Istvan Szabo a inaugurat Festivalul Filmului European
0Istvan Szabo, cel mai important cineast maghiar al generatiei '60, a onorat anul acesta invitatia Delegatiei Comisiei Europene in Romania de a inaugura Festivalul Filmului European cu cea mai recenta
Istvan Szabo, cel mai important cineast maghiar al generatiei '60, a onorat anul acesta invitatia Delegatiei Comisiei Europene in Romania de a inaugura Festivalul Filmului European cu cea mai recenta creatie a sa, "Cazul Furtwangler" (Taking Sides). Detinator al unui Oscar pentru "Mephisto" (1982) si al altor prestigioase premii internationale, cunoscutul autor, desi aflat in plina postproductie a unui film cu Jeremy Irons si Annette Bening, si-a rupt doua zile din programul sau pentru a sta de vorba cu studentii, cu cinefilii care frecventeaza Centrul Cultural Maghiar si cu ziaristii. Publicam, astazi, o relatare de la incitantele discutii avute la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, iar in numarul de maine - un interviu acordat in exclusivitate ziarului Adevarul. (M.M.) "Exista regizori care spun o poveste pentru ca vor neaparat sa faca un film. Si exista regizori care vor sa faca film doar pentru a avea ocazia sa spuna o poveste. In acestia din urma cred eu". A spus, el insusi, pana acum, povesti emotionante, chiar povesti de Oscar. Istvan Szabo s-a intalnit ieri cu studentii UNATC. Viitorii oameni de film au avut parte de o seducatoare lectie de cinema, din partea unui om care n-a asteptat prea multe intrebari, pentru a dezvalui, cu farmec, cate ceva din tainele artei careia i s-a dedicat. S-a dedicat, pentru o vreme, si profesiei de dascal, pe care, insa, a abandonat-o, cu opt ani in urma: "Am parasit catedra in momentul in care mi-am dat seama ca exista studenti care cred ca istoria cinematografului incepe cu "Pulp Fiction". Sigur ca este un film foarte bun, numai ca au existat capodopere si inaintea lui. Francezii au crezut ca au descoperit ceva extraordinar, absolut nou, "cine verite"-ul. Nu vazusera ce s-a facut cu 40 de ani in urma, in Rusia, de exemplu. In Ungaria s-a intamplat acelasi lucru, niste prieteni de-ai mei au creat Scoala de la Budapesta, cu o maniera noua de a face film, redand realitatea de pe strada, oamenii obisnuiti. E extraordinar, dar asta inseamna ca le-a fost lene sa vada "Hotii de biciclete" al lui Vittorio de Sica, facut cu patru decenii in urma. Picasso a fost in Italia si, dupa ce a vazut lucrarile lui Michelangelo si Tizian, i-a tot copiat, pana si-a gasit propriul stil. Eisenstein, Truffaut trebuie vazuti de regizorii de azi, pentru ca acestia din urma sa-si defineasca stilul personal". Credincios muncii sale de-o viata, Szabo le-a explicat tinerilor sai "confrati" care este magia filmului. "Ne intrebam de ce facem film? De ce sa nu scriem sau sa pictam? Daca filmul nu are nimic special si este doar un amestec de literatura, pictura, muzica si dans, de ce nu facem fiecare dintre aceste arte in parte? Ce e unic in literatura? Cuvantul. O carte este interesanta doar daca autorul a folosit cuvinte, idei interesante. Ce e pictura? Un amestec de tensiune intre forme diferite, intre lumina si umbra. Ce e unic la film, ce gasesti doar aici? Un chip uman viu, strabatut de emotii care se succed, se schimba. Istoria picturii a dat multe portrete minunate, care infatisau figuri speciale. Dar cum s-a nascut emotia nu ni se arata, tablourile nu pot reda crearea si transformarea emotiilor. Poti vedea cum arata gelozia pe un chip, dar nu felul in care un chip plin de iubire se transforma intr-unul bantuit de gelozie, cum se transforma teama in relaxare, cum se naste o idee, acel "Evrika" pe care il citesti in ochii cuiva". Membru al Academiei Europene de Film, Istvan Szabo este de parere ca cineastii de pe Batranul Continent n-ar trebui sa se lupte cu colosul american: "Nu ne luptam cu americanii, n-a fost niciodata usor si nu are sens, publicul agreeaza filmele americane. Trebuie doar sa ne gasim locul, alaturi de ei, sa facem filme care sa-si aiba propriul public. (...) Nu vad deosebiri importante intre artistii de diferite nationalitati, exista doar filme bune si filme proaste. Politicienii fac deosebire intre noi, fiindca au nevoie de oameni care sa-i voteze si, pentru a forma grupuri, ai nevoie si de inamici. Primul regizor roman pe care l-am cunoscut si care mi-a devenit foare bun prieten, era, de fapt, pictor si facea desene animate de 5 minute: Ion Popescu-Gopo. Apoi l-am cunoscut pe Ciulei si nu mi s-a parut ca exista vreo diferenta (sigur, unul era mai slab, altul mai gras...) Important ramane sa vrei sa arati ceva, sa vrei sa creezi".