Defrisarile salbatice - cauza prapadului de pe Valea Trotusului

O femeie ucisa laolalta cu fiul ei si o alta dusa de ape si gasita, dupa o saptamana, undeva pe la Adjud, 50 de kilometri mai la vale. Acesta este tributul din acest an al inundatiilor de pe Valea

O femeie ucisa laolalta cu fiul ei si o alta dusa de ape si gasita, dupa o saptamana, undeva pe la Adjud, 50 de kilometri mai la vale. Acesta este tributul din acest an al inundatiilor de pe Valea Trotusului. Autoritatile gasesc explicatii dintre cele mai complicate privind cauzele si vorbesc de fronturi atmosferice, de litri pe metru patrat, de gradul de permeabilitate al solului. Ba chiar zilele acestea se pune la cale o ampla strategie de regularizare a Trotusului si a afluentilor. Nimeni nu vorbeste insa despre adevarata cauza a nenorocirilor: defrisarile salbatice din ultimii ani. Ba nu, a facut-o o data Nastase, inainte de a urca in elicopter, la capatul celor doua ore petrecute in zona dupa inundatii: vinovati sunt proprietarii de paduri, care taie copacii fara noima, fara sa respecte cotele legale. Nu se vorbeste insa aproape deloc de faptul ca exista altii care si cumpara lemnul taiat ilegal si-l transforma in bani, in foarte multi bani.
Zarva mare, ca vine Iliescu
Mos Comanac A. Gheorghe e acum aproape la fel de inalt ca fantana din curte, cu tot cu acoperis. Nu ca ar fi crescut el dintr-o data, ci pentru ca acum o luna puhoaiele i-au umplut ograda cu un metru jumate de mal si sute de bolovani cat pepenele. Ghizdurile fantanii nici nu se mai vad, sunt ingropate in mal, iar bojdeuca i-a ramas cat de cat in picioare, pentru ca o sprijina pietrele care au impresurat-o. Norocul lui Comanac A. Gheorghe a fost ca nu era in casa si l-au tras niste ciobani pe dealul din spate, ca altminteri acus ii mancau neamurile pomana. La cei 80 de ani ai sai, mos Comanac a mai vazut ploi din astea turbate, da' nici una care sa-i darame casa. "Daca nu furau astia padurea nu se-ntampla, ca tineau copacii si bolovani si toate". La Agas e acum ceva zarva. Sunt veniti oameni importanti de la Prefectura, fac tot soiul de evaluari, trebuie sa apara si Hrebenciuc, asa se aude, ca pregateste vizita lui Iliescu, de peste cateva zile. La scoala, o coada imensa: se dau ajutoare. Mai la deal, pe paraul Sant, acolo unde a fost prapadul cel mai mare, utilajele de la Apele Romane robotesc zi-lumina, insa cam fara spor. Nu-i vorba, excavatoare ar fi ele destule, insa stau tare prost la piesa de baza, buldozerul. N-au decat doua, din care unul e stricat. Le-a mai dat armata unul, insa si ala s-a stricat.
"Gateristii" - primul val
Taierea salbatica a padurilor de pe Valea Muntelui a inceput mai abitir acum vreo sapte-opt ani, dupa ce s-au inchis minele de la Comanesti. Fostii mineri si-au luat "ordonanta" si aproape toti si-au investit banii intr-un cal, o caruta si o drujba - si la padure cu ele. Au urmat, apoi, retrocedarile, facute si astea cam fara cap, adica in stilul "mozaic". Suprafetele proprietarilor se intercaleaza cu cele ale Romsilva astfel incat padurarilor le este foarte greu, daca nu imposibil, sa stie ce au de pazit si ce nu, necum sa mai si pazeasca. Care padurari n-or fi nici ei, toti, niste ingeri. Ca daca nu dai acolo o spaga, pana sa-ti vina sa-ti marcheze copacii pe care poti sa-i tai legal, ori mori de foame, ori vin altii si ti-i fura - si atunci tu, ca proprietar, tai lemnul dupa cum te duce capul si-l vinzi la negru. Important e sa gasesti cine sa ti-l cumpere - si asa au aparut, in proportie de masa, "gateristii". Intr-o vreme erau arabii. Acum vreo patru ani, lucrau in zona peste 150 de gatere, in majoritate detinute de arabi. astia luau bustenii sub pret, ii faceau rapid cherestea si tot asa de iute o exportau. Prin 2001, abia intrat in paine, subprefectul Bacaului, Gabriel Vlase, a declarat razboi total mafiei lemnului. Nu era saptamana in care mascatii sa nu faca descinderi nocturne, lasate cu confiscari si dosare penale de care nu se mai stie nimic. Asta pana au plecat arabii, adica mare parte din ei, ca unii au ramas. Asa-zisa mafie a lemnului insa n-a disparut, locul arabilor a fost luat de niste romanasi, dupa care totul s-a potolit. Inclusiv subprefectul, care si-a gasit si el un biznis in zona. Firma lui, Saga-Trans, transporta in Finlanda PAL-ul produs la Comanesti de concernul Finforest. Iar Finforest nu se da deloc in laturi sa cumpere lemn ilegal, ca daca s-ar da, de unde sa mai ia materie prima si sa faca PAL-ul pe care il duce apoi in Finlanda firma subprefectului? Subprefectul nu neaga, dar o da mai moale: "Da, e posibil sa-mi fi inchiriat niste masini, nu stiu exact, ca nu mai sunt administratorul firmei".
"Avizistii" - generatia urmatoare
Finforest a picat in afacerea asta odata cu dezvaluirea unei noi inginerii forestiere. Dupa ce fenomenul "gateristilor" s-a domolit, autoritatile au impus reguli foarte stricte: orice miscare de lemn nu se putea face decat cu niste avize de expeditie speciale, inseriate, autocopiante in trei exemplare si securizate cu holograme frumos colorate, emise de Directiile Silvice. Baietii au gasit ac de cojoc si la regula asta si asa a aparut in zona o noua categorie de oameni de afaceri: "avizistii". Unul dintre ei e Neculai Parascanu, zis "Piticu", din Agas. Omul si-a infiintat firme in alte judete forestiere si intra in licitatiile Romsilva, insa nu pentru ca-l presa pe el nevoia de a exploata padurea, ci strict pentru dreptul de a primi aceste avize. Pe la Suceava, bunaoara, a gasit el niste oameni din Directia Silvica mai slabi de inger care i-au scapat pe mana vreo sapte carnete, adica vreo doua mii de avize. In sase luni, "Piticu" a facut un milion de dolari. Lemnul taiat ilegal sau furat era facut noaptea cherestea pe la vreun gater si primea dimineata aviz de expeditie, ca si cum ar fi provenit legal de la firma din Suceava a lui "Piticu". Cumparatorul se pretindea a fi de buna credinta si trecea in documente numere fictive de masini cu care, chipurile, era adus lemnul. Astfel, un inventar al transporturilor de tip "Piticu" releva ca s-au carat cherestea si busteni cu Dacia, cu Cielo, cu masina Salvarii, ba chiar cu cea a Garzii Financiare. La Finforest s-a gasit trecuta in acte masina de deszapezire a Aeroportului din Bacau. "Piticu" are acum dosar penal, dar el nu-si face probleme, ci vila. Nu e singurul. La politia din Comanesti zace de doi ani un dosar penal al primarului din Brusturoasa, Toader Drumea, gasit cu vreo mie de metri cubi de lemn fara acte. Nici o problema - el s-a reales primar, insa nu fara emotii. Dupa turul intai era pe locul doi, dar a intervenit salutar seful Directiei Sivice Bacau, Viorel Ghelase, care a rupt 60 de hectare din padurea statului si i-a dat-o lui Drumea, ca s-o imparta la oameni si sa se realeaga. Ceea ce Drumea a si facut.
Politisti, primari, calugari - toti au gatere
Pe Valea Muntelui sunt si cateva fabrici care exporta in Occident mobila sau casute din lemn, adica produse finite, ai caror patroni nu pot sau nu vor sa cumpere lemn la negru. Din cauza "gateristilor" si a "avizistilor", materia prima nu mai ajunge la ei, insa nici nu se inghesuie sa se planga: ei stiu ca la fiece soapta se pot trezi cu controale pe cap care sa-i lecuiasca. Singurul care tipa e Gheorghe Milea, un roman trait vreo 14 ani in Germania si care nu vrea nicicum sa "reinvete" romaneste. El face o socoteala simpla: "Daca participi la licitatiile Romsilva, nu poti scoate metrul cub de cherestea mai jos de 100 dolari, nici sa stai in cap. Or, arabii astia vand cheresteaua in port la Braila cu 92 de dolari. De unde, domnule? Pai e lemn de furat, ca la negru il cumpara mai ieftin. Eu vand metrul cub de lemn in Germania, ca produs finit, cu 450 de euro si mi s-ar parea normal ca eu sa fiu stimulat, si nu astia care vand doar cherestea. Nu mi se pare corect, ca eu nu am cum sa cumpar lemn furat, trebuie sa justific fiecare aschie". Gheorghe Milea a sperat ca lucrurile sa intre in ordine acum trei ani, cand subprefectul era mare zmeu, iar dupa ce s-a lamurit cum stau lucrurile a inceput sa trimita zeci de memorii la presedinte, la premier si la toti cei care, credea el, au un cuvant de spus. In zadar. Si e si greu de presupus ca se va face ordine intr-o zona in care pana si primarii sau sefii de post au gatere sau macar un banzic, iar aia care n-au sunt luati de fraieri. Acolo nici calugarii nu se tin deoparte. Chiar langa Manastirea Prodromita e un gater, al calugarilor, si sfintiile lor nu se dau indarat sa se dedulceasca la lemn taiat pe langa legile pamantesti. Singurul lucru care ii diferentiaza de ceilalti e resemnarea pioasa cu care accepta amenzile si confiscarile, atunci cand sunt prinsi.