O cale ferată dispărută sau cum s-a născut staţiunea Buşteni
0Mulţi dintre cei care au traversat mica localitate montană au observat, în apropierea intersecţiei cu strada ce urcă spre punctul de plecare al telecabinei, o linie ferată pe care deseori se putea vedea circulând un tren ce părea a fi de jucărie.
Era locul de întâlnire al pasionaţilor feroviari care se delectau privind şi imortalizând pe peliculă imaginea micilor vagoane şi mai ales pe cea a locomotivelor electrice ce le remorcau.
La începutul anului 1882, sesizând imensul potenţial economic al „aurului verde”, doi tineri investitori, Carol şi Samuel Schiel, fiii unui pastor luteran stabilit la Râşnov, au demarat construcţia unui veritabil centru forestier, al cărui nucleu a rămas cunoscut sub numele de „Fabrica de Hârtie C&S Schiel, Succesorii-Buşteni”.
Câteva luni mai târziu, în ziua de 1 octombrie 1882, a început producţia de celuloză şi de hârtie, comenzile din ce în ce mai mari, care au sosit aproape instantaneu, şi necesitatea asigurării unui flux constant de materie primă determinându-i pe cei doi investitori să arendeze importante parcele din pădurile care se întindeau pe pantele munţilor din zonă.
Transformat într-o puternică societate pe acţiuni, între anii 1907-1909 a fost deschis un sistem feroviar forestier – ale cărui linii, cu o lungime totală de 16,8 kilometri, urcau pe văile Ialomiţei şi Brateiului – şi un funicular ce se întindea pe o lungime de 13 kilometri, deasupra versantului abrupt al Munţilor Bucegi, pe traseul Buşteni-Bolboci-Bratei. Treptat, sistemul de tracţiune electrică a fost extins, în anii 1907 şi 1913 fiind aduse încă două locomotive de acest tip, produse la uzinele AEG.
Citiţi povestea completă în Historia