Economia de piata, functionala doar pe hartie

In ultima luna, masurile in plan economic ale cabinetului Nastase s-au inmultit considerabil. Vizita premierului la Bruxelles si prezentarea a de-acum celebrei liste in 8 puncte a fost linia de start

In ultima luna, masurile in plan economic ale cabinetului Nastase s-au inmultit considerabil. Vizita premierului la Bruxelles si prezentarea a de-acum celebrei liste in 8 puncte a fost linia de start intr-o cursa contra cronometru, in care trofeul ravnit de Guvern este statutul de economie de piata functionala pentru Romania. Intr-un mod absolut surprinzator, toate obiectivele inscrise in lista cu pricina au fost atinse intocmai, cu toate ca privatizarea sau lichidarea unor intreprinderi precum Tractorul sau Roman Brasov, pietre de moara ale economiei romanesti, au trenat ani de zile. La SNP Petrom, privatizarea a intrat in linie dreapta, iar vanzarea unor pachete de actiuni ale BCR catre investitorii institutionali IFC si BERD este tot ce se putea face in lipsa altor competitori strategici. In cursul acestei saptamani, Palatul Victoria a mai adaugat alte doua societati de stat la bilantul privatizarii, de aceasta data din domeniul siderurgiei, Petrotub Roman si Siderurgica Hunedoara. Realizarea disponibilizarilor din CFR, dar si aplicarea de indata a recomandarilor privind majorarea dobanzii de interventie a Bancii Nationale in scopul temperarii creditului neguvernamental si a deficitului balantei comerciale s-au soldat cu incheierea in premiera a unui acord postdecembrist cu Fondul Monetar International. Semnalul dat de FMI este foarte puternic in raport cu exigentele in plan economic ale Uniunii Europene, intrucat nu exista pe plan international o institutie care sa monitorizeze mai atent evolutiile macroeconomice ale unui stat. Negocierea unui nou acord cu FMI, de tip precautionary, asteptata sa aiba loc in noiembrie, arata ca aceasta monitorizare va continua. Indicatorii economici sunt favorabili in majoritate, iar procesul de dezinflatie, in pofida unor derapaje cauzate de ajustarile de tarife din sectorul energetic, este o certitudine. Conditiile de acordare a statutului de economie de piata functionala Bulgariei sau Poloniei sunt acum intrunite si de Romania, studiile comparative aratand ca, la momentul respectiv, statele care vor adera cu drepturi depline la Uniune au obtinut statutul relativ mai usor. Sumarizarea progreselor din ultima vreme realizate in plan economic de catre Romania poate oare contrabalansa neajunsurile din domeniile disciplinei fiscale sau al reformei in stadiu incipient din sectorul energetic, ori lentoarea imbunatatirii mediului de afaceri prin debirocratizare si anticoruptie? Demiterea celor trei ministri este un semnal suficient in acest sens? Vor trece oare cei care evalueaza situatia economica din Romania peste faptul ca din inventarul celor cinci ani de crestere economica consecutiva lipseste un an? Raspunsul, asteptat cu sufletul la gura, va veni in cateva zile, de la raportorii din Bruxelles. Revenind la economie, indeplinirea angajamentelor la care s-a inhamat Guvernul pentru a smulge, in raportul Comisiei, mai mult decat o simpla mentiune privind progresele inregistrate are un mare cusur. Este vorba despre faptul ca, dat fiind realizarea lor pe ultima suta de metri, acestea nu au apucat sa fie "digerate" nici macar pe plan intern, daramite in cancelariile occidentale. Iar privatizarile din ultima vreme ar putea fi privite drept un simplu exercitiu de imagine, menit sa inmoaie vigilenta Uniunii Europene. In alta ordine de idei, viteza cu care Guvernul a reusit sa scoata de sub tutela statului niste intreprinderi care au fost cocolosite ani in sir spune multe despre presiunile la care a fost supus Executivul. Privatizarea Tractorului Brasov, rezolvarea problemei de la Roman sau demararea vanzarii la SNP Petrom au fost solicitate de fiecare data de creditorii internationali. Faptul ca autoritatile de la Bucuresti s-au incumetat tocmai in toamna anului 2003 sa treaca la actiune se explica prin aceea ca, de aceasta data, cerintele externe se impletesc armonios cu interesele partidului de guvernamant din perspectiva anului electoral 2004. Daca pe 5 noiembrie Romania va obtine statutul, goarna PSD va suna si mai zgomotos in lupta pentru castigarea alegerilor. Dar, in lipsa unor pasi cu adevarat concreti, in urma ei s-ar putea sa nu se alinieze prea multa lume.