şi impozite, să asigure celorlalţi muncitori din companie o continuitate. Este al treilea an când angajatorii cer obsesiv forţă de muncă şi nu găsesc. Se importă forţa de muncă din exterior, pe o anumită structură de calificare, în limita unui contingent”, spune Ionel Tociu, directorul AJOFM Buzău. 

Situaţia dezastruoasă a salarizării în judeţul Buzău pe cele mai multe sectoare de activitate, comparativ cu alte zone ale ţării şi cu salariile oferite peste graniţele, este reflectată de tendinţa migraţiei forţei de muncă tinere. 

În judeţul Buzău, la o populaţie de 468.110 locuitori erau înregistraţi în luna septembrie a acestui an 8.963 de beneficiari de venit minim garantat.