Învăţătoarea care a eliminat discriminarea la clasă. „Cel mai înalt nivel al educaţiei este toleranţa”
0Adina Popa, profesor pentru învăţământul primar la o şcoală dintr-un sat din judeţul Suceava, a reuşit să creeze armonie la clasă între toţi copiii, indiferent de etnia din care provin. Foloseşte metode de predare ieşite din tipare, iar pentru fiecare elev aplică metode personalizate, adaptate dificultăţilor de învăţare cu care se confruntă.
Adina Popa (37 de ani), profesor pentru învăţământul primar la şcoala gimnazială din satul Basarabi, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, a câştigat premiul I la categoria ”Dezvoltarea literaţiei” la gala ”Profesorul anului în mediul rural” organizată de Teach for Romania, o organizaţie care şcoleşte profesori şi îi trimite în zonele defavorizate ale României.
A absolvit Liceul Pedagogic, apoi Facultatea de Litere din Bucureşti şi are un master în Studii Literare Româneşti. Ne mărturiseşte că nu şi-a imaginat că va deveni învăţătoare, pentru că parcursul ei în învăţământ este destul de divers. În 15 ani la catedră a lucrat cu copii de la clasa 0 până la liceu, a fost profesoară de franceză şi de română, dar finalmente a ales să le predea micuţilor din învăţământul primar.
S-a întâmplat atunci când s-a mutat din Bucureşti în satul din judeţul Suceava, în 2012. Nu este totuşi străină de aceste locuri. „Sunt locurile copilăriei mele. De bunica mea mă leagă multe amintiri. A fost ca o mamă pentru mine. Ea m-a crescut până la şase ani, Cred că aparţii locului în care îţi petreci copilăria”, ne spune cu emoţie Adina.
Muncă de Sisif cu elevii cu tulburări de vorbire
De când predă în mica comunitate din Basarabi, a reuşit să obţină rezultate spectaculoase cu elevii săi la scris şi citit prin metode de predare ieşite din tipare. Adina i-a alfabetizat pe elevii săi conectând informaţiile predate la realitatea cotidiană a copiilor.
La început i-a fost însă foarte greu. Elevii săi aveau mari probleme la scris şi citit, iar într-o primă fază a folosit o metodă clasică de predare. Pornea de la o imagine, pe care copiii încep să o descrie, iar apoi aleg o propoziţie care li se pare mai interesantă. O scriu pe tablă şi se opresc apoi la un cuvânt care conţine un sunet şi o literă pe care o predă în ziua respectivă. Este despărţit cuvântul în silabe şi se concentrează apoi pe silaba pe care elevii trebuie să o înveţe. Lucrurile nu au mers deloc aşa cum se aştepta.
FOTO arhiva personală
”Sunt copii care au dificultăţi de pronunţie şi au nevoie de logoped, iar unii nu înţeleg bine sunetele. Dacă ignori aceste cazuri şi te concentrezi pe elevii care reuşesc, colegii lor care nu se descurcă aşa bine vor regresa în timp”, explică învăţătoarea.
Prin urmare, a lucrat cu fiecare din elevii săi, astfel încât să identifice foarte bine sunetele şi să cunoască literele alfabetului. În acelaşi timp, a fost nevoită să rezolve şi problema absenteismului. O parte din copii nu mai veneau la şcoală, iar după câteva săptămâni, Adina era nevoită să o ia de la zero cu ei.
Laborator de literaţie
După ce le-a testat, dascălul a renunţat la metodele clasice de predare pentru că nu erau deloc eficiente la clasă. A descoperit fundaţia ”Noi orizonturi”, care le pune la dispoziţie profesorilor foarte multe resurse şi instrumente concrete de lucru cu elevii. Prin intermediul lor, a deschis în şcoală un laborator de literaţie.
Unul din cele mai eficiente instrumente este ceea ce numeşte caietul de literaţie al evaluării emergente, ce funcţionează efectiv ca o metodă de diagnostic a elevului. ”După ce trece prin mai multe probe, copilul obţine la final un scor, ce îţi permite ţie, ca profesor, să aplici un plan de intervenţie personalizat”, detaliază Adina.
De pildă, elevii au un test despre cum se ţine o carte în mână, despre faptul că se citeşte textul, nu imaginile, despre orientarea în pagină, înţelegerea noţiunii de cuvânt, a noţiunii de literă şi cunoştinţe despre semnele de punctuaţie, dar şi un test pentru recunoaşterea alfabetului. După ce parcurge toate aceste teste, obţine un punctaj, în funcţie de care învăţătoarea ştie exact la ce nivel este copilul şi ce plan de învăţare trebuie să aplice cu el.
Când a demarat laboratorul de literaţie, o parte din elevii săi obţineau scoruri foarte mici, iar acum, după doi ani, rezultatele sunt spectaculoase, în sensul că micuţii se îndreaptă încet, dar sigur, către scorul maxim. Are 16 copii în clasă, din care jumătate sunt romi şi provin dintr-un cătun foarte sărac, iar Adina face tot ce îi stă în putinţă pentru incluziunea acestora în rândul celorlalţi elevi.
Inventarul informal de citire
Un alt instrument pe care îl foloseşte este inventarul informal de citire. Acesta se aplică în două etape. Copiii primesc liste de cuvinte, iar printr-o probă de citire şi înţelegere a mesajului, Adina determină nivelul independent de instruire al acestora, dar şi nivelul de frustrare.
Elevii romi, dar şi o parte din ceilalţi aveau probleme de înţelegere a cuvintelor, dar şi de citire, iar doi dintre ei aveau nevoie evidentă şi de un logoped. ”Nu puteau să vorbească pur şi simplu. Se vedea că sunt copii care nu beneficiază acasă de atenţia părinţilor, nu se discută foarte mult cu ei şi se observa clar că nu erau obişnuiţi să comunice, erau lipsiţi de încredere în sine şi practic nu aveau voce”, povesteşte cu tristeţe dascălul.
La finalul clasei a II-a, decalajul era deja evident. Erau copii care cunoşteau literele alfabetului, dar nu le puteau reproduce în scris, ori puteau scrie literele de mână, însă aveau dificultăţi în a identifica literele de tipar corespondente.
A declarat stare de urgenţă
Glumind serios, cum se spune, Adina a declarat stare de urgenţă în clasa ei. Pe lângă laboratorul de literaţie, a deschis şi o şcoală de vară, de două săptămâni, iar efectele au fost spectaculoase. De pildă, Petrică, un copil în clasa a III-a, care avea probleme şi lipsise mult şi de la şcoală, a reuşit să facă progrese remarcabile. Cea mai eficientă metodă care a funcţionat în cazul lui au fost listele de cuvinte.
FOTO arhiva personală
Interesant este că ceilalţi colegi de clasă care îl ironizau şi îl şicanau pentru că învăţa mai greu au ajuns finalmente să îl ajute după ce au aflat situaţia lui familială. Dascălul s-a folosit de mediul în care trăieşte elevul său ca să îl ajute să recunoască uşor literele şi apoi să le citească. Adina a creat o listă personalizată de cuvinte pentru Petrică, cu care a lucrat zilnic, până când acesta a început să facă progrese vizibile.
Literaţie la orele de matematică
Învăţătoarea nu s-a oprit cu literaţia doar la orele de română, ci a ”transferat-o” şi la orele de matematică. Astfel, o poveste devine o problemă de matematică la orele ei. Orice face cu ei transformă în lucruri din universul lor cunoscut, din realitatea cotidiană.
”Când le-am vorbit de fracţii, le-am spus că suntem cu toţii nişte întregi şi că trebuie să ne apreciem unii pe alţii nu fracţionar, ci ca pe un întreg. Lucrăm cu fracţiile, dar trebuie să avem grijă să nu tratăm oamenii ca pe nişte obiecte şi întotdeauna pun accentul pe un mesaj pe care îl transmit prin ceea ce învăţăm”, explică Adina.
Îşi aminteşte că în perioada în care era profesoară, avea elevi de liceu care nu reuşeau să citească bine şi se întreba de ce nu s-a lucrat cu ei în clasele 0-4. Ca învăţătoare, a înţeles cu ce dificultăţi se confruntă unii copii în a învăţa să scrie şi să citească şi spune lucrurilor pe nume, susţinând că în cazul multora dintre ei problemele au fost ignorate.
Cutiile Elkonin
Dascălul foloseşte la clasă şi ceea ce în limbaj de specialitate se numesc cutiile Elkonin. Prin această metodă le dezvoltă copiilor abilitatea de-a segmenta cuvintele în foneme. Foloseşte mai multe pătrate desenate pe o bucată de hârtie, al căror număr trebuie să fie egal cu numărul fonemelor din cuvântul pe care elevul îl va avea de segmentat.
FOTO arhiva personală
Metoda este completată de cititul repetat, scrierea împreună şi metoda Abel. Vocabularul desenat prinde, de asemenea, foarte bine la copii. Le citeşte elevilor o poveste, din care ei extrag cuvintele noi. Ilustrează un cuvânt şi scriu apoi propoziţii pornind de la acesta. Fiecare elev trece ulterior pe la fiecare din colegii săi, încercând să strângă cât mai multe aprecieri despre desenul pe care l-a făcut.
Cum i-a readus pe elevi la şcoală
Nu trece o lună fără ca Adina să îşi ia elevii şi să meargă la teatrul din Suceava pentru a urmări o piesă, prilej numai bun să folosească cuvintele noi pe care le-au învăţat la clasă. Îşi aminteşte cât de greu i-a fost să îi integreze la început pe copiii romi. Micuţii simţeau că sunt diferiţi faţă de ceilalţi copii din sat, iar dascălul a dus o muncă permanentă de convingere cu ei ca să se prindă de mâini la jocurile de grup, de pildă.
”Era discriminare de ambele părţi. Chiar dacă aveau microbuz pus la dispoziţie de şcoală, nu veneau pentru că nu voiau să se ţină de mâini cu copiii români, dar şi ei, la rândul lor, refuzau să îi ţină de mâini. Le-am spus că pentru mine nu sunt români sau romi, doar copii şi toţi sunt elevi. A fost greu până când i-am adus pe părinţi la şcoală. Sunt o persoană care pune mult preţ pe conectare şi pe crearea unei relaţii autentice cu părinţii”, explică învăţătoarea cum a rezolvat două probleme deodată: discriminarea şi absenteismul şcolar.
Literaţia, medicamentul contra sărăciei
I-a chemat pe părinţi la şcoală ori de câte ori a considerat necesar, dar s-a dus şi la ei acasă. Are şi un copil cu o situaţie familială deosebită. Tatăl său face dializă, iar cea mai mare parte a timpului este imobilizat la pat. De parcă nu ar fi fost de ajuns, sora băiatului este însărcinată la doar 15 ani.
Adina printre litere FOTO arhiva personală
Adina ne mărturiseşte că foloseşte literaţia ca să rezolve şi problemele cu care se confruntă acum elevii săi, ce ţin de sărăcie şi chiar infracţionalitate. Le face de multe ori sandvişuri copiilor când vin la şcoală, ca să nu participe la ore pe stomacul gol, iar pe părinţi îi serveşte cu ceai sau cafea ca să se simtă în siguranţă în acel mediul nefamiliar pentru ei. Are acum o fetiţă în clasa a IV-a care a învăţat să scrie şi să citească şi care îşi ajută familia să îşi plătească facturile.
O vizită în Franţa, cadou de absolvire a patru clase
Deşi nu îşi vede capul de treabă, în 2018, dascălul a scris şi un proiect care a primit finanţare Erasmus, prin care 15 cadre didactice din şcoală au mers într-un schimb de experienţă în Franţa şi Spania. În vara acestui an, cu restul banilor rămaşi îşi va duce propriii elevi la cursuri de limba franceză în Hexagon, o experienţă unică pentru aceşti copii care nu au călătorit până acum nici măcar cu trenul.
Nu va uita de micuţii din clasa ei nici după ce vor absolvi clasa a IV-a şi le va urmări evoluţia în perioada claselor V-VIII. Una din cele mai importante abilităţi pe care le-a dezvoltat-o este să ştie că pot face ceea ce şi-au propus, iar pe viitor o vor ajuta ca voluntari la şcoala de vară ca să şcolească alţi copii care se află într-o situaţie similară cu a lor.
”Vreau să îşi îndeplinească toate visurile, să nu renunţe la ele oricât de greu le-ar fi, să se simtă apreciaţi mereu şi să afle cum anume să îşi apropie oamenii care le doresc binele. Vreau să fie buni, să fie mereu optimişti, pentru că astfel vor atrage oameni la fel ca ei. Nu aştept rezultate imediate. Am răbdare şi încredere pentru că fiecare are ritmul lui de învăţare, are propriile probleme, iar unii sunt chiar invizibili, copii foarte timizi, dar care au ceva foarte preţios. La final, vreau să uităm totul, să ne aşezăm în curtea şcolii, să privim linia orizontului şi să ne imaginăm direcţiile pe care le-am putea urma în viitor şi să încercăm să atingem cel mai înalt nivel al educaţiei, care este toleranţa”, încheie magic Adina călătoria de patru ani alături de elevii săi.