Unde se află rezervorul de apă de 140 de trilioane de ori mai mare decât oceanele Terrei

Un rezervor cosmic de apă colosal este situat în jurul quasarului APM 08279+5255, aflat la aproximativ 12 miliarde de ani lumină distanță de Terra.

Potrivit publicației Ecoticias, în jurul quasarului APM 08279+5255 se găsește un rezervor de apă uriaș, estimat la un volum de apă echivalent cu cel de 140 de trilioane de ori cantitatea din toate oceanele Terrei.

Rezervorul se întinde pe sute de ani-lumină și este alimentat de energia emisă de quasarul ce are în centrul său o gaură neagră masivă de aproximativ 20 de miliarde de mase solare. „Mediul din jurul acestui quasar (n. red. - nucleu galactic activ îndepărtat, care emite enorme cantități de energie) este unic prin faptul că produce această masă uriașă de apă. Este o altă demonstrație că apa este omniprezentă în univers, chiar și în cele mai vechi timpuri”,  declara în 2011, anul descoperirii rezervorului, Matt Bradford, om de știință la Laboratorul de propulsie cu reacție al NASA din Pasadena, California, pentru Jet Propulsion Laboratory.

Quasarul oferă o oportunitate unică de a studia condițiile termodinamice extreme din universul timpuriu. Deși temperatura gazului din jurul quasarului este de aproximativ -63°F, acesta este mult mai fierbinte și mai dens decât mediile similare din galaxii precum Calea Lactee, care conține de 4.000 de ori mai puțin gaz în stare gazoasă.

Descoperirea vaporilor de apă la un redshift de z = 3.9 indică faptul că acest fenomen a avut loc la doar 1,6 miliarde de ani după formarea universului. Aceasta oferă cercetătorilor indicii valoroase despre evoluția găurilor negre supermasive și despre modul în care acestea pot crește, uneori cu până la șase ori în masa actuală, în funcție de disponibilitatea gazului.

Descoperirea din 2011 a fost posibilă datorită tehnologiilor avansate de spectroscopie millimetrică și submillimetrică, utilizate la Observatorul Submilimetric Caltech din Hawaii cu ajutorul spectrografului Z-Spec. Observațiile au fost ulterior confirmate de datele obținute cu interferometrul Plateau de Bure și cu CARMA, demonstrând astfel eficacitatea noilor instrumente în studiul universului timpuriu.

Această realizare a deschis noi direcții de cercetare privind modul în care găurile negre se dezvoltă și interacționează cu mediul înconjurător, oferind posibilitatea ca o parte din acest gaz imens să fie folosit nu doar pentru hrănirea găurii negre, ci și pentru formarea de noi stele sau pentru a fi expulzat din galaxia gazdă.