Oamenii "s-au predat" culturii telenovelei
0Expoziţia "Freedom for Lazy People" de la New York a stârnit controverse aprinse. Criticul de artă Pavel Şuşară dezvăluie pentru "Adevărul" câteva din cauzele lor El consideră că,
Expoziţia "Freedom for Lazy People" de la New York a stârnit controverse aprinse. Criticul de artă Pavel Şuşară dezvăluie pentru "Adevărul" câteva din cauzele lor
El consideră că, dincolo de gusturile fiecăruia, folosirea artei ca pretext pentru disputele politice e aberantă.
Pavel Şuşară declară că lucrările expuse la expoziţia de la New York se adresează unui segment restrâns din societatea românească, în condiţiile în care majoritatea oamenilor "s-a predat culturii telenovelei şi manelelor".
Cât despre utilizarea "gratuită" a unor simboluri, criticul afirmă că "dacă ele nu înseamnă nimic, atunci nici nu trebuie să facem, vorba lui Caragiale, din nimic ceva care mişcă".
Problema este alta, explică el. Există o perioadă în istoria artei în care autorul nu este util, pentru că opera are aparenţa obiectivităţii. Dar există o altă categorie de autori, în care opera nu poate trăi fără autor. "Uite, <> a lui Brâncuşi nu poate trăi fără autor", spune Şuşară.
Telenoveliştii faţă cu Brâncuşi
Şuşară atrage atenţia că trebuie să vedem mai întâi care sunt nevoile şi de reprezentare, şi de simbolizare, şi de expresie ale lumii în care trăim. "Lumea noastră nu e univocă şi noi nici pe departe nu suntem egali şi nu suntem asemănători.
Deci, chiar aici, în România, spun că aproximativ 70 la sută din populaţie trăieşte într-o perioadă abia ieşită din medieval, într-un discurs historist. Segmentul ăsta are nevoie de un anumit tip de informaţie. Se uită la lucruri care îl fac să râdă sau să plângă.
Plâng la filme oamenii aceştia, se regăsesc în personajele din telenovele. Personajele acelea devin membri ai familiilor lor, nu fac diferenţa între codul în care funcţionează o ficţiune şi realitate. Ei asimilează această chestie ca realitate. Poţi să le pretinzi lor să îl contemple pe Brâncuşi?", se întreabă criticul.
New Yorkul, pentru elită
Există apoi, continuă el, un segment al mahalalei care ascultă manele - şi prin "manea" nu se înţelege strict un anumit tip de muzică, ci un anumit mod de viaţă şi un anumit tip de "a lăsa garda jos".
Apoi, mai este o zonă care nu este nici la oraş, nici la sat. Această zonă adăposteşte "un fel de personaj al nimănui", care are propriile nevoi de reprezentare şi de simbolizare. (...) "Şi există oameni specializaţi într-un fel sau altul în domeniile astea şi au alte nevoi. Deci, numai pe un segment restrâns am identificat patru, cinci tipuri de aşteptări, de orizonturi. Acum, la New York, a fost o parte dinspre vârful piramidei, în ceea ce priveşte aşteptarea", mai spune Şuşară.
"Un scandal aberant"
Pavel Şuşară e de părere că arta este un foarte bun pretext pentru disputele politice. "Ce se discută acum, pornindu-se de la chestia asta, este de fapt problema latentă a revoltei unora faţă de Patapievici şi faţă de faptul că el este preşedintele ICR. Nu au ce căuta unii aici, nici Păunescu, nici Văcăroiu. Problema lor este să facă legi", spune Şuşară.
După părerea sa, scandalul politic declanşat de expoziţie este aberant: "Nici lucrările nu meritau discuţia asta, nici nu aveau cum să determine o discuţie politică".
În România, cam 70 la sută din populaţie trăieşte într-o perioadă abia ieşită din medieval
Pavel Şuşară,
critic de artă
Citiţi un amplu interviu cu criticul de artă Pavel Şuşară în "Adevărul literar şi artistic de mâine"