Hocheiul la românce
0Puţin popularizat, hocheiul feminin are totuşi o tradiţie de aproape un deceniu pe plaiurile mioritice. Practicat cu precădere doar rudele unor foşti jucători sau de unele adolescente dornice de adrenalină, hocheiul feminin autohton supravieţuieşte cu greu problemelor financiare.
În urmă cu aproape şapte ani, naţionala României disputa primul ei meci oficial. Pe 5 martie 2001, tricolorele pierdeau la Bucureşti partida inaugurală cu Olanda, scor 1-14.
De atunci şi până în prezent, naţionala a disputat 27 partide la turneele finale, iar bilanţul înregistrat arată astfel: 9 victorii, 18 înfrângeri şi un golaveraj negativ, 89-119.
România se află momentan în Divizia a IV-a şi, în ciuda faptului că a organizat de două ori consecutiv la Miercurea Ciuc turneul pentru promovarea în al patrulea eşalon valoric, nu a reuşit să îşi îndeplinească încă obiectivul.
Prestaţiile fetelor merită însă toate laudele. Este poate de ajuns să precizăm că tricolorele au umilit anul trecut reprezentativa Turciei, scor 27-0, în timp ce în paralele, rivalele noastre din Bulgaria au reuşit recent “performanţa” să piardă cu 0-82 un meci împotriva Slovaciei.
Au rămas doar două echipe
Pe plan intern, lupta pentru titlu se dă în fiecare an între singurele formaţii existente în campionat, Sport Club Miercurea Ciuc şi Triumf Bucureşti.
Câştig de cauză are în ultimii ani formaţia harghiteană, care beneficiază de un buget net superior şi de un lot mult mai experimentat.
Campioana României chiar a participat recent în Liga Campionilor, rezultatele fiind elocvente pentru decalajul valoric dintre noi şi forţele de pe bătrânul continent: 0-13 cu Cergy Pontoise (Franţa) şi 0-24 cu Skif Moscova (0-24).
Cum este viaţa de hocheistă
La doar 17 ani, Diana Orban este capitanul echipei Triumf Bucureşti şi face parte din echipa naţională. Frumoasa jucătoare ne-a dezvăluit cum s-a apucat de acest sport inedit printre femei şi ce speră să obţină în viitor de la hochei.
“Eram în clasa a opta şi jucam fotbal cu fetele şi băieţii pe stradă. Din greşeală, am dat mai tare cu piciorul în minge şi i-am spart geamul domnului antrenor de la Triumf Bucureşti, care locuieşte pe lângă mine.
Când a văzut, mi-a zis: «Diana, dacă tot ai tu aşa multă energie, nu vrei să vii la hochei?!». Am acceptat, am făcut cunoştinţă cu fetele şi mi-a plăcut din prima”.
Elevă la un Liceu cu Program Sportiv, Diana este singura fată într-o clasă cu 26 băieţi, iar în trecut a fost ţinta ironiilor colegilor. “Lumea e şocată la început când spun că sunt hocheistă, dar treptat se obişnuieşte cu ideea. Chiar dacă uneori mai capăt câte o vînătaie mică de la căzături, nu mi-a fost niciodată frică să joc hochei”.
Din cauza situaţiei financiare a hocheiului din România, Diana recunoaşte că tratează acest sport mai mult ca un hobby. “Eu vreau să intru la Drept şi voi continua cu hocheiul doar dacă nu îmi afectează studiile.
Nu mă văd însă la 30 de ani cu copilwul în braţe, jucînd încă hochei. La vîrsta aceea, mai degrabă îl duc pe el la hochei şi eu stau pe margine”, ne spune micuţa hocheistă.