VIDEO Poveştile imnurilor României. Cum am trecut de la „Trăiască Regele“ la actualul imn, care ne prezintă ca pe un popor adormit
0Imnul de stat reprezintă pentru fiecare ţară un simbol naţional. Ideea de a exista un imn a apărut odată cu formarea noilor state naţionale. În România, primul imn de stat a fost instituţionalizat în anul 1862 de Alexandru Ioan Cuza. În total, România a avut în cei peste 150 de ani şase imnuri de stat.
Imnul de stat este perceput ca o melodie trimfală destinată să întârească patriotismul locuitorilor unei ţări şi este un simbol al unităţii naţionale. România a avut primul imn naţional în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859). Câştigătorul concursului a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa “Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.
Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris “Imnul Regal Român“, care avea să devină imnul de stat al României. Melodia nu a avut însă versuri până în anul 1881, când poetul Vasile Alecsandri a compus textul pentru viitorul „Imn regal român”, intonat, pentru prima dată, la încoronarea regelui Carol I, în anul 1884. Imnul a fost preluat şi inclus de George Enescu la sfârşitul lucrării sale „Poema Română”. Acordurile acestui imn au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947:
Era imnurilor comuniste
În anul 1948, odată cu instalarea regimului communist a fost adoptat un nou imn al României. Melodia „Zdrobite cătuşe în urmă rămân” a fost introdus la 4 ianuarie 1948. Versurile aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor. Era o melodie cu versuri de propagandă în care era preaslavită Republica Populară şi prietenia cu poporul rus eliberator. Câteva versuri sunt edificatoare:
Zdrobite cătuşe în urmă rămân,
În frunte-i mereu muncitorul.
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm.
Stăpân pe destin e poporul.
Trăiască, trăiască, Republica noastră
În marş de năvalnic şuvoi revărsat
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi,
Zidim România Republicii noi.
Melodia a fost imn de stat până în 1953, când regimul comunist a decis că nu mai este de actualitate.
În acel an, „Te slavim Romanie” a devenit imnul naţional al Republicii Populare Române şi a rămas până în 1977.
Versurile au fost scrise de Eugen Frunză şi Dan Deşliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor. Şi acest imn subliniază din plin “prietenia” cu Uniunea Sovietică şi ideologia regimului leninist:
Te slăvim, Românie, pământ părintesc,
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator
Leninismul ni-e far şi tarie şi avânt.
În 1977, imnul de stat a fost schimbat din nou. Nicolae Ceauşescu voia ceva mai „personal”. Este bazat pe cântecul patriotic cu acelaşi titlu şi aceeaşi muzică (compusă de Ciprian Porumbescu), dar cu un text modificat. Imnul se referă la steagul României, un tricolor, adică un steag cu trei culori în repartiţie proporţională: roşu, galben şi albastru. Cetăţenii erau obligaţi să-l cânte pe stadioane, în şcoli, la toate adunările populare. ”Versurile erau strict încropite în acea perioadă şi se pare că unele sunt făcute chiar de Nicolae Ceauşescu”, afirmă istoricul Adrian Cioroianu. Locuitorii erau obligaţi să cânte imnul în şcoli, instituţii, fabrici şi la toate manifestările comuniste:
Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.
Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpîni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.
Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor.
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.
”Deşteaptă-te, române” - Imnul Revoluţiei din 1989
După Revoluţia din 1989, noul imn de stat al României a devenit ”Deşteaptă-te, române”. Versurile imnului aparţin poetului Andrei Mureşanu (1816-1863), iar muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854). Poemul “Un răsunet” a fost cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia de la 1848-1849 a izbucnit pe 11 iunie). Începând din 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec patriotic utilizat foarte des mai ales în perioadele de război. Imediat după instaurarea dictaturii comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, ”Deşteaptă-te, române”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. A fost reauzit din nou pe străzi în 22 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei împotriva regimului comunist.
Istoricul Andrei Pleşu consideră, însă, că versurile imnului actual sunt „destul de depresive, anacronice” şi că „Deşteaptă-te, române” descrie un ”neam somnolent, asuprit constant de tirani, de barbari şi de dusmani cruzi. „Am socotit că ne obligă să ne identificăm cu o postură de popor sugrumat, învins, prăbuşit şi adormit care este somat să se trezească. Nu cred că aşa arătăm de fapt, n-am nimic împotriva acelui text şi asupra istoriei lui, el are toate legitimităţile dar, din punctul meu de vedere, nu este ceva care să reprezinte cu adevărat firea şi aspiraţiile noastre”, afirmă Andrei Pleşu.
Imnurile naţionale de stat ale României:
Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884)
Trăiască Regele (1884-1948)
Zdrobite cătuşe (1948-1953)
Te slăvim, Românie! (1953-1977)
Trei culori (1977-1989)
Deşteaptă-te, române! (1989-prezent)
Citiţi şi:
Ridicarea Cetăţii Alba Carolina: transformarea totală a oraşului, dictată de austrieci la începutul anilor 1700
Presupus alfabet dacic descifrat într-o carte cu scriere secretă păstrată la Budapesta. Interpretarea a stârnit furtuna în mediul academic din România
Comorile de la Tibru: povestea tezaurului roman găsit întâmplător şi vândut „pe un preţ de nimic“ la schimb cu bijuterii ieftine
Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură