Exclusiv Se poate repeta scenariul georgian în Republica Moldova? „Între elitele pro-europene și populație este, ca în Moldova, o prăpastie”

Parcursul european al Georgiei părea asigurat: guvernarea era pro-europeană, președintele - pro-european și trecuse în Constituție obiectivul aderării. De ce a fost compromisă aderarea la UE și ce poate învăța Moldova de la scenariul georgian explică profesorul Sergiu Mișcoiu.

Analistul de politică internațională Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și membru permanent al Institutului de Studii Politice al Universității Paris-Est analizează pentru „Adevărul” în ce măsură scenariul georgian se poate repeta în Republica Moldova.

Georgia se afla, în urmă cu patru ani, într-o poziție ideală: avea președinte pro-european, avea un partid pro-european la guvernare și a trecut în Constituție obiectivul de aderare la UE.

Guvernul a început câteva reforme pro-europene, dar pe parcurs a deraiat de pe drumul spre UE, iar în weekend, partidul Visul Georgian, aflat la guvernare, a câștigat alegerile cu un mesaj anti-european.

Procesul de aderare a fost înghețat anterior, iar câștigarea alegerilor parlamentare de partidul anti-european pune sub un mare semn de întrebare procesul de aderare la UE. Ce s-a întâmplat între timp și care este lecția pe care Republica Moldova trebuie s-o învețe de la Georgia?

„E greu de crezut că se va putea întoarce rezultatul alegerilor din Georgia”

Adevărul: Washingtonul şi Bruxellesul cer o anchetă cu privire la posibile fraude electorale, după victoria Partidului prorus Visul Georgian în alegerile legislative de sâmbătă din Georgia. Credeți că se poate întoarce rezultatul?

Sergiu Mișcoiu: E greu de crezut că se va putea întoarce rezultatul. Chiar și o numărătoare exhaustivă ar fi probabil de natură să schimbe rezultatele, însă avansul de 400.000 de voturi nu poate să fie acoperit de partidele opoziției dintr-o numărătoare inclusiv exhaustivă. Au fost foarte multe nereguli în aceste alegeri și, în mod normal, soluția ar fi repetarea lor pe motiv de fraudare în masă, însă este limpede că guvernul nu va accepta o asemenea variantă.

O numărătoare parțială, precum cea care se face acum, poate va corecta cu câteva sute mii de voturi în favoarea opoziției, însă va avea ca efect invers legitimarea guvernului care va spune că „iată, am și numărat și renumărat și avem rezultate care reconfirmă rezultatele inițiale cu foarte mică variație”.

Nu cred că se mai poate întâmpla ceva spectaculos. Singurul lucru care poate să mai conteze acum este legat de protestele de stradă și efectul unor proteste de masă susținute cu ocuparea piețelor centrale, cu paralizarea țării prin grevă. Și acest scenariu, care este de fapt singura soluție, pare în momentul de față prea puțin plauzibil și, cum a spus cinic președintele Parlamentului în funcție încă în Georgia, „parlamentarii opoziției deși au boicotat constituirea adunării generale a Parlamentului, după o perioadă de timp se vor întoarce la serviciu pentru a-și ridica salariile”. Cumva, strategia guvernului este aceea de a lăsa timpul să treacă și de a înămoli cumva protestele comunității internaționale și ale opoziției. Să nu mai menționăm și faptul că Uniunea Europeană, care este condusă prin președintele interimar al Consiliului, Victor Orban, reprezentantul Ungariei, a făcut o vizită în Georgia.

E drept că această vizită a lui Victor Orban a fost făcut din postura de prim-ministru al Ungariei și nu ca reprezentant al Uniunii Europene, dar registrele pot fi cu greu separate. În cadrul acestei vizite l-a felicitat pe premierul în funcție și pe liderii partidului. A felicitat și pe liderii partidului Visul georgian pentru scorul obținut, mergând, evident, în răspăr cu politica europeană în domeniu și cu poziția Uniunii Europene.

Toate acestea coroborate mă fac să fiu sceptic cu privire la o posibilitate de întoarcere a rezultatului acestor alegeri.

Cum a deraiat Georgia de la calea europeană

Cum s-a ajuns aici având în vedere că Georgia a avut un președinte pro-european, un guvern pro-european care și a început să facă unele reforme pro-europene?

Da, aceste reforme ca și în cazul Republicii Moldova, și aici sunt asemănări și comparații care trebuie făcute, pentru că ambele țări sunt la marginea fostului Imperiu Sovietic, ambele țări au probleme cu republici separatiste care își reclamă autonomia lărgită sau chiar independența și ambele țări au fost sub o sferă de influență rusă și sunt scindate din punct de vedere geopolitic. Deci comparațiile se susțin.

Și în Moldova și în Georgia, reformele practicate de guvernele pro-europene sunt aplaudate de tabăra pro-occidentală, de o parte a elitelor pro-europene din ambele țări. Ele probabil că pe termen lung ar consolida aceste țări și le-ar înscrie pe orbita euroatlantică, însă pe termen scurt ele au costuri sociale care sunt subestimate și în ceea ce privește Moldova, în ceea ce privește Georgia, cred că societatea occidentală, presa, dar și factorii de decizie, think tank-urile, au fost într-un fel de bulă, au auzit numai ceea ce voiau să audă, adică faptul că guvernele reușesc bine să se descurce și să câștige teren, fiind populare și implementând într-o manieră foarte sistematică caietul de sarcini trasat de Uniunea Europeană, de organismele internaționale, ori realitatea din teren este de multe ori aceea că populația nu înțelege direcția acestor măsuri, sensul pachetelor de reforme care au costuri sociale și economice. În același timp, și acest lucru este pregnant și în Georgia și în Moldova, mulți cercetători care au făcut teren efectiv au descoperit faptul că o bună parte a populației simte o anumită aroganță din partea elitelor pro-europene, care sunt cumva decalate în raport cu practicile și nevoile cetățenilor pe care ar trebui să-i slujească.

Și atunci această prăpastie care există între elitele euroatlantice și populație este colmatată prea puțin și se cască și mai mult tocmai datorită acțiunii sistematice a Federației Ruse, a factorilor de influență care servesc interesele Moscovei și care nu ezită să se manifeste pregnant prin manipulare, prin dezinformare, prin prezență chiar nemijlocită în campanie electorale, cu un succes mai mare în Georgia decât în Republica Moldova, însă cu același tip de strategie.

Am avut și în România perioada aceasta de tranziție spre UE care a fost destul de complicată. Care e diferența, având în vedere că România a continuat pe drumul european?

Diferența este mare, pentru că România atunci nu a făcut parte din lumea sovietică, deși a avut o influență din tabăra anti-occidentală. În România a existat un comunism naționalist care a fost practicat în timpul lui Nicolae Ceaușescu și care avea o componentă inclusiv antisovietică destul de importantă, chiar dacă ea nu era deschisă pentru a nu crea mari probleme cu „marele frate ”de la răsărit. Totuși a existat o retorică antisovietică, dacă ne gândim numai la ambiguitatea legată de cel de-al doilea război mondial, din propaganda cinematografică în timpul lui Ceaușescu.

Deci avem o altă situație, iar după căderea comunismului în România, atenția Occidentului a fost de la bun început acordată tranziției politice din țările Europei Centrale și de Est, inclusiv a celor mai întârziate țări, România și Bulgaria, de exemplu, cu o prezență și o activitate mult mai puternice decât în spațiul ex-sovietic, unde noile regimuri s-au păstrat pentru o perioadă îndelungată în zona gri.

Trebuie să ne închipuim că Republica Moldova a mai avut momente, precum cel dintre 2009 și 2012-2013, în care a jucat cartea pro-occidentală, apoi s-a întors într-o zonă de ambiguitate destul de mare până în 2020.

Deci putem număra pe degete anii în care Republica Moldova a avut ca politică națională apropierea de vest, în rest am fost fie cu Rusia, fie într-o zonă gri pe retorica moldovenistă a lui Voronin sau pe alte asemenea retorici.

Și aici contează destul de mult pe termen lung tipul de guvernare. Noi am avut totuși în România din 1994 faimosul consens de la Snagov între elitele politice de la guvernare și din opoziție conform căruia obiectivul României este integrarea euroatlantică, acum 30 de ani. Deci cumva suntem într-o altă logică de evoluție decât cea din Moldova sau din alte state post-sovietice.

Probabil nu am avut nici nostalgia după URSS pe care am văzut-o și în Republica Moldova...

Da și această nostalgie trebuie înțeleasă ca atare, adică, iarăși să fim foarte corecți din punct de vedere istoric, desigur, Uniunea Sovietică și mai ales Rusia Sovietică în cadrul acesta a exploatat resurse republicilor confederate în Marea Uniune, însă în același timp, dorind să-și creeze structuri elitiste legitime, care să susțină proiectul de sovietizare, a investit masiv în diverse zone, inclusiv în Republica Moldova, în Ucraina, în alte state din Asia Centrală, tocmai fiindcă elita care trebuia să profite de aceste investiții era o elită rusofonă și evident că ulterior, în tranziție, de exemplu, dezindustrializarea nu putea să trezească decât nostalgii față de perioada de aur industrială, care era una în eminamente sovietică.

Ce credeți că se va întâmpla în continuare în Georgia?

Foarte probabil aș zice ca protestele să continue. E greu de estimat intensitatea acestora. Presiunile asupra guvernului vor continua să vină dinspre cancelariile occidentale, însă și acestea își vor epuiza până la urmă vigoarea.

Și temerea mea este că, așa cum plănuiește majoritatea actuală rezultată în urma alegerilor, lucrurile vor lâncezi, și după o perioadă mai tumultoasă de poate o lună, vom trece într-o perioadă de coabitare cu președinta pro-europeană, însă o coabitare pe termen ceva mai lung. Deci, practic, starea de fapt va fi cumva acceptată și politica guvernului va fi una de menținere a Georgiei, aș spune, în sfera de influență rusă în mod direct și explicit, într-o zonă gri care convine mult mai mult Rusiei decât convine Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii.

Se va repeta scenariul georgian în Republica Moldova?

Putem să spunem că Georgia a stat oarecum mai bine decât Republica Moldova din perspectiva faptului că a avut guvern pro-european, a avut președinte pro-european și a avut trecută în Constituție direcția asta pro-europeană. Dacă tabăra pro-europeană va învinge la alegerile prezidențiale și la cele parlamentare de anul viitor, practic, din Republica Moldova va ajunge la nivelul Georgiei din urmă cu 4 ani. Ce credeți că ar trebui să se întâmple ca să nu se repete în Moldova scenariul georgian?

Acum să nu supraestimăm, de exemplu, Constituția pentru că și în Moldova referendumul a fost important, într-adevăr a fost mai ales important din punct de vedere simbolic.

Nimeni nu va putea vreodată să spună, de exemplu, unui guvern care este în mod oficios, nu oficial, pro-rus sau care are o prietenie mai apropiată cu Kremlinul, că ceea ce face din punct de vedere al deciziei politice îndepărtează țara de Uniunea Europeană.

Adică îți va trebui o Curte constituțională extrem de solidă care să respingă, de exemplu, proiecte de legi sau propuneri care să fie declarate ca neconstituționale fiindcă ele îndepărtează țara de Uniunea Europeană.

În afara acestui rol, e pur și simplu simbolic, pentru că aproape toate deciziile pe care le poți lua pot fi justificate ca fiind neutre față de acest obiectiv, nu opuse obiectivului integrării europene. N-aș supraestima nici importanța Constituției în interiorul unor societăți în care țara legală și țara reală sunt foarte diferite.

Pe de altă parte, sigur, Georgia avea o situație ideală, însă această poziție trebuie analizată în condițiile geopolitice regionale: Georgia este departe fizic de statele Uniunii Europene, nu are un protector așa cum se întâmplă cu România în cazul Republicii Moldova și în același timp contradicțiile, ambiguitățile din interiorul societății georgiene sunt ceva mai mari decât cele care există în Republica Moldova.

În Republica Moldova, după începerea războiului din Ucraina, am avut loc totuși o filtrare a elitelor, inclusiv rusofone, și cei mai îndârjiți suporteri Moscovei au fost obligați, direct sau indirect, să plece sau să-și rărească prezențele, cumva să aibă un profil mult mai scăzut, ceea ce în Georgia nu a fost la fel de clar.

Deci, din acest punct de vedere, totuși Moldova are o serie de avantaje paradoxale date de proximitatea geografică și de existenta unor state precum România cu un interes direct în a sprijini această țară să se mențină pe calea europeană.

Care este lecția pe care o are de învățat Republica Moldova de la Georgia?

Suntem în situația în care rezultatele și în cazul Georgiei și mai ales în cazul Republicii Moldova trebuie să fie un semnal de alarmă foarte serios pentru exact elitele acestea pro-europene care conduc un amplu proiect de reformă și de consolidare a statalității moldovenești, pentru că vedem un „divorț” aproape ireconciliabil între populația de bază, mai ales cei care trăiesc efectiv în Republica Moldova și diaspora occidentalizată, care a făcut de fapt diferența și la referendum și poate face și la legile prezidențiale. Această prăpastie va trebui cumva colmatată și va trebui găsit un limbaj comun.

Vedem că, de exemplu, Maia Sandu a înțeles această lecție și caută să vorbească și acestei părți a populației. Nu sunt deloc sigur că oamenii lipsiți de experiență politică și de experiența aceasta a discuției directe cu cetățenii, care formează elitele administrative din jurul Maiei Sandu, au înțeles până la capăt cât de greșită a fost atitudinea de până acum.

Deci în ambele state va trebui cumva ca elitele acestea pro-europene să își reviziteze rolul și să caute să se apropie de marea masă a cetățenilor, înțelegând acum, după acest tip de rezultate, că nu e deloc momentul celebrării unei europenități regăsite, ci mai degrabă momentul unui bilanț foarte mixt.

Ce mai poate face Maia Sandu până la alegeri pentru a-și asigura o victorie?

Maia Sandu a înțeles de exemplu că electoratele importante ale celor două partide care compun opoziția, adică cel al lui Stoianoglo și cel al lui Renato Usatîi, nu au aceeași viziune și că poate să se adreseze direct electoratului lui Usatîi tocmai pentru a va disipa, să spunem, temerile acestui electorat legate de procesul de românizare forțată a minorităților, că există un risc privind pierderea totală a identității altor componente decât cea majoritar în românofonă din Moldova.

Mesaje pe care e deja și în dezbaterea cu Stoianoglo și în interviul pe care l-a dat ieri, Maia Sandu a înțeles că aceste lucruri trebuie spuse destul de limpede și trebuie separat electoratul usatist de cel al lui Stoianoglo astfel încât să poată obține o majoritate care să nu depindă exclusiv de votul din diaspora și exclusiv de votul din micile electorate ale candidaților care merg pe direcție pro-europeană sau aproximativ pro-europeană, care nu au mers cu Maia Sandu.

Această strategie este cea câștigătoare acum, pe termen scurt, iar pe termen lung, cum ziceam, cred că ar trebui să aibă loc o revizitare profundă a modului în care se relaționează, se comunică și mai ales sunt incluse părți ale societății moldovenești în procesul acesta de modernizare, emancipare, participare la luarea deciziilor și așa mai departe.

Atuurile Moldovei 

Dacă Maia Sandu câștigă acum prezidențialele și PAS câștigă la parlamentare, urmează o perioadă decisivă în care țara o poate lua pe calea Georgiei sau pe calea, să zicem, a României, ajungând la integrare. Aveți motive de optimism scenariul privind direcția europeană a Moldovei?

Da, sigur, există. Mai ales dacă Maia Sandu va câștiga alegerile în turul 2, mai ales dacă va reuși...

E important să câștige Maia Sandu și să reușească și la alegerile parlamentare să obțină o victorie pentru partidul său, o majoritate parlamentară, care mi-e greu să cred că va mai fi victoria de acum patru ani, dar nu putem să cerem, până la urmă, mult mai mult decât atât în condițiile unei societăți fracturate, așa cum este cea din Republica Moldova.

Deciziile care se vor lua vor trebui însă susținute mai bine de populație, explicate mai bine și așezate mai bine în programul guvernamental și în năzuințele generale ale societății din Republica Moldova.

Credeți că tot diaspora va decide?

Este posibil. Este posibil, e chiar probabil. Nu aș fi la fel de sigur că va fi atât de dramatic important votul diasporei ca la referendum, dar există probabilitatea aceasta ca diaspora să decidă. Nu e un lucru bun că diaspora decide, evident, în acest caz, însă este de înțeles că și acești cetățeni au tot dreptul să se exprime și să voteze.

Are Republica Moldova atuuri comparativ cu Georgia care să asigure un parcurs european?

Da, are. Existența relației cu România și proximitatea graniței cu un stat din Uniunea Europeană. E importantă proiecția care se face totuși în mentalul colectiv, inclusiv în mentalul european asupra Moldovei, pe care nu o identifică nimeni. Poate o identifică ca un fost stat al Uniunii Sovietice și a Europei de Est, dar totuși nimeni nu crede că este într-o altă zonă a lumii. Pe când, Caucazul nu este considerat parte componentă a Europei decât printr-o extindere mentală, care cred că pentru foarte mulți europeni, mai ales pentru cei din apusul Europei, este foarte rară. Cred că foarte puțini europeni consideră Caucazul o parte a Europei.

În plus, Republica Moldova are o diaspora foarte importantă în UE, studenții moldoveni sunt peste tot în Europa, în timp ce studenții georgieni nu sunt atât de prezenți.