În laboratorul Stăpânului Inelelor

„Frăţia Inelului“, primul volum al trilogiei „Stăpânul inelelor“, se distribuie mâine împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Romancierul britanic John Ronald Reuel Tolkien (3.01.1892, Bloemfontein, Africa de Sud - 2.09.1973, Bournemouth, Hampshire, Anglia) a ajuns renumit datorită trilogiei epice fantastice „Stăpânul inelelor“.

J. R. R Tolkien a fost profesor de limba şi literatura anglo-saxonă şi engleză la Universitatea Oxford, între 1925 şi 1959. A publicat cele trei cărţi între 1954 şi 1956. Trilogia „Stăpânul Inelelor" este formată din „Frăţia Inelului" („The Fellowship of the Ring"), „Cele două turnuri" („The Two Towers") şi „Întoarcerea regelui" („The Return of the King"). Cele trei volume vor putea fi achiziţionate, împreună cu ziarul „Adevărul", în fiecare joi, la 2, 9 şi 16 decembrie, fiecare la preţul de 12,99 lei, în Colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă".

În anii '60, popularitatea trilogiei în rândul tinerilor a transformat-o într-un adevărat fenomen socio-cultural. Conform Enciclopediei Britannica, trilogia, extrem de inventivă, îşi plasează acţiunea în trecutul mitologic, povestind lupta dintre regatul binelui şi al răului, pentru a deţine un inel magic, care controlează echilibrul de putere în lume.

Într-un cuvânt înainte, publicat de J.R.R. Tolkien în deschiderea primului său volum, autorul spune că legenda a crescut pe măsură ce era povestită, până când a devenit „o istorie a Războiului celui Mare al Inelului". „Procesul a început pe când scriam «Hobbitul», în care existau încă de pe atunci câteva referiri la subiectul mai vechi: Elrond, Gondolin, Elfii Nobili şi orci, cât şi imagini fugare, care se iviseră fără a fi chemate, ale unor lucruri mai înalte sau mai afunde, sau mai întunecate decât ceea ce se găsea la suprafaţă: Durin, Moria, Gandalf, Necromantul, Inelul", povesteşte Tolkien.

Un efort colosal

Lucrul la „Stăpânul inelelor" a durat cu întreruperi din 1936 până în 1949, o perioadă cu multe obligaţii, pe care Tolkien nu le-a neglijat, şi cu „multe alte interese de cercetător şi de profesor", care l-au absorbit adesea. Amânarea a fost pricinuită, de asemenea, de izbucnirea războiului în 1939, aşa încât la sfârşitul acelui an povestea nu ajunsese încă la capătul Cărţii Întâi. „În ciuda întunericului din următorii cinci ani, am constatat că povestea nu mai putea fi pe de-a-ntregul abandonată şi m-am târât mai departe, mai ales noaptea, până când am ajuns lângă mormântul lui Balin din Moria".
Tolkien a călătorit dus de personajele sale, dar a avut şi multe momente de pauză pentru reflecţie.

„A trecut aproape un an până când am pornit din nou, şi astfel am ajuns la Lothlórien şi la Râul cel Mare, târziu în 1941. Anul următor am scris primele ciorne ale materialului care alcătuieşte Cartea a Treia şi începuturile Capitolelor 1 şi 3 din Cartea a Cincea; şi acolo, în timp ce focurile de avertizare au scăpărat în Anórien, iar Théoden a ajuns în Valea Calvarului, m-am oprit. Îmi lipsea puterea de previziune, iar timp de gândire nu aveam", a mărturisit Tolkien, obosit de călătoria personajelor sale şi de consumul emoţional din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1944, scriitorul a abandonat „mărunţişurile încă nerezolvate" şi dilemele pe marginea unui război mondial despre care se simţea dator să scrie şi s-a concentrat asupra călătoriei lui Frodo spre Mordor.

J. R. R. Tolkien a expediat apoi capitolele, sub formă de serial, fiului său Christopher, aflat la acea vreme în Africa de Sud, alături de Forţele Aeriene Britanice. Din acel moment a mai fost nevoie de încă cinci ani pentru ca povestea să ajungă la final. În această perioadă, Tolkien şi-a schimbat casa, slujba şi colegiul. Ajuns la finalul unui efort colosal, scriitorul a mai avut de trecut un ultim hop: rescrierea poveştii şi redactilografierea ei. Tolkien a cules singur textul, folosindu-şi doar degetele arătătoare, pentru că nu putea să-şi permită să angajeze un dactilograf profesionist. Apoi, manuscrisul a fost publicat. Aşa s-a născut o capodoperă.