Ioan Uleşan, taximetristul cinefil, are o colecţie de 3.500 filme

Administrator al unei firme de taximetrie, Ioan Uleșan este un pasionat cinefil. A colecționat în decursul a șapte ani 3.500 de filme de toate genurile.

Data nașterii: 22 august 1969, Târgu Mureș
Educație: Școala profesională auto din Târgu Mureș
Starea civilă: căsătorit, un băiat - Adrian, de 13 ani

Pe când avea trei ani, părinții săi și-au luat o motocicletă. De atunci încoace a legat prietenie indestructibilă cu tot ce înseamnă motoare, mașini, șoferie. „Am crescut pe motocicletă“, spune zâmbind. Era mereu lângă tatăl său când acesta meșterea la motor și i-a plăcut.

„Când a venit vremea, părinții m-au întrebat ce vreau să mă fac. Le-am zis că șofer și șofer m-am făcut. Nu m-au oprit“, rememorează Ioan Uleșan. A mers la școala de șoferi în Târgu Mureș, a luat toate categoriile de conducător auto și a lucrat 15 ani pe camioane de toate tipurile, dar și ca mecanic auto, alți 6 ani.

„E dezastru în taximetrie“

În anul 2000 a schimbat macazul, a luat „taurul de coarne“ pe calea privatizării. „Aveam un microbuz și am vrut să-l dau la maxi-taxi. N-am reușit, l-am vândut și m-am angajat ca taximetrist. Ulterior, mi-am zis că e mai bine să fac eu pe cont propriu, decât să lucrez la altul“, povestește întreprinzătorul. Și-a cumpărat prima Dacie Logan și a început activitatea.

„Noaptea făceam taximetrie și ziua aveam grijă de fiul meu, că era micuț. Eu și soția l-am crescut, nu ne-a ajutat nimeni altcineva. Trei ani și jumătate am lucrat numai de noapte“, afirmă interlocutorul nostru. Încet, încet, a prins cheag și și-a mai cumpărat o Dacie Logan. „Joe“, cum l-au poreclit colegii din taximetrie, spune că în perioada 2000-2007 s-a învârtit bine roata în acest domeniu de activitate, dar din 2008 a început să scârție, iar acum de abia se mișcă.

„E dezastru. Încasările pe care le fac în prezent pe două mașini, le făceam înainte pe una, fluierând. Nu mai au oamenii bani, am văzut mulți care nici cu autobuzul nu-și mai permit să călătorească, merg pe jos“, zice Ioan Uleșan.

Conform lui, meseria în cauză nu-i tocmai ușoară, pentru că se lucrează cu omul și întâlnești tot felul de indivizi. „Trebuie să fii calm. Sunt câte unii care, ajunși, la destinație, fug sau se dau jos din mașină, îți mulțumesc, îți râd în față și pleacă fără să achite. Când întâlnesc asemenea indivizi îi las în plata Domnului. Le urez o zi bună și plec“, afirmă taximetristul.

Are 3.500 de filme pe 1.000 de DVD-uri

Ioan Uleșan are o pasiune aparte.  E cinefil și i se spune „colecționarul“. În urmă cu șapte ani și-a cumpărat primul calculator și de atunci a început să colecționeze filme de toate genurile. „La început, mi-a fost mai greu. Cei care aveau filme, erau mai sceptici în privința mea, pentru că eram nou în branșă. Cu timpul, însă, după ce am adunat primele sute de filme, nu am mai avut probleme“, spune colecționarul.

A adunat, pe 1.000 de DVD-uri, aproximativ 3.500 de filme. Printre ele, are și filme mai vechi, la care ține mult, cum ar fi pelicule color cu simpaticul cuplu Stan și Bran, precum și filme alb-negru cu inegalabilul actor de comedie Charlie Chaplin. „Când am luat un film, m-am uitat, în primul rând, să-mi placă, nu m-am dus pe ideea de cantitate, pe mult și rău. În general, cam toate sunt cu subtitrare. Acum, însă, nu mai prea am timp de filme“, precizează „Joe“.

Colaborează în acest domeniu cu câțiva albaiulieni, nu mulți, dar majoritatea tineri. „Nu cunosc decât o singură persoană apropiată de vârsta  mea, care să aibă o asemenea pasiune. E de loc din Ciugud. În rest, numai tineret“, mai spune Ioan Uleșan.

Ce-i place: „În puținul timpul liber de care dispun mă ocup de filme, asta-i pasiunea mea. Îmi plac filmele de când mă știu. La oameni apreciez mai ales sinceritatea și corectitudinea.“

Ce nu-i place: „Nu-mi plac mincinoșii și oamenii care umblă cu dedesubturi. Nu-mi plac hoții, dar din păcate, la noi în taximetrie, cam 99% așa sunt. De la minciună și hoție pleacă toate relele.“

De unde vine porecla de Joe?
I.U.: „Am lucrat pe vremuri pe un maxi-taxi cu numărul de înmatriculare JOE. La început, neștiind cum mă cheamă, toată lumea mi-a spus Joe și așa am rămas. De 10 ani am porecla asta. Când m-am dus să-mi înmatriculez primul Logan, am vrut să-mi aleg o plăcuță cu ION de la prenumele meu. Polițistul de la înmatriculări nu a avut, dar a rezolvat problema altfel. «Hai că-ți dau o plăcuță de înmatriculare cu JOE, că și așa toată lumea te știe după porecla asta», mi-a spus. Și așa e. Dacă întrebi vreun taximetrist de Neluțu, cum mi se spune acasă, nu știe nimeni despre cine e vorba. Dacă, însă, întrebi de Joe, afli imediat.“