Interesele economice schilodesc Delta

Două proiecte importante - reconstrucţia ecologică a Deltei şi Canalul Bîstroe - pun în umbră restul problemelor din regiune. Primul proiect a început cu entuziasm, însă a fost înecat

Două proiecte importante - reconstrucţia ecologică a Deltei şi Canalul Bîstroe - pun în umbră restul problemelor din regiune. Primul proiect a început cu entuziasm, însă a fost înecat treptat de interesele concesionarilor, în timp ce al doilea continuă, sfidând acţiunile de lobby ale României.

Impactul îndiguirilor unor suprafeţe importante din Deltă cu scopul de a fi folosite pentru agricultură, înainte de 1989, a creat dezechilibre de care biologii s-au plâns atunci, se plâng şi astăzi. În lunca Dunării au fost scoase din circuitul natural, prin îndiguire, în jur de 450.000 ha din totalul de 540.000 ha de zonă inundabilă.

Îndiguirile şi deconectarea de la dinamica firească a Dunării au oferit oamenilor doar terenuri aride. Din acest motiv, în 1994 s-a iniţiat proiectul de restaurare ecologică a Deltei, numit ştiinţific renaturare. Operaţiunea a început cu elan, după ce Banca Mondială a avansat primii bani.

Organizatorii au strâns o mână de premii, proiectul fiind inedit, în sensul că a fost vorba de cea mai mare suprafaţă reconstruită ecologic de pe glob. Apoi, în 2004, proiectul s-a sistat. În cei 10 ani au fost duse la capăt patru proiecte de reconstrucţie. Este vorba despre incintele agricole abandonate de la Babina şi Cernovca, amenajarea piscicolă Popina II şi incinta agricolă Fortuna.

Concesionarii fac legea Cei care au făcut adesea presiuni pentru încetinirea reecologizării Deltei au fost concesionarii. "În cazul renaturării Deltei, problemele nu sunt cu localnicii, ci mai curând cu concesionarii. Ei îşi văd strict interesele, pentru că şi miza e destul de mare.

Ei obişnuiesc să cultive porumb, pe care nu-l culeg, îl lasă să se usuce şi apoi îl <<închiriază>> ciobanilor veniţi mai ales din zona Sibiului în perioada de transhumanţă. Aceste lanuri de porumb atrag şi diverse vieţuitoare sălbatice, devin un soi de terenuri-capacană, în care apoi se practică vânătoarea, care iarăşi aduce bani.

Problema este că aceşti concesionari nu sunt interesaţi să investească luând în calcul şi protecţia mediului şi induc dezechilibre în ecosistem", spune Romulus Ştiucă, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării.

Zona de nord a Deltei este cea mai râvnită în acest sens, cei mai mulţi dintre oierii care vin în Deltă ţin să ajungă acolo. "În nordul Deltei se adună cam 250.000 de oi în transhumanţă şi şpaga pentru o oaie e de un euro pe sezon, deci sumele sunt suficient de consistente pentru ca presiunile să fie şi ele pe măsură şi voinţa politică să nu existe", spune Chirilă, un om de-al locului.

"ARBDD a făcut studii de fezabilitate şi are şi fonduri pentru a continua procesul de reconstrucţie ecologică, problema pe care o avem e cea cu terenurile din domeniul public de interes judeţean şi de interes local care au fost concesionate. Autorităţile nu ne ajută, pentru că nu sunt interesate să piardă nişte venituri, neînţelegând că şi după renaturare pot avea surse importante de venituri, din pescuit sau turism", spune Paul Cononov, guvernatorul Deltei Dunării.

Terenuri profitabile artificial Multe din terenurile care sunt incluse în planul de renaturare sunt în proprietatea autorităţii locale, care ia de pe ele redevenţe. Majoritatea controverselor s-au născut faţă de cum se obţin aceşti bani. Multe terenuri, care pe studii sunt neprofitabile economic, devin profitabile, astfel încât concesionarul devine dispus să plătească redevenţă la consiliul local.

Asta se face prin mai multe metode, spun oamenii locului. În amenajările piscicole, în care creşterea peştelui indigen nu este mai profitabilă, se practică braconajul "la călugări". Când vine viitura, intră peştele indigen în amenajare, se combină cu peştele alogen şi se produce o încrucişare care este foarte periculoasă, pentru că poate duce la extincţia unor specii indigene, mai puţin rezistente decât peştii din crescătorii.

Valoarea redevenţelor este cam de un milion de euro. Masterplanul de renaturare vorbeşte de 80.000 de ha, dar până acum au fost finalizate doar 15.000 ha. În urma reconstrucţiei ecologice în zonele pilot, s-a dovedit că pot fi declanşate procese de evoluţie la nivelul ecosistemului, însă un echilibru relativ poate fi atins abia după mai mulţi ani.

Bîstroe, punctul nevralgic Pe lângă canalul Bîstroe, deşeurile, vânătoarea, braconajul şi lipsa de promovare turistică par cele mai mici probleme ale Deltei. Proiectul Bîstroe continuă, în pofida tuturor acţiunilor de lobby ale ţării noastre.

Autorităţile de la Kiev au justificat construcţia canalului prin faptul că trecerea navelor ucrainene prin România i-ar costa prea mult, un milion de dolari anual. Proiectul ucrainean urmăreşte construirea unui canal lung de 162 de kilometri, de la braţul Chilia până la portul Reni. Lucrările au început în mai 2004, iar în august acelaşi an a fost inaugurat primul tronson. Sedimentele rezultate din lucrările de dragare - peste 2,4 milioane de tone de mâl - au fost împinse în Marea Neagră.

Până la final vor mai fi deversate în mare alte 2,2 milioane de tone. Din cauza canalului, partea ucraineană a Deltei se va micşora cu 5.600 de hectare. Pe parcursul lucrărilor, vecinii noştri au încălcat de mai multe ori frontiera cu România, amplasând balize de semnalizare chiar în sectorul românesc. "În faţa deciziei construirii Canalului Bîstroe, suntem nişte pigmei care ne tot agităm fără nicio influenţă", spune Ştiucă, directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării.

"Nu avem nicio şansă să scăpăm de el, pentru că UE nu a intervenit în niciun fel. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: pe acest canal vor veni şi materiile prime spre restul Europei, pentru că ucrainenii cer un preţ mai mic. E un rău cu care am ajuns să ne obişnuim", explică Ştiucă. La ultima întâlnire de la Tulcea, dintre delegaţia ucraineană şi cea română, nu s-au ameliorat în niciun fel termenii proiectului. "Au venit cu aceleaşi minciuni şi cu acelaşi tupeu, încălcând grosier convenţiile pe care le-am semnat anterior", conchide Paul Cononov, guvernatorul Deltei.