Bucureşti, Capitală culturală: traseu care merge pe urmele lui Dracula, povestea cimitirelor şi mini-cinematografe

Istoria Bucureştilor, de la cele 42 de sate pe are le-a asimilat în ”textura” urbană, trecând prin rămăşiţele industriei comuniste şi până la viaţa culturală underground ar trebui puse împreună şi transformate în proiecte de cultură urbană, cum ar fi un traseu care merge pe urmele lui Dracula, mini-cinematografe în şcoli sau povestea cimitirelor bucureştene.

Acestea sunt idei pe care oamenii de cultură le-au pus pe masă, încercând să găsească soluţii pentru revigorarea Capitalei.

Antroplogul Vintilă Mihăilescu, managerul cultural Anca Ioniţă şi regizorul Alexandru Solomon au făcut, joi, o radiografie a Bucureştiului cultural în cadrul unei întâlniri la Green Hours. Discuţia a fost moderată de jurnalistul cultural Matei Martin. 

Tema discuţiilor a fost centrată pe viaţa culturală a Bucureştilor, aşa cum este acum şi aşa cum o văd cei cărora le pasă de oraş. Arhitecţi, urbanişti, scriitori, jurnalişti, organizatori de evenimente au asistat la o discuţie despre Bucureştiul prăfuit, Bucureştiul fragmentat cultural, Bucureştiul schilodit arhitectural. 

Discuţia a pornit de la faptul că oraşul este descentrat cultural, totul fiind concentrat într-o zonă mică din centru, de la faptul că administraţia publică nu finanţează proiecte şi nici cultura alternativă, de la faptul că Bucureştiul nu se prezintă ca un spaţiu cultural în care oamenii să interacţioneze. Lipsa acută de spaţii şi absenţa unui monument care să te facă să îl prezinţi turiştilor străini ca reprezentativ au fost temele de plecare ale dezbaterii. 

Vintilă Mihăilescu a menţionat că sunt multe lucruri care funcţionează, şi cu toate acestea avem un oraş descentrat cultural, fragmentat, risipit. ”Am auzit-o de la străini, de mai multe ori, comparaţia cu Berlinul, care nu e un oraş frumos, dar care are o viaţă underground care există, pe care o simţi pretutindeni”, a început antropologul discuţia.

Legat de ce ar trebui făcut în Bucureşti, din punct de vedere cultural, Vintilă Mihăilescu a spus că trebuie găsite posibilităţi de revigorare a culturii urbane, că primul pas este să fie conservarea a ceea ce există deja. ”Agregarea potenţialului şi a iniţiativelor existente. Ar trebui multe lucruri făcute, dar primul pas e de a pune laolaltă ce există deja”. El a propus câteva direcţii. 

”Cred că proiectul <Bucureşti Capitală Europeană a Culturii 2021> trebuie sprijinit pentru că în primul rând este o bancă de idei, date, unică, şi orice primar care nu se pune la curent cu aceasta, nu-şi cunoaşte meseria şi chiar dacă nu e, putem să avansăm noi cu nişte proiecte, mizând pe ideea de capital politic”, a spus V. Mihăilescu.

Una dintre sugestiile sale a fost înfiinţarea unui ”Centru de studii urbane”. 

”Cred că ar fi foarte utilă înfiinţarea unui „Centru de studii urbane”, nu de urbanism. Nu vreau să fiu răutăcios cu arhitecţii, urbaniştii, ei fac lucruri minunate, superbe, oamenii îi încurcă. Studii urbane înseamnă, evident, pe lângă arhitecţi şi urbanişti, economişti, geografi, antropologi, ecologi, biologi, sociologi, artişti, designeri, care să simtă oraşul, care cunosc oraşul şi care ar putea interveni”.

Potrivit lui Mihăilescu, un astfel de centru ar putea să identifice, să producă şi să valorifice proiecte, nu de urbanism, în felul în care se mută o casă, un trotuar, ci proiecte culturale în sensul larg al cuvântului. Astfel, ”acest centru ar putea să aibă din partea primăriei un fond, un fel de AFCN pentru a susţine proiecte de cartier, de tot soiul. Care ar putea să treacă peste limitele AFCN-ului, al ministerului. Ar fi o punte, un liant, ar fi un instrument bun pentru primărie”, a explicat antropologul.

Iniţierea unor trasee de turism cultural, tematice, out of box, ar fi utile. 

”Vizitarea Ateneului, a Casei Poporului, o poate face oricine. Nişte trasee care să pună în scenă nişte teme forte ale Bucureştiului, teme exotice eventual, precum unul cu titlul <Pe urmele lui Dracula la Bucureşti> ar putea revigora cultura urbană”, a propus Vintilă Mihăilescu. 

Un alt traseu sugerat ar fi de la Mănăstirea Snagov la Comana, urmând lacurile. ”Poate fi un traseu branduit de acest fel şi care presupune integrarea unui traseu al lacurilor. Nu ştiu câţi ştiu câte sute de lacuri sunt în jurul Bucureştiului pe o rază de 20 de km. Total nefolosită, necunoscută”.

Mănăstirea Snagov 

O altă propunere a scriitorului şi profesorului Vintilă Mihăilescu este legată de peisajele industriale. ”Ceva de genul <Ruinele vii ale comunismului>. Ştiu că pentru noi sunt traumatizante, dar e fascinant ce se întâmplă la 25 de ani după”.

Există încă urme ale celor 42 de sate care au fost asimilate în ”textura Bucureştiului”, iar acesta poate fi un traseu educativ. Un alt traseu cultural ar putea fi underground, bazat pe arheologia urbană, plecând de la Bucureştiul-târg, Bucureştiul - Micul Paris, Bucureştiul - comunist, Bucureştiul - postcomunist, Văcăreştiul, ”urban bird watch”, ”o chestie ciudată, unică”. 

Şi poveştile cimitirelor, o idee a regretatei Irina Nicolau, pote fi un loc turistic înglobat în cultura oraşului, precum şi organizarea unor hub-uri culturale. ”

”Am în minte proiectul lui Teodor Frolu de amenajarea Dâmboviţei, care e non-loc prin definiţie. Suntem singurul oraş din Europa care este traversat de un râu şi unde nu se întâmplă nimic. Se poate face şi nu e vorba numai de urbanism”, a mai spus antropologul.

O altă idee mai veche a omului de cultură este ”triunghiul muzeelor de la Şosea”. ”Această concentrare a trei muzee care reprezintă simbolic pământul, natura şi omul, dacă o amenajaţi puţin şi urbanistic, dar în principal cultural, devine o concentraţie culturală şi de producţie culturală, un centru de atracţie pentru Bucureşti, cum pot fi şi altele”.

Situaţia teatrelor din Capitală, a clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea şi lipsa unei strategii artistice au fost comentate de Anca Ioniţă, membru în biroul de coordonare a grupului de experţi numit Curatorium, cel care stabileşte direcţiile artistice şi structura candidaturii Capitalei la ”Bucureşti Capitală Europeană a Culturii 2021”. 

”Noi avem mai mult de 16 teatre, care împreună nu fac mai mult de 10.000 de locuri. La ora aceasta, toate teatrele din Bucureşti au oferte bazate pe un public captiv al anilor '90, poate 2000. Nu mai mult. Cu câteva excepţii, nu există o strategie artistică, nu există în spate o gândire făcută pe plan mediu, măcar. E o chestie pentru tot ce se întâmplă în oraş”, a spus Anca Ioniţă.

”Am constatat că finanţarea este numai anuală, mă refer la faptul că bugetul primăriei se aprobă în martie, banii vin în aprilie, şi dacă vrei să te finanţeze ArCuB-ul, nu te poţi gândi că ai bani mai devreme de mai. Viaţa noastră culturală este concentrată în lunile mai, iunie, iulie, octombrie, noiembrie, apoi e deşert. Unde mergeţi în ianuarie în oraş? Unde vă duceţi copiii? Nici la mall nu aveţi filme demne de văzut. Incapacitatea de a construi un program care să aibă sens, să fie o strategie care să cuprindă măcar 5 ani, nu 10, face din Bucureşti un oraş fragmentat cultural”, a mai comentat managerul.

Tearele municipale nu au oameni care să stea în spatele unor astfel de planuri. ”Nu există ideea că fiecare eveniment, spectacol de teatru ar putea produce materiale educaţionale, video, înregistrări, cărţi, care apoi să intre în circuitul educaţional. Fragmentarismul ţine de bani şi de lipsa oamenilor care ştiu să facă astfel de lucruri”, a punctat Anca Ioniţă.

Supratitrarea în limba română a spectacolelor pentru persoanele hipoacuzice, locuri special amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi, alte modalităţi prin care teatrul se poate adresa unei alte categorii decât cea privilegiată, au fost câteva sugestii făcute de jurnalista Iulia Popovici. 

Regizorul Alexandru Solomon a vorbit despre producţia şi difuzarea de film în Bucureşti, două direcţii diferite. 

”Avem un centru care finanţează producţia, coproducţia, avem o fostă reţea de cinematografe foarte extinsă până în '89, apoi transformată în business-uri lucrative. La Bucureşti, situaţia e şi mai complicată, pentru că au fost închise sau pentru că erau în blocuri nesigure, astfel că nu ştim în ce săli mai putem urmări filme de artă, în afară de blockbusteruri”, a spus Alexandru Solomon. 

”Este atât de bine că în teatre sunt 10.000 de locuri, pentru că în cinematografe sunt probabil 2000 de locuri, în afară de multiplexuri. Problema cu infrastructura e  vizibilă. Mi se pare că Centrul Bucureştiului e pe jumătate părăsit. Eu locuiesc lângă o fostă fabrică dezafectată, care stă goală de vreo 10 de ani. Îmi imaginez ce frumos ar fi acolo un centru cultural, clădirea pare foarte solidă, doar că are un regim de proprietate foarte flu. Soluţia practică şi rapidă ar fi de identificat două, trei spaţii de tipul ăsta în care să se poată organiza relativ rapid săli de cinema, de dans, un bar. N-ar fi greu, din punctul de vedere al primăriei”, a explicat regizorul.

Iniţiativele artistice nu ar trebui să vină de la primărie, important este ca primăria să creeze doar cadrul pentru ca ele să crească.

”Primăria poate media între toate instituţiile, un soi de asistenţă, nu să închidă ochii, ci să fie prezentă pentru ca locurile underground să funcţioneze. Bibliotecile au condiţii pentru proiecţii, cu un public care poate fi crescut în acest fel”. 

Regizorul Alexandru Solomon a evidenţiat faptul că filmul de cinema şi documentarul nu se pot susţine singure, peste tot în lume. O soluţie pentru ca publicul să ajungă mai aproape de film, de documentar ar fi şi faptul că directorii de şcoli sunt de acord să-şi echipeze adecvat clasele pentur proiecţii. ”Spaţii în şcoli există pentru aşa ceva, se pot echipa sălile pentru a da film, şi sunt directori care vor asta”.

”La primărie ar trebui să existe un birou de film, de cinema, pentru ca cei care vin în oraş să filmeze să aibă un punct unde să se poată informa despre condiţiile de filmare. Primăria a fost foarte neprietenoasă pentru această activitate. A considerat că filmul face bani şi au zis <să luăm pielea de pe ei>. Toţi. Era o sumă mare pe metrul pătrat, dar nu s-au gândit dacă metrul pătrat este cel pe care-l fimezi, sau cel pe care-l ocupi cu echipa, sau cel care se vede în cadru, deci ar putea fi tot oraşul, dacă te urci suficient de sus la Inter. Prin negocieri balcanice, s-a ajuns la altceva, mai omenesc, dar nu-i un sistem de lucru”, a explicat Solomon. 

Concluziile întâlnirii au, fost, însă optimiste: Bucureştii au un potenţial imens, care ar trebuie speculat şi transformat în proiecte creative, care să îi aduca la suprafaţă istoria, multiculturalismul şi chipurile diferite care pot fi adevărate atracţii turistice.