"Dacă aş fi ministrul mediului, aş acorda o mare atenţie naturii"

Nicolae Găldean, decanul Facultăţii de Ecologie, consideră că împăduririle ne-ar putea salva nu doar ecologic, dar şi social. Nicolae Găldean, decanul Facultăţii de Ştiinţele Naturii

Nicolae Găldean, decanul Facultăţii de Ecologie, consideră că împăduririle ne-ar putea salva nu doar ecologic, dar şi social.

Nicolae Găldean, decanul Facultăţii de Ştiinţele Naturii şi Ecologie din cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti, care a publicat două manuale de Ecologie şi protecţia mediului şi zeci de lucrări de specialitate, vorbeşte despre cât este de important să cunoaştem mediul pe care vrem să-l protejăm.

Adevărul: Cum stau românii la capitolul ecologie?

Nicolae Găldean: În momentul acesta, în ceea ce priveşte educaţia pentru mediu, ne aflăm la zero. În primul rând, ar trebui să învăţăm să facem diferenţa între ecologie şi mediu. Aceşti doi termeni nu desemnează acelaşi lucru. Ecologia e un domeniu ştiinţific. Noi ne-am obişnuit să folosim termenul "ecologie" în orice împrejurare: maşini de spălat ecologice, haine ecologice ş.a.m.d. În locul sintagmei "educaţie ecologică" eu aş folosi mai degrabă sintagma "educaţie pentru mediu". Ecologia se ocupă, în principal, de natură. Iar natura este partea vie a mediului.

Noi tindem să facem o confuzie mare între mediu şi natură. Mediul reprezintă tot ceea ce ne înconjoară: apă, aer, sol, inclusiv natură. Între noi şi mediu se stabileşte un raport biunivoc: luăm ceva de la mediu şi dăm înapoi altceva. De exemplu, luăm resurse naturale şi dăm deşeuri. Dar în primul rând trebuie să cunoşti ceea ce protejezi, să fii conştient că e nevoie ca mediul să fie protejat din anumite motive şi să înţeleagă raportul care se stabileşte între noi ca sistem socio-economic şi mediul înconjurător care ne oferă hrană sau materii prime.

- Şcoala trebuie să fie mai insistentă?
- Toate aceste lucruri ar trebui să fie aflate încă de pe băncile şcolii. Scopul unei educaţii pentru mediu nu este acela de a-l bombarda pe copil cu nenumărate definiţii, ci de a-i induce un anumit comportament şi nu numai o idee vizavi de protecţia mediului înconjurător şi de natură. Această educaţie se realizează în timp, picătură cu picătură. În afară de şcoală, presa este, de asemenea, un alt instrument prin care se poate realiza educaţia. Presa promovează exemplele care au marea capacitate de a ridica nivelul de conştiinţă al oamenilor asupra importanţei unui lucru.

Doar astfel îi vei putea explica omului de ce este rău să taie copacii în neştire şi să nu mai aibă păduri. În explicaţia asupra necesităţii protecţiei mediului trebuie să fie inclusă şi componenta economică pe care o aduce cu sine această protejare a mediului.

Pentru a conştientiza importanţa unui fapt, omului trebuie să îi vorbeşti în termeni pragmatici. Dacă eu vreau să îi spun că e nevoie să avem, aşa cum ne cere UE, 15 la sută din teritoriu în regim de arii protejate, eu trebuie să îi specific, în acelaşi timp, că datorită acestui procent el va trăi mai bine, va fi mai sănătos şi că, în fond, sistemul economic are de câştigat (turismul se dezvoltă sau poţi profita de materii prime).

- Defrişările ilegale ar putea fi eradicate?
- Pădurile au revenit în proprietatea particularilor, un lucru firesc în contextul democratizării României. Numai că celor care au primit pădurile în proprietate fie nu le-a păsat de ele, fie nu au avut bani să le gospodărească. Pentru a fi productivă, pădurea trebuie întreţinută. Pădurile au nevoie de tratamente, controale şi igienizări regulate.

Oficial vorbind, suprafaţa împădurită a României este de 27 la sută. Şi rămâne la acest nivel. Suprafaţa nu scade. Aici apare o contradicţie: defrişăm, distrugem, dar suprafaţa rămâne aceeaşi. Se întâmplă astfel pentru că Romsilva replantează. Iar faptul că unii profită de pe urma pădurilor, iar Romsilva replantează, este deja o chestiune administrativă mult discutabilă. Aceste probleme administrative pot fi rezolvate numai printr-un sistem de sancţiuni drastice.

Cel care a tăiat pădurile trebuie pedepsit, chiar dacă el este proprietarul pădurii. Aş vrea să punctez un lucru foarte important: pădurea ne dă lemn sau vânat, dar ne oferă şi un serviciu pe care noi nu îl putem cuantifica în masă monetară: reglează circuitul hidrologic. Astăzi însă se vede în amploarea inundaţiilor că pădurile nu-şi mai pot îndeplini funcţiile pentru că nu mai au putere. Pot spune chiar că pădurea este mult subapreciată. Intervin aici şi anumite situaţii obiective: mai mult de jumătate din populaţia României se încălzeşte cu lemne pentru că nu are cu ce altceva.

- Dacă aţi fi ministrul mediului, care ar fi principala problemă de mediu de care v-aţi ocupa mai întâi?
- Dacă aş fi ministrul mediului, aş acorda o mare atenţie naturii, pentru că aceasta este zestrea cu care am intrat noi în Europa. Şi în special pădurilor, pe care trebuie să le refacem şi să le gospodărim astfel încât să ne aducă profit. Putem profita de pe urma ecoturismului pentru că noi avem natură sălbatică în comparaţie cu alte state unde natura este mult artificializată.

Din punctul acesta de vedere ar trebui să se investească în infrastructura de turism care, la ora actuală, în România, este foarte slab dezvoltată. Pe partea cu natura mie mi-e tare teamă că am rămas mult în urmă. Iar toată această situaţie ne aduce grave prejudicii economice. Încerc să le explic tuturor că este necesar să avem grijă de natură nu doar pentru că e frumoasă, ci şi pentru că aceasta îţi poate aduce beneficii economice foarte mari. Avem mare nevoie însă de mecanisme administrative care să funcţioneze.

- Cum ar putea fi rezolvate cel mai bine problemele de mediu?
- Printr-un sistem administrativ bine pus la punct şi prin aplicarea de sancţiuni drastice pentru cei care încalcă legea. Doar aşa. În felul acesta, lumea nu ar mai arunca gunoaie pe străzi şi nu ar mai tăia pădurile în neştire. O altă problemă administrativă este lipsa unei centuri verzi în jurul Capitalei, deosebit de importantă pentru calitatea mediului în acest megaoraş.

Praful din Bucureşti nu provine din interiorul oraşului, ci din afară, de la câmpie. Vara este foarte cald, bate vântul, praful este ridicat în atmosferă şi adus până aici. Iar pentru a împiedica pătrunderea prafului în oraş este obligatoriu ca Bucureştiul să aibă o centură verde. De fapt, Bucureştiul are, în general, probleme cu spaţiile verzi care sunt foarte mici dacă le raportăm la populaţia care există. Este un oraş care s-a dezvoltat haotic, din nou, din cauza unei administraţii neadecvate.

- Este încălzirea globală cea mai gravă problemă cu care ne confruntăm?
- Aici există două aspecte: încălzirea globală şi tendinţa de încălzire a climei. Această tendinţă există pentru că o trăim pe pielea noastră. Dar nu trebuie să exagerăm acum spunând că în 2030 vom lua foc pentru că în domeniul meteorologiei se ştie că există nişte variaţii pe care clima le suportă în timp.

Acum, variaţiile merg în sus. Dar s-ar putea să vină nişte ani când variaţiile să meargă în jos, când va fi, probabil, mai frig. Chiar dacă în momentul de faţă există o tendinţă de creştere a temperaturilor medii anuale, asta nu înseamnă că această tendinţă va continua de aici încolo la nesfârşit.

>> Pădurea ne oferă şi un serviciu pe care noi nu îl putem cuantifica în masă monetară: reglează circuitul hidrologic
Nicolae Găldean
Decanul Facultăţii de Ecologie