Frauda, sport naţional în Franţa

Mii de şomeri, pensionari şi bolnavi închipuiţi, precum şi munca la negru lasă o gaură de 60 de miliarde de euro anual în vistieria Hexagonului.

„A frauda înseamnă a fura", a constatat, oarecum candid, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, într-o vizită recentă la un spital din Bordeaux. Publicaţia „Le Point" a făcut o anchetă complexă asupra felului în care francezii înşală statul şi a dimensiunii fraudei. În termeni absoluţi, frauda socială şi fiscală costă anual statul francez 60 de miliarde de euro.

Dintre micile „măgării" care, însumate, înseamnă o gaura neagră de 20 de miliarde în asigurările sociale, 4 miliarde se referă la fraudarea prestaţiilor sociale (asigurări medicale, alocaţii familiale, de şomaj etc), în timp ce 16 miliarde provin din munca la negru.

Instrumentele de luptă contra fraudei sunt încă puţine şi funcţionează parţial. Un prim pas: crearea unei baze de date comune a caselor de asigurări sociale şi a prefecturilor, ceea ce va duce mai uşor la depistarea celor care beneficiază necuvenit de asigurări sociale.  În 2008, Administraţia Sarkozy a creat o Delegaţie naţională de luptă contra fraudei, formată din responsabili din cadrul Fiscului, jardarmeriei, caselor de pensii, caselor de alocaţii familiale şi de asigurări de sănătate. A început să fie pus la punct şi un repertoriu naţional al asiguraţilor, iar Fiscului i-a fost dat dreptul să sechestreze bunuri. 

Totuşi, rezultatele de până acum sunt modeste. În primul rând, pentru că va dura mai mulţi ani pentru a pune la punct aceste instrumente şi apoi pentru că cele 24 de tipuri de ajutoare sociale din Franţa şi miile de articole din Codul impozitelor sunt „fraudogene", susţin experţii. 
 
Escrocii sistemului de sănătate

Sistemul e fraudat în egală măsură de medici, asistente, ambulanţieri şi pacienţi. O asistentă a doborât orice record: într-o singură zi, a oferit îngrijiri medicale de 24 de ori aceluiaşi pacient. Apoi, le-a decontat pe toate. Infirmiera de 50 de ani din Conde-sur-Escaut (Nord) e bănuită că a fraudat cu 700.000 de euro în trei ani bugetul Securităţii sociale. Frauda nu are nimic sofisticat şi e practicată pe scară largă: suprafacturarea îngrijirilor medicale (multe dintre ele inexistente) plus deplasări fictive pentru a îngriji pacienţi fictivi.

O altă fraudă descoperită recent în estul Franţei este legată de realizarea unor operaţii chirurgicale „de două ori" - o dată pe factura clinicii unde au avut loc şi a doua oară pe cea a spitalului local unde pacientul a fost primit la recuperare postoperatorie. Costul unei singure operaţii de acest gen: 175.000 de euro. Iar într-un alt spital din nordul ţării, pentru fiecare pacient care intra pe uşă, chiar şi pentru o simplă consultaţie, era facturată o zi de spitalizare. Au fost recuperaţi 357.000 de euro.

O altă „şmecherie" este transformarea pe hârtie a operaţiilor estetice, chiar şi a tratamentelor de îngrijire, în „operaţii de reconstruire", ceea ce permite decontarea lor. Ambulanţierii facturează şi ei drumuri de salvare fictive, iar unii farmacişti introduc pe reţete medicamente pe care nu le-au dat, dar le decontează.

Bineînţeles, mai există şi marea masă a asiguraţilor - 56 de milioane. Cea mai răspândită fraudă este concediul de sănătate - asiguratul primeşte şi şi salariul, şi indemnizaţia zilnică plătită de casa de asigurări de sănătate. Costul unei zile suplimentare pentru bugetul Securităţii sociale e de 30 de euro.   

Alocaţii necuvenite

În condiţiile în care sistemul este deosebit de generos în Franţa (24 de tipuri de alocaţii), mulţi profită şi pentru a obţine alocaţii care nu li se cuvin. Mulţi imigranţi declară de pildă că îşi cresc singuri copiii. În 2010, cele 262.000 de controale au permis detectarea a 13.114 fraude, prejudiciul fiind de 90 de milioane de euro. Alocaţiile de tot soiul înghit anual, din buget, 60 de miliarde de euro. 

Miile de şomeri fictivi împovărează şi ei vistieria. Frauda în acest domeniu s-a extins atât de mult încât au ajuns să fie vândute „pachete" care te transformă oficial în şomer. Contra a 4.500 de euro, pachetul conţine toate documentele false necesare: contracte pe durată determinată, fluturaşi de salariu, calificări înalte.

O altă problemă „fraudogenă" este cea a pensiilor. Circa un milion de oameni care primesc o pensie de la statul francez trăiesc în străinătate. Din când în când, aceştia trebuie să trimită un „certificat de existenţă". Ceea ce deschide calea fraudelor, în special în ţările din Maghreb, unde moartea multor cetăţeni care primesc pensie franceză nu e declarată. Se întâmplă însă şi în Franţa. „Le Point" citează cazul unui francez din Marsilia care a ascuns ani în şir moartea mamei sale, pentru a-i încasa pensia. Totalul fraudei doar în acest caz a fost de 63.778 de euro.  Mai există şi armata de şomeri reali care îşi găsesc de muncă, dar nu declară că şi-au reluat activitatea.

Munca la negru

Cea mai costisitoare dintre fraude este însă munca la negru. Între 5 şi 7% din populaţia activă din Franţa munceşte fără acte legale, potrivit estimărilor. „Munca la negru este aproape obligatorie, pentru că impozitele ne apasă mult prea tare", recunoaşte patronul unui mic restaurant din Paris. Una dintre cele mai utilizate metode este folosirea imigranţilor ilegali, angajarea fără contract, sau întocmirea de contracte part-time pentru angajaţi full-time.

Firmele care folosesc muncitori fără contract fac astfel concurenţă neloială celor care-şi plătesc dările către stat. Au de pierdut şi muncitorii la negru, care sunt plătiţi de trei ori sau de patru ori mai puţin decât cei cu forme legale.  „Am dat recent peste o echipă de români plătiţi cu 200 de euro pe lună. Ei sunt mulţumiţi, e mai mult decât salariul de la ei din ţară. Dar în acest timp companiile noastre se închid", spune Thierry Dabbé, inspector de muncă citat de „Le Point".

60 de miliarde de euro - valoarea absolută a fraudei fiscale şi sociale anuale în Franţa.

Sarkozy  şi „afacerea" Karachi"

În septembrie anul trecut, Élysée dădea asigurări că Nicolas Sarkozy este „total străin" de afacerea Karachi. Dar iată că zilele acestea, şeful statului francez a fost citat de un martor în ancheta referitoare la un circuit al comisioanelor privind vânzările de arme către Pakistan în anii '90, într-un dosar ce face legătura între un atentat din Karachi şi suspiciunile de finanţare politică ilicită, scrie cotidianul „Libération".

Nicolas Sarkozy şi Edouard Balladur, în 1995   Foto: reuters

Publicaţia se bazează pe un proces-verbal de la audierea din 2 decembrie, în faţa unui judecător de instrucţie, a lui Gerard-Philippe Menayas, fost funcţionar de rang înalt din Ministerul Apărării şi fost director al filialei internaţionale a Direcţiei de Construcţii Navale (DCNI), care a vândut în 1994 submarine Pakistanului.

Menayas a fost interogat pe marginea creării, în 1994, în Luxemburg, a societăţii Heine, utilizată de DCNI pentru a plăti comisioane - care erau legale până în 2000 - unor intermediari ai contractelor de armament. El a susţinut în faţa judecătorului că „este clar că Ministerul Bugetului şi-a dat acordul pentru crearea Heine. Ţinând cont de importanţa subiectului, această decizie nu putea fi luată decât la nivelul Cabinetului ministrului", a declarat el.

Un judecător de temut

În acest caz complex, judecătorul Renaud Van Ruymbeke, care s-a mai ocupat de astfel de cazuri răsunătoare, printre care şi Clearstream, vrea să afle dacă unele comisioane, plătite în marja contractelor încheiate în 1994 cu Pakistanul (submarine Agosta) şi cu Arabia Saudită (fregate Sawari II), au condus la comisioane ilegale care ar fi finanţat campania prezidenţială a fostului premier Edouard Balladur în 1995, al cărui purtător de cuvânt era ministrul Sarkozy.

Acest dosar de comisioane pakistaneze este cu atât mai stânjenitor cu cât justiţia se întreabă dacă are legătură cu un atentat din mai 2002 de la Karachi, în care 15 persoane, dintre care 11 francezi, au fost ucise. Conform acestei ipoteze, încetarea plăţii acestor comisioane în 1995 ar fi generat represalii şi ar fi fost la originea atentatului.

Cu patru luni înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa, echipa de campanie a candidatului socialist François Hollande a cerut clarificarea rolului şefului statului francez, care urmează să-şi anunţe în februarie candidatura pentru un nou mandat. La rândul său, Eva Joly, candidata ecologistă la prezidenţiale şi fost judecător, a declarat că este „necesar şi inevitabil"' ca Sarkozy „să fie audiat de justiţie".