Alba Iulia: Portret. Vasile Luncian, brutarul pasionat de pictură

Vasile Luncian spune că pictura pentru el este cea mai importantă, îl destinde, îi stimulează imaginaţia, pe când munca de brutar îi asigură pâinea cea de toate zilele.

Lui Vasile Luncian i-a plăcut de mic să deseneze şi să viziteze muzee în care erau expuse creaţii ale marilor artişti. S-a înscris la Şcoala de Artă, îndrumat fiind de profesorul Nicolae Munteanu.
„După trei ani la şcoala de artă a urmat perioada de frământări, de decizii, de stilizări. Ştiţi cum e, în orice domeniu trebuie depăşită faza de diletantism, dacă vrei să faci ceva cu adevărat”, spune Vasile Luncian.

Trei lucrări medaliate

După cum afirmă, în depăşirea perioadei de „diletantism” au contat pentru dânsul foarte mult taberele de creaţie.
A participat la 10 asemenea tabere organizate înainte de 1990 la Arieşeni, Abrud, Râmeţ, Şugag. Tot în perioada de dinainte de Revoluţie a participat la bienale de pictură republicane, trei dintre lucrările sale (peisaje) fiind medaliate cu tot atâtea medalii de argint.

„În maxim două ore finalizez un tablou. De exemplu, prima din lucrările medaliate am creat-o la prima mână, într-o oră şi jumătate, ca şi a doua, de altfel. Doar a treia lucrare mi-a luat mai mult timp, pentru că am mai revenit asupra ei. Mi s-a întâmplat, de asemenea, să pictez un tablou, apreciat de cei din jur, dar eu simţeam că ceva nu e în regulă. Aşa că am şters pânza şi am pictat alta”, afirmă pictorul amator.
Vasile Luncian se pensionează peste un an şi jumătate şi vrea ca acel moment să-l marcheze cu o expoziţie personală care să cuprindă 30-40 de creaţii.
„Aş fi vrut să organizez şi mai repede un asemenea eveniment, dar e nevoie de mult timp pentru selecţie, înrămat, tematică”, susţine pictorul. 

În tinereţe a făcut haltere

Vasile Luncian are o istorie interesantă. A făcut în tinereţe haltere, fără a avea rezultate deosebite, dar a participat la campionatele naţionale (categoria I - 67,5kg.) ridicând la stilul smuls 90 kg, iar la stilul aruncat 120 kg.
A lucrat 10 ani merceolog, apoi 12 ani la fabrica de porţelan din Alba Iulia, pentru ca după 1990 să plece în Ungaria unde a lucrat alţi 10 ani în construcţii.

Acum e brutar şi spune că a învăţat uşor, în scurt timp această meserie. În întrebăm care este procesul de fabricaţie a pâinii. „În primă fază se frământă într-un malaxor o compoziţie de făină, drojdie, sare şi apă, după reţetă. În paralel, se face maiaua (un amestec de făină mai puţină şi jumătate din cantitatea de drojdie din reţetă), care va declanşa procesul de fermentaţie. Mai apoi, se aşează pe masă, se cântăreşte fiecare pâine, în funcţie de greutatea dorită, şi se modelează. În final, se dă forma specifică pâinii, se lasă încă o jumătate de oră la dospitor şi apoi se introduce în cuptor”, ne explică pictorul brutar.

Aţi vândut vreun tablou?
V.L.: „Puţine, le putem număra pe degete. Nu am prea vândut pentru că fata mea, de profesie avocat, nu m-a prea lăsat, dorind foarte mult să-mi strâng creaţiile pentru expoziţia ce doresc să o organizez. Îmi pare rău după cele date, dar ştiu fiecare din ele la cine este.”

E o pictură la care să ţineţi în mod deosebit?
V.L.: „La toate ţin la fel. Sigur, cu anii evoluezi, îţi îmbunătăţeşti stilul, sunt unele mai bune decât cele anterioare. Şi, că veni vorba de stil, eu mă consider un modernist, dar mulţi îmi spun că sunt influenţat şi de curentul impresionist.”

Ce-i place: „Evident, îmi place să pictez. Pictura îmi ocupă tot timpul liber pe care îl am în prezent. Aştept să ies la pensie pentru a mă putea dedica şi mai mult acestei apsiuni. La oameni apreciez hărnicia, stilul fluent, corect, de a se exprima. Stimez oamenii parolişti, punctuali, corecţi, care se ţin de cuvânt.”

Ce nu-i place: „Mă deranjează agresivitatea, minciuna, lipsa de respect pentru cei din jur. Societatea actuală a ajuns la un nivel de degradare morală fără precedent şi nu este bine că se întâmplă acest lucru. Nu-mi plac oamenii sfidători, aroganţi, rudimentari în gândire, vorbă şi faptă.”

Alba Iulia frumoasă: „Îmi place Alba Iulia pentru că e Capitala Spirituală a românilor, îmi plac zona istorică a oraşului. monumentele istorice. Mă simt bine în Alba Iulia pentru că e un oraş liniştit, cu oameni de treabă.”

Alba Iulia urâtă: „Mă deranjează lipsa de civilizaţie a unora, fatpul că nu ştiu să păstreze curăţenia şi aici mă refer în mod special la sticlele de plastic aruncate la voia întâmplării.”

Profil
Năsuct: 9 noiembrie 1947, Bucerdea Grânoasă, Alba
Educaţie: Liceul „Iacob Mureşianu”, Blaj
Starea civilă: căsătorit, o fată