Beneficiile și riscurile postului intermitent. Ce arată studiile pentru diabetici

Postul intermitent este un model alimentar care presupune alternarea perioadelor de limitare a consumului de alimente cu perioade de timp în care persoană consumă alimente solide și lichide.

Fastingul intermitent este o variantă modernă a postului tradițional, religios, care pornește de la observații clinice și studii științifice. Că orice formă de post, presupune câteva reguli și folosirea pentru o motivație medicală precisă, explică dr. Florin Ioan Bălănică.

Postul intermitent este un post alimentar de minimum 16 ore care include și postul nocturn, adică pe perioada nopții. În restul zilei, în cele opt ore rămase, pacientul consumă trei mese, la o distanță de 1,5-3 ore una de cealaltă, în funcție de starea medicală și de obiectivul fiecărui pacient în parte.

Conform specialistului, postul intermitent reduce cantitatea de grăsime de pe organele interne, întinerește celulele la nivelul tractului digestiv și totodată are loc o remodelare corporală neinvazivă, fără reducerea semnificativă a numărului de kilograme.

Medicul precizează faptul că nu orice persoană poate să susțină postul intermitent, iar supravegherea medicală este necesară.

„Pacienții cu diabet zaharat de tip 1, 2, pacienții oncologici, femeile gravide sau care alăptează sau pacienții cu tulburări digestive cronice, NU pot să respecte principiile postului intermitent, mai ales pe termen lung. Există studii care au arătat anumite beneficii ale fastingului intermitent pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2, dar numai sub supraveghere medicală“, explică medicul.

Nu orice interval este eficient metabolic și nici nu poate fi recomandat în terapia nutriționala a unor patologii cronice cum ar fi obezitatea morbidă sau diabetul de tip 2.

„Experiență clinică în terapia nutriționala personalizată a pacienților cu obezitate și/sau diabet zaharat de tip 2, mi-a arătat că intervalele optime de masă în intermittent fasting sunt 11-17 și 9-15. Aceste interval respectă și principiile de crononutritie, care presupune aportul de alimente în perioada zilei în care secreția hormonala și a sucurilor digestive este optimă. De exemplu, pacientul cu diabet zaharat de tip 2, pentru echilibrarea valorilor glicemiei și a complicațiilor, este bine să consume alimente la un interval de maxim 2 ore, în intervalul orar 7-17.

Totodată, nivelul caloric trebuie să fie preponderent în prima parte a zilei și nu în partea a două a zilei. Când mănânc este chiar mai important decât ce și cât mănânc“, precizează dr. Florin Ioan Bălănică.