Noi si Securitatea

Conceptia si elaborarea formelor de patrundere, perchezitie, plasarea si recuperarea tehnicii operative (T.O.) intrau in atributiile ofiterilor care instrumentau un anumit caz, iar aprobarile

Conceptia si elaborarea formelor de patrundere, perchezitie, plasarea si recuperarea tehnicii operative (T.O.) intrau in atributiile ofiterilor care instrumentau un anumit caz, iar aprobarile insotite de indicatii si recomandari intrau in competenta ofiterilor cu functii de comanda. in situatii mai delicate, astfel de aprobari erau date de conducerea Securitatii ori chiar a Ministerului Afacerilor Interne, pe baza unui plan special intocmit. Prezentam mai jos un raport-tip folosit in astfel de situatii: De cele mai multe ori, pentru a introduce microfoane intr-o locuinta, era nevoie de construirea unei legende . Redam, in continuare, un exemplu de astfel de legenda - "Raport cu masurile ce se vor intreprinde pentru introducerea mijloacelor T.O. la domiciliul numitului I.E.":
"Introducerea mijloacelor T.O. la domiciliul numitului I.E. din M., se va realiza prin patrunderea secreta, urmand a se lua urmatoarele masuri:
1. Se vor obtine cheile locuintei sus-numitului, luandu-se mulajul acestora, prin realizarea unei combinatii la locul de munca.
2. indepartarea persoanelor care mai locuiesc in aceeasi curte cu obiectivul si asigurarea lor la locul de munca.
3. Asigurarea obiectivului si familiei sale la locul de munca, iar copiii la scoala in functie de situatia existenta la momentul respectiv.
seful securitatii municipale
Ofiter operativ"5

Un lucru important este acela ca tehnica operativa nu se introducea doar la persoanele urmarite. Existau cazuri in care informatorii recrutati de Securitate trebuiau verificati din punct de vedere al sinceritatii lor si cea mai eficienta modalitate de verificare a acestora era introducerea microfoanelor la domiciliul acestora pentru a se confrunta informatia astfel obtinuta cu notele informative furnizate de informatorul respectiv. Astfel se incerca contracararea duplicitatii in relatia cu ofiterul, ca metoda de supravietuire si de etica. De asemenea, in penitenciarele cu detinuti politici, celulele erau pregatite cu microreceptoare pentru a preveni orice actiune a "elementelor contrarevolutionare". Se folosea aceasta metoda si in timpul arestul din cadrul anchetei, pentru a se obtine informatii de la detinutii care nu spuneau nimic la interogatoriu, dar care se confesau colegilor de celula in care aveau incredere. Metoda folosea si la verificarea informatorilor de camera. Dupa studiul documentelor de tehnica operativa, se intocmea un raport de catre ofiter in care se mentionau aspectele de interes operativ. Raportul se introducea in dosarul de urmarire sau de supraveghere informativa, iar materialul documentar obtinut in urma transcrierii inregistrarilor se pastra intr-un volum separat. La cinci ani dupa clasarea in arhiva, volumele de tehnica operativa erau scoase din evidenta si distruse pe baza unui proces-verbal, considerandu-se ca nu mai prezinta interes pentru organele de securitate. "Cea mai simpla cale de interceptare a convorbirilor o reprezenta ascultarea din centrala sau de la un punct de interceptare interpus pe circuit. Se folosea si metoda plantarii de micro-emitatoare sau microfoane disimulate, fie in telefon, fie in incaperea care urma sa fie supravegheata. in momentul in care persoana urmarita nu mai prezenta interes, tehnica trebuia recuperata. Situatiile de acest tip erau riscante, de aceea s-a gasit o alta cale, mai eficace. Aparatul telefonic era prevazut, din constructie, cu un numar de circuite nefolosite, care urmau a fi conectate in caz de necesitate. Astfel, se puteau asculta si convorbirile din camera in care se afla telefonul, prin conectarea acelor fire cu microfonul. Chiar daca receptorul era pus in furca, se capta semnalul din exterior, de la caseta de conectare a telefonului, de pe circuit sau din centrala. Prin constructia telefonului, cand receptorul era pus in furca, casca reversa receptor-microfon ramanea alimentata, auzindu-se tot ce se discuta in camera respectiva."
(Continuarea acestui articol poate fi citita in "Adevarul literar si artistic" din 14 iunie a.c.)