Groenlanda alege Europa, nu America: acordul care schimbă jocul în Arctica
0O concesiune minieră pe 30 de ani, semnată recent în Groenlanda cu un consorțiu european, pare să pună capăt — cel puțin pentru moment — ambițiilor Statelor Unite în regiunea arctică. Într-o mișcare cu bătaie lungă, autoritățile din Nuuk au acordat companiei Greenland Anorthosite Mining (GAM) dreptul de a exploata o rocă esențială pentru producția de aluminiu, un element-cheie pentru industriile aerospațială, auto și de apărare.
Acordul, semnat cu un consorțiu danezo-francez susținut de Jean Boulle Group din Franța și fonduri de investiții de stat din Danemarca și Groenlanda, vizează extracția anortozitului – o rocă albă bogată în aluminiu, silice și calciu – care urmează să fie exportată către industria de fibră de sticlă.
Momentul nu este întâmplător: acordul vine la câțiva ani după ce fostul președinte american Donald Trump a generat rumoare internațională sugerând că SUA ar putea „cumpăra” Groenlanda, teritoriu autonom aparținând Regatului Danemarcei. Deși declarația a fost tratată inițial ca o glumă diplomatică, ea a pus în evidență interesul geopolitic crescând pentru o regiune bogată în resurse, dar și strategic amplasată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic.
„Avem investitori europeni. Investitorii americani... mai puțin”
Naaja Nathanielsen, ministrul resurselor minerale din Groenlanda, a fost tranșantă: „Am primit mai multe delegații de afaceri din SUA, dar până acum nu am văzut nicio investiție concretă din partea lor în economia locală.” Ea a subliniat că dialogul cu partenerii europeni a evoluat într-un ritm semnificativ mai rapid și coerent.
În anunțul oficial privind concesiunea, Nathanielsen a precizat că proiectul urmărește să devină o alternativă prietenoasă cu mediul la bauxita tradițională, utilizată în producția de aluminiu. O ambiție care se aliniază atât cu obiectivele de mediu ale UE, cât și cu dorința Groenlandei de a-și diversifica economia, aflată încă puternic dependentă de subvențiile daneze.
De ce nu investesc americanii?
Jesper Willaing Zeuthen, conferențiar la Universitatea Aalborg din Danemarca, explică absența capitalului american prin rigiditatea legislației groenlandeze. „Dacă acest teritoriu ar fi reglementat după legislația americană, investitorii ar putea cumpăra direct terenuri și drepturile subsolului, apoi aștepta ca ghețarii să se retragă. Dar în Groenlanda, pământul aparține statului, iar concesiunile sunt limitate în timp și impun cheltuieli constante pentru a fi menținute.”
Cu alte cuvinte, Groenlanda nu este un „teren gol” disponibil la vânzare, iar legislația locală prioritizează protecția mediului și implicarea comunităților.
Greenland Anorthosite Mining va trebui, în ciuda concesiunii obținute, să atragă investiții semnificative pentru a începe efectiv lucrările — o etapă la care multe alte proiecte similare s-au împotmolit. Între timp, guvernul local speră că proiectul va deveni un model de extracție sustenabilă, care să nu afecteze comunitățile învecinate și să respecte angajamentele climatice asumate.
Într-un context internațional în care regiunea arctică devine tot mai disputată — nu doar economic, ci și militar —, Groenlanda pare să își revendice treptat un rol de actor autonom, capabil să își negocieze viitorul între marile puteri. Nu cu gesturi spectaculoase, ci cu pași mici, calculați, în colaborare cu parteneri care înțeleg că viitorul Arcticii nu poate fi cumpărat la kilogram sau kilometru pătrat.