Prandelli a redat zâmbetul Italiei
0Fostul antrenor al lui Mutu a dus „squadra azzurra“ în primele patru echipe ale continentului.
Cesare Claudio Prandelli este numele celui care a ridicat Italia de pe jos şi a şters blazonul unei naţionale care în urmă cu doi ani a părăsit Mondialul African încă din faza grupelor, pierzând în faţa Slovaciei şi remizând cu Noua Zeelandă şi Paraguay.
Prandelli n-a fost un fotbalist mare, dar nici unul mic. A jucat doar la trei echipe, Cremonesse (1874-1978), Atalanta (1978-1979 şi 1985-1990) Juventus (1979-1985), strângând 187 de meciuri în Serie A. Era un mijlocaş harnic, care însă la 33 de ani s-a apucat de antrenorat, preluând tineretul Atalantei. La Bergamo, Cesare a stat şapte ani, făcând naveta între echipa mare şi cea de tineret, dar cunoscând şi gustul amar al unei retrogradări în Serie B. Cariera lui a mers apoi pe traseul Lecce-Verona-Venezia-Parma-Roma- Fiorentina. La Florenţa s-a consacrat în intervalul 2005-2010, ducând echipa în Liga Campionilor şi câştigând de două ori titlul de cel mai bun antrenor al anului.
A ezitat să preia naţionala
Când Marcelo Lippi a anunţat că pleacă de la naţională, federaţia de la Roma i-a propus imediat un contract pe patru ani. Prandelli nu s-a aruncat pentru că era obişnuit că munca zilnică. „Mă gândeam cu groază ce voi face când nu vor fi acţiuni ale naţionalei", şi-a explicat antrenorul ezitarea. Răcirea relaţiilor cu patronul Fiorentinei l-a împins însă către naţională, unde a ajuns cu un sentiment straniu: „Mi se părea că am intrat în posesia valorilor unei familii aristrocratice în plină decădere, dar nu m-am speriat de reconstrucţie".
Mai rău a fost că nu prea avea de unde să ia jucători, în condiţiile în care trebuia să renunţe la „elefanţii" lui Lippi, gen Cannavaro, Gattuso, Toni, iar în Serie A nu mai erau cine ştie ce talente. Interul lui Mourinho, spre exemplu, câştigase tot ce se putea câştiga în 2010 cu 11 străini în prima echipă, şi nu dădea niciun jucător la naţională.
Squadra azzura aparţine italienilor
Înaintea primul său meci oficial ca selecţioner, contra Coastei de Fildeş, scor 0-1, Prandelli a trimis un mesaj zâmbitor italienilor: „Nu ştiu când şi cum vom mai putea câştiga vreun trofeu, dar vreau să pun din nou naţionala în mâinile voastre". Se referea la apropierea dintre fotbalişti şi fani, între cele două părţi existând o prăpastie din cauză că predecesorul său transformase cantonamentul într-o închisoare. Lippi a crezut că izolarea a fost cheia succesului la Mondialul din 2006, dar în timp lucrurile se schimbaseră.
Aşa că Prandelli le-a spus fotbaliştilor de la prima întâlnire: „Noi suntem nişte privilegiaţi pentru că toţi vor să fie alături de noi. Nu refuzaţi nicio fotografie şi niciun autograf. Nu le consideraţi hărţuiri". Iar Italia, cu o infuzie de fotbalişti tineri, a devenit o echipă zâmbitoare.
Selecţionerul a stârnit patriotismul jucătorilor, mai cu binişorul, mai cu forţa. Le-a cerut să vină la convocări cu haine decente şi tricouri albastre, nu cu pantaloni rupţi şi cămăşi înflorate. Balotelli şi De Rossi, care s-au făcut că nu pricep mesajul, au fost săriţi de la câteva convocări. Într-unul dintre cantonamente, Prandelli şi-a luat lotul şi l-a dus la o închisoare, unde jucătorii au stat de vorbă cu puşcăriaşii. „Pentru voi poate e puţin, dar pentru ei e mult să vă vadă de aproape", a explicat el.
În plan tactic, Italia s-a schimbat şi ea. A renunţat la stilul defensiv şi a adoptat unul bazat pe posesie. Cesare a fost convins că jocul de pase triumfător al Spaniei reprezintă o nouă dimensiune în fotbal şi a impus o progresie constantă. Italia a terminat grupa de calificare neînvinsă, cu doar două goluri primite şi 20 marcate, după ce a întâlnit Serbia, Slovenia, Estonia, Irlanda de Nord şi Feroe. În jurul nucleului Buffon- Chiellini- Pirlo- De Rossi au apărut Abate, Bonucci, Marchisio, Montolivo, brazilianul naturalizat Tiago Motta, nebunul Balotelli, Giacherrini şi Giovinco şi a fost reinventat Cassano, tot un rebel, dar care depăşise stadiul glumelor cu gumă în păr.
Şi-a pierdut soţia după 25 de ani de iubire
Italia lui Prandelli s-a zguduit însă cu puţin înainte de Euro, din cauza scandalurilor cu meciuri trucate. Nimic nou, ţinând cont că în 1982 şi 2006, când azzurrii au luat titlul mondial, situaţia a fost similară. Doar că Prandelli, un tip cu ruşine, a părut uşor descumpănit.
„Dacă ni se spune că e în interesul fotbalului ca noi să nu mergem la Euro, stăm acasă. Nu e nicio problemă. Sunt lucruri mai grave pe lumea asta", a spus el, după ultimul meci dinaintea turneului final, când Rusia a zdruncinat Italia cu 3-0.
De ce spune Prandelli că în lume sunt lucruri care depăşesc nebunia fotbalului? Pentru că, în plan uman, antrenorul de 54 de ani e un tip greu încercat. Acum cinci ani şi-a pierdut soţia, răpusă de cancer la sân după o luptă cu boala de opt ani. „Am fost căsătorit 25 de ani. Ne-am cunoscut la o ciocolată caldă când eu aveam 18 ani iar ea 15, şi Manuela a fost mereu alături de mine chiar şi în cele mai mărunte lucruri. O singură dată ne-am certat, din cauza unei rachete de tenis", a povestit Cesare.
În 2004, când Manuela nu se simţea bine, soţul ei a renunţat după două luni la contractul cu AS Roma. Era prima lui echipă mai cu nume pe care o antrena, dar a plecat fără să stea pe gânduri. „A fost ceva normal să merg să stau cu ea. Doar fotbalul nu acceptă această normalitate", a explicat el. Manuela l-a părăsit în 2007, iar antrenorul a mai luat o mică pauză, lăsând
Fiorentina pe mâinile secunzilor săi.
S-a descurcat greu la început. „Habar nu aveam de cheltuieli, de bani, de nimic. Eu nu umblam cu bani în portofel şi nu fusesem niciodată la un bancomat şi în primele luni a trebuit să-mi sun mereu prietenii să vină să plătească diverse chestii", a dezvăluit el. Fiul Niccolo şi fiica Carolina l-au ajutat să treacă peste necazuri şi să meargă înainte. La câţiva ani după moartea soţiei, Prandelli şi-a cunoscut actuala parteneră, pe Novella, alături de care locuieşte acum la Florenţa. „Am vorbit cu copiii mei şi le-am spus că apariţia Novellei nu va însemna că-şi vor pierde tatăl, ba din contră, el îşi va recâştiga liniştea sufletească. Scopul fiecărui om în viaţă este să fie fericit, iar Novella a readus dragostea în viaţa mea", a declarat selecţionerul Italiei.
"Germania e favorită în faţa noastră, în primul rând pentru că a avut două zile în plus de recuperare. Dacă vom fi însă pregătiţi la fel, avem şi noi şanse să învingem.''
Cesare Prandelli antrenor Italia
I-ar fi dat un şut în fund lui Mutu
Cesare Prandelli este mentorul lui Adrian Mutu (foto), pe care l-a adus atât la Parma, în 2002, cât şi la Fiorentina, în 2006. Sub conducerea lui Prandelli, românul a dat cel mai bun randament din cariera lui, marcând 65 de goluri în Serie A. Prandelli i-a luat mereu apărarea lui Mutu în scandalurile în care a fost acesta implicat, iar după ce a devenit selecţioner şi „Briliantul" a călcat din nou pe bec, a avut o replică plastică la adresa fostului său elev: „Dacă aş fi acum lângă Mutu i-aş da un şut în fund".
24 de meciuri are Italia cu Prandelli antrenor, bilanţul său fiind 12 victorii, 7 egaluri şi 5 înfrângeri.
Anglia rămâne blestemată!
Conform zicalei „de ce ţi-e frică nu scapi", englezii au tot vorbit de loteria penalty-urilor înainte de meciul cu Italia pentru a fi îngenuncheaţi exact în această manieră dramatică. O adevărată tortură pentru fanii „leilor", care au mai văzut filmul de nenumărate ori.
La Mondiale s-a întâmplat de trei ori (în semifinale în 1990, în optimi în 1998, în sferturi în 2006), calvar completat de Europenele din 1996 (semifinală pe teren propriu), 2004 (sfert de finală) şi, acum, de eşecul cu Italia de la Euro 2012.
„Suntem blestemaţi! Chestia asta cu penalty-urile începe să devină o obsesie. O astfel de eliminare este dificil de digerat. Executanţii i-am ales în urma a
ceea ce am văzut la antrenamente. La şedinţele de pregătire, toţi au executat bine, dar când te regăseşti în faţa porţii nu este uşor. Uitaţi-vă la Pirlo, ce capacitate de a lovi balonul! Cole a înscris întotdeauna la antrenamente, Young a înscris întotdeauna la Manchester. Ce să fac?", a spus selecţionerul Angliei, Roy Hodgson.
Pirlo: „Am vrut să pun presiune pe englezi"
La loteria penalty-urilor, italienii au ratat primii, prin Montolivo, şi erau cu un picior în afara Europenelor. Diferenţa a făcut-o însă Pirlo, care, atunci când s-a prezentat la punctul cu var, ştia că o ratare ar fi fost decisivă, însă a avut sânge-rece pentru o „scăriţă" genială care i-a lăsat pe toţi cu gura căscată.
„L-am văzut pe Hart făcând mişcări ciudate, aşa că am aşteptat ca el să se mişte şi l-am executat. Am vrut să pun presiune pe englezi. Drept dovadă, Young a ratat după mine. Am ales să bat aşa pentru că e reţeta cea mai simplă de a transforma un penalty", şi-a explicat Pirlo execuţia în stil „Panenka" (numele atacantului cehoslovac care a inventat-o, în 1976).
Portarii celor două formaţii au avut preocupări diferite înaintea executării penalty-urilor. Englezul Joe Hart a fost înconjurat imedit de trei membri ai staffului tehnic, care îi arătau schiţe cu execuţiile anterioare ale italienilor.
În schimb, Buffon a cerut voie arbitrului să meargă până la toaletă, pentru a se uşura. Când a revenit pe teren, italianul a fost luat în primire de antrenorul de portari al naţionalei sale, care voia să-i dea nişte indicaţii. Goalkeeperul lui Juventus a refuzat însă sfaturile, făcându-i semn că el merge pe intuiţie. De altfel, cu o zi înaintea partidei, când a fost întrebat dacă a studiat execuţiile britanicilor de la punctul cu var, Buffon le-a spus ziariştilor, la o conferinţă de presă, că singurele lui vizionări sunt făcute noaptea, pe anumite programe TV mai deocheate.
Englezii cer altă naţională
Presa din Anglia n-a digerat eliminarea Angliei şi e de părere că naţionala Albionului trebuie reclădită din temelii. În acest caz, englezii susţin că fotbalişti precum Terry, Parker, Gerrard şi Ashley Cole nu mai trebuie convocaţi.