Unirea din 1918, văzută de ziarişti români şi maghiari. De la „Necurmat această ţară a arătat ce poate o naţiune“, până la „Ardealul are să fie ocupat“
0Gazetarii prezenţi la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, au întors pe toate feţele cuvântarea fruntaşului politic ardelean Vasile Goldiş. Au acordat spaţii ample şi analizei articolelor Rezoluţiei Unirii. Găsim, însă, şi impresii cu accente dramatice, mergând până la formulări de genul „Ardealul are să fie ocupat“.
Referindu-se la cele întâmplate în actuala Sală a Unirii din Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918, gazetarii de la „Glasul Ardealului” din Braşov scriau, în numerele din 4 şi 6 decembrie 1918 că : „La orele 9, 1/2 sala de şedinţe era deja tixită de lume, galeria ocupata de dame. Într-un târziu soseşte mama poetului Octavian Goga la braţ cu fiul ei Eugen şi în lipsa biletului de legitimaţie, a fost de ajuns să zică: “Sunt mama lui Goga”, pentru ca să i se deschidă intrarea în mijlocul mulţimii, care aplaudă însufleţit“.
Lista ziariştilor prezenţi la dezbaterile de la Alba Iulia
Gazetarii din Braşov mai arată că „numeroşi fruntaşi români, printre care şi Vasile Goldiş au fost aplaudaţi îndelung la intrarea în sala de şedinţe, iar cuvântarea fruntaşului politic ardelean a suscitat un puternic entuziasm. Tot din „Glasul Ardealului” aflăm ce ziarişti români au fost prezenţi la dezbaterile din actuala Sală a Unirii. „La masa ziariştilor ocupă locul reprezentanţii presei romane: „Românul”- I. Clopoţel, „Gazeta Poporului“- I. Broşu., „Revista Economica”- C. Popp., „Drapelul”-A. Vasile., „Foaia Poporului Roman”: L. Paukerow. „Unirea”(ziarul Bisericii Greco-Catolice Blaj)- Dr. Coltor, „Glasul Ardealului”- Ov. D. German. Biroul de presa al gardelor romane: I. Montani, „Biserica şi şcoala”-Dr. Botiş, „Lumina”- Dr. Cornean, „Opinca”- Dr. Molin, „Telegra+0ful roman”-Dr. Regman, „Glasul Bucovinei”-Alecu Procopovici. Ziarele maghiare „Vilag”, „Az Est”, „Deli Hirlap”, „Pesti Hirlap”, „Aradi Hirlap” încă şi-au avut corespondenţii lor“, punctau ziariştii braşoveni, în urmă cu 96 de ani.
Unirea, văzută de gazetari români
Publicaţia “Libertatea” din Orăştie arata, în urmă cu 96 de ani , că Rezoluţia de unire a Transilvaniei cu România a fost dată de o adunare larg reprezentativă, aleasă democratic, „din delegaţia care să reprezinte, în mod oficios, toate straturile poporului român de la vlădică până la opincă, încât nimeni - şi mai ales ungurii – să nu poată zice nici mâc, că nu ar fi reprezentat tot poporul la adunare”.
Rezoluţia de Unire aprobată de Mare Adunare Naţională la Alba Iulia a fost analizată şi de ziarul „Foaia Sibiului”. În numărul 2, din 8 decembrie 1918, se spunea „Sufletele marilor apostoli, în frunte cu umbra nerăzbunatului Mihai, ne-au luminat gândurile, ne-au întărit voinţa şi au scos din mii de piepturi dorinţa neclintită ce stăpâneşte întreaga suflare românească: unirea tuturor românilor cu o singură stăpânire românească”.
Ziarul “Izbânda” din Bucureşti, în numărul său din 4 decembrie 1918 titra: “Duminică împuterniciţii românilor de peste munţi au hotărât şi ei, unirea cu România. Este actul solemn care consacră pe veci împlinirea celui mai sfânt ideal al neamului românesc”. Într-un alt ziar din capitală, „Viitorul”, din 4 decembrie 1918, se arăta: „Necurmat această ţară a arătat ce poate o naţiune când vrea. Şi ea a voit. Ea a dat, deşi încătuşată atâta amar de vreme, numeroase dovezi de destoinicie politică şi culturală şi naţională. Această unire a ei cu România în politică, în cugete şi simţiri, este cel mai mare act în viaţa nemului românesc!“.
Unirea, văzută de gazetari maghiari
Presa maghiară din Ardeal a comentat pe larg evenimentele petrecute la Alba Iulia în istorica zi de 1 Decembrie 1918. Traduceri din limba maghiară în limba română ale articolelor în cauză apar în lucrarea colectivă „1918 la Români-Documentele Unirii“. În numărul din 3 decembrie 1918 al ziarului „Áradi Közlöny” se arăta că Vasile Goldiş a afirmat în cuvântarea sa de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia că „românii au încercat să ajungă la o înţelegere cu ungurii (strigăte: Jos ungurii!). Dar ungurii, în ciuda bunăvoinţei manifestate de români au continuat să-i apese şi să-i asuprească. Acum însă, a sosit clipa de mult aşteptată: clipa în care naţiunea română, va putea să alerge fericită în braţele primitoare al ţării mame”.. Publicaţia sublinia că aceste cuvinte rostite de Godiş au fost primite cu „ovaţii şi urale însufleţite, oamenii fluturându-şi în aer pălăriile”. Ziarul maghiar constata că prin cuvântarea sa Goldiş promitea că românii vor acorda aceleaşi drepturi şi libertăţi „tuturor naţiunilor care vor convieţui alături de noi, deoarece copiii, nu trebuie să ispăşească păcatele părinţilor”. Şi „Rezoluţia de Unire“ este întoarsă pe toate părţile de gazetarii acestui ziar. Spre exemplu, articolul 1 al documentului este prezentat astfel: „Adunarea Naţională a Românilor din Ardeal, Banat şi Ungaria (şi nu în Transilvania, cum se scrie în procesul verbal al Adunării – nota traducătorului) ţinută la 1 decembrie 1918, declară unirea cu România a tuturor românilor şi a teritoriilor locuite de ei”.
Accente mai dramatice în tonul relatării apar în alte ziare ungureşti însă, precum „Nagyszebeni Reggeli Ujság” din Sibiu, tot din 3 decembrie 1918. Când vine vorba de prezentarea celor spuse în Hotărârea de Unire, sunt folosite expresii precum „Ardealul are să fie ocupat! O spunem nu ca să înspăimântăm ci ca să liniştim. Iubim şi noi ţărişoara Ardealului. Ne vine greu să ne împăcăm cu gândul că un popor străin (de români – nota traducătorului) intră pe pământul acesta. Dar se apropie ca prieten..., şi de aceea şi noi, maghiarii ardeleni îi primim prieteneşte. Nu înălţăm jăluiri la cer. Politica noastră rea de naţionalităţi... a creat situaţia pe care trebuie să o suportăm acum. Românii formează majoritatea covârşitoare în Ardeal şi principiile lui Wilson, drepte în temelia lor, cer imperiul pe seama românilor. Iar nouă, ungurilor, ne este iertat să plângem pentru pierderea Ardealului”. Aici merită subliniată francheţea cu care gazetarii unguri recunosc, în sfârşit, adevărul despre Ardeal şi despre politica naţională obtuză faţă de români dusă de autorităţile austro-ungare. Articolul din acest ziar a fost tradus şi publicat, a doua zi, în presa românească.
În cazul altor publicaţii, precum „Kolozsvari Hirláp“, se poate vorbi de onestitate în relatarea evenimentelor de la Alba Iulia de acum 94 de ani. În numărul din 3 decembrie 1918, se arată că „hotărârile românilor de la Mare Adunare Naţională de la Alba Iulia, nu constituie nici o surpriză pentru noi (adică pentru maghiari! – nota traducătorului) datorită celor întâmplate anterior. Proiectul de hotărâre adoptat declară unirea tuturor românilor, alipirea tuturor teritoriilor locuite de români la România şi proclamă dreptul inalienabil al românilor asupra Banatului şi asupra teritoriului dintre „Mureş, Tisa şi Dunăre”. Autorul articolului mai subliniază că „hotărârea declară şi deplina libertate naţională pentru toate naţionalităţile existente pe teritoriul aflat sub stăpânirea românilor”. Mai mult publicaţia face şi un îndemn către conaţionalii unguri „să primim în deplină linişte cele întâmplate... şi cu deplină încredere cele declarate de conducătorii români, că vor respecta toate drepturile naţionale ale naţionalităţilor aflate sub stăpânirea lor”.
Articole din publicaţiile amintite mai sus pot fi găsite în lucrarea colectivă „1918 la Români-Documentele Unirii“.(Articol scris de NICU NEAG)
FOTO DOCUMENT Cine au fost românii care au hotărât Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia
Cum au pus umărul românii din Alba Iulia la Unirea Transilvaniei cu România, în urmă cu 96 de ani