FOTO VIDEO NASA porneşte motoarele unei rachete Apollo de muzeu, după 40 de ani

Inginerii NASA au pornit racheta care ar fi trebuit să lanseze misiunea Apollo 11 în prima călătorie spre Lună din 1969. Nava a „locuit” la Muzeul Smithsoninan în ultimii 40 de ani, de unde a fost recuperată de specialişti pentru a-i testa motoarele.

Inginerii NASA au pornit racheta în vârstă de 40 de ani, care ar fi trebui să trimită, pentru prima oară, omul către Lună. Motorul F-6049 nu a părăsit însă niciodată planeta, din cauza unei defecţiuni detectate înainte de lansare. Misiunea Apollo 11, în care Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Michael Collins ajungeau pe Lună, a fost una reuşită şi a intrat în istorie. Motorul planificat iniţial pentru aceasta a ajuns, în schimb, piesă de muzeu, după ce a fost descoperită o defecţiune în timpul unui test desfăşurat în Mississippi.

Cercetătorii studiază acum motorul cu sisteme tehnice care nu au mai fost folosite dinainte de lansarea programului de nave spaţiale, în 1981. F-6049 va rămâne, în continuare, la sol, dar versiunile sale actualizate cu tehnologii moderne ar putea face parte din misiuni viitoare.

Motorul care trebuia să propulseze omul spre Lună

Motorul F-1 care a rămas definitiv prizonier la sol este înregistrat de inginerii NASA cu numele de cod F-6049. Având 5,5 metri înălţime, acesta este unul din cele cinci motoare construite de NASA în cadrul misiunilor lunare la baza sistemului Saturn V. Acestea au propulsat racheta spre orbita Pământului.

Un singur motor F-1 poate produce aproape 700.000 de kilograme forţă (energie de propulsie), folosind un combustibil compus din oxigen lichid şi kerosen rafinat, scrie dailymail.co.uk.  F-6049 a fost trimis la muzeul Smithsonian Institution, unde a rămas parcat timp de 40 de ani.

Inginerii de la Centrul de Zbor Spaţial Marshall al NASA au făcut 11 teste cu motorul, care a pornit, după tot acest timp. Specialiştii vor să afle astfel dacă o a doua generaţie a motorul Apollo poate produce şi mai multă energie de propulsie, pentru misiuni de explorare a spaţiului îndepărtat, la distanţe mult mai mari faţă de misiunile din 1969.

Motorul vechi poate deveni baza de pornire în dezvoltarea celor noi, care ar putea încorpora părţi din designul folosit în urmă cu aproape jumătate de secol.

Motorul pensionat, înapoi la lucru

Testul efectuat săptămâna trecută a implicat doar o parte a motorului, generatorul de gaz, care alimentează sistemul de pompare a carburantului în camera principală a rachetei. Nu produce flacăra gigant, portocalie, prezentă la toate lansările, şi nici nori de fum – acestea se întâmplă când întregul F-1 este activat. Generatorul de gaz produce, în schimb, un sunet asurzitor, auzit la baza de testare pentru prima dată în ultimii 40 de ani şi în premieră absolută pentru unii ingineri NASA.

Dispozitivul a produs o flacără în forma unei torţe, de dimensiunea a două autobuze. Pornirea a aprins iarba din jur, stinsă repede. Locuitorii din nordul Alabamei au putut auzi bubuitul rachetei de la Marshall din depărtare, acelaşi sunet din zilele Apollo.

„Către infinit, şi mai departe”

Proiectul este coordonat în colaborare cu Dynetics Inc. şi Pratt & Whitney Rocketdyne, carestudiază posibilitatea ca NASA să „recicleze” unele tehnologii viabile pentru misiunile viitoare.

Agenţia spaţială va folosi lansări comerciale pentru destinaţii apropiate, cum este orbita Pământului. Pentru a evada gravitaţiei planetei, sunt necesare rachete mai mari.

Inginerii NASA pot învăţa multe din studierea motorului de muzeu, dar aceasta nu înseamnă că Saturn V va fi reconstruit. „Am folosi materiale noi şi am încerca să-l simplificăm, să-l modernizăm”, a explicat R.H. Coates, unul dintre inginerii NASA.

Centrul de propulsie din Alabama găzduieşte peste 10 motoare F-1, iar altele sunt expuse în diferite muzee. A fost ales cel de la Smithsonian pentru că este cel mai complet.