PORTRET Dragoş Ţârlea joacă volei de la vârsta de 11 ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A început să joace volei încă din timpul şcolii generale, iar după multă muncă a reuşit să fie selectat chiar şi pentru echipa naţională.

În clasa a cincea, în timp ce era la ora de educaţie fizică, profesorul a venit şi a selectat mai mulţi colegi de-ai săi mai înalţi pentru a juca volei. În timpul selecţiei, Dragoş s-a oferit să se antreneze pentru volei, numai că în scurt timp a renunţat. „Am fost o perioadă la volei şi nu prea mă încânta şi m-am lăsat de acest sport, m-am apucat de baschet. Apoi din ambiţie am revenit la volei. Erau nişte colegi de-ai mei care erau bine văzuţi la echipă şi mi-am zis că şi eu pot să demonstrez că pot juca volei bine", îşi aminteşte Dragoş Ţârlea.


Până în clasa a zecea mergea zilnic la antrenamente şi îşi dorea performanţe din ce în ce mai mari. Apoi şi-a schimbat antrenorul şi a ajuns să se antreneze cu Marian Boldişteanu.


Până în ultimul an de liceu a jucat la echipa de juniori a Buzăului, apoi a plecat la Galaţi. Aici a urmat şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, în timp ce juca şi volei la echipa Galaţiului. După doi ani de volei gălăţean, a revenit la Buzău unde, după un an, a reuşit cu echipa să promoveze în Divizia A. Încurajat de performanţele obţinute în Buzău s-a hotărât să revină la Galaţi, unde joacă şi în prezent, cu speranţa că va promova în Divizia A şi cu echipa de aici.


Titluri naţionale


Numai că după doi ani de antrenamente şi concursuri nu a ajuns la această performanţă. De-a lungul celor 13 ani de volei, Dragoş a reuşi să câştige multe medalii şi trofee.


„Ca premii importante pot enumera că am ieşit vicecampion la echipa de juniori, am fost campion naţional de două ori la competiţia dintre universităţi şi cel mai important premiu al meu a fost că am ieşit vicecampion balcanic şi am fost cel mai bun libero pe postul meu din Balcani în urmă cu patru ani la Naţionala de Tineret", ne-a spus voleibalistul.


Până acum a fost selectat de mai multe ori pentru echipa naţională de volei, împreună cu care a jucat peste 20 de meciuri.
A participat la două turnee în ţară pentru calificare la concursurile europene şi două concursuri balcanice. Încă de la început, Dragoş a realizat că cea mai mare bucurie pentru un sportiv este să câştige competiţiile la are participă.


„Cel mai frumos în volei este, când după un meci în care ştii că ai jucat bine, când ai câştigat, este cel mai frumos sentiment pe care îl ai în orice ai face", ne-a mărturisit Dragoş.


Acum se gândeşte deja un contract cu echipe mai mari ale României sau chiar să plece în străinătate.
„La noi în ţară situaţia financiară este precară, în schimb în străinătate sunt echipe, însă este destul de dificil să joci peste hotare", ne-a mai spus Dragoş Ţârlea.


Întrebări şi răspunsuri


Oricine poate deveni voleibalist?
Am întâlnit mulţi sportivi pe la echipele la care am fost, însă nu toţi pot fi voleibalişti. Trebuie să fii foarte motric, trebuie să ai înălţime, săritură şi trebuie să te ducă foarte mult mintea în sport, iar dacă nu ai talent, nici mişcare sau motricitate este foarte greu să te impui şi să te adaptezi.


Faptul că eşti sportiv, îţi afectează viaţa?
Da, îţi afectează pentru că, de exemplu poţi ieşi în oraş lunea sau marţea, dar deja de joi nu mai poţi merge în club pentru că te pregăteşti pentru meciul de sâmbăta. Un om obişnuit pleacă oricând vrea. Noi trebuie să ne odihnim, să ne antrenăm.


Ce îi place?
Le spun mereu colegilor mei că suntem unii mai buni, unii mai puţin buni, nu toţi suntem la fel de talentaţi. Însă atunci când faci un lucru, trebuie să îl faci bine. Îmi plac oamenii sinceri şi sunt pasionat de fotbal. Iar atunci când am timp îmi place să merg la munte şi la mare.


Ce nu îi place?
Nu îmi plac oamenii neserioşi, iar atunci când programăm că vom face un lucru, trebuie să îl facem. Nu îmi plac oamenii mincinoşi, nici lucrurile făcute superficial, de mântuială, lucrurile care nu sunt utile.

Profil


Născut: 11 august 1985, Buzău
Ocupaţie: voleibalist la CSU Galaţi
Familie: necăsătorit, un frate