ARCUB la majorat
0Vreme de 18 zile Arcub-ul a fost in sarbatoare celebrand cei 18 ani ai sai, printr-un program inititulat chiar asa- 18/18. Nu cred că mai e cazul să traducem aceste iniţiale devenite între timp o emblemă. Ceea ce la început unii priveau cu circumspecţie, se recomadă azi drept cel mai important Centru cultural al Capitalei.
Cum se stie, funcţionează pe strada Batistei, vizavi de Ambasada SUA, are o sală de spectacole renovată, elegantă şi primitoare şi alte câteva spatii remodelate, între care Ceainăria, un fel de cameră a păpuşilor, dominată de albul mobilierului şi culorile pastel ale obiectelor din recuzita aferentă. Alegerea acestui design nu e de mirare câtă vreme mare parte din treaba multă şi îngrozitor de diversă a Arcub o fac femeile în frunte cu Doamna Mihaela Păun, director din 2006, o prezenţă discretă dar eficientă în fruntea acestui colectiv inimos (Îmi amintesc o Gală a premiilor România Cultural la care echipa Arcub a fost premiată şi când acest grup feminist lăcrima emoţionat în banca întâi de la Teatrul Odeon).
În curând Arcubul va inaugura şi un alt centru, cel din strada Gabroveni , pentru a cărui edificare aceeaşi directoare s-a zbătut ca pentru propria locuinţă. El se află etalat în toată splendoarea în imaginile din catalogul scos de Arcub pentru promovarea activităţii din 2013, pregatitoare majoratului. Şi tot din acest album voluminos , de o excepţională calitate grafică, având şi un conţinut pe măsură aflăm despre proiectele derulate în acest Centru cultural inedit ca fac tură, care concentrează cum stă scris şi pe copertă : Arta şi cultura Bucureştiului. Mai toate domeniile artistice , de creaţie şi-au găsit ecoul în programul plin de substanţă dar şi de grijă pentru divertisment, al Arcub. De la spectacole de teatru, la muzică şi carte, de la activităţi în aer liber pentru copii şi adulti la proiecte multiculturale de tot felul, de la participarea la cele mai importante festivaluri la altele iniţiate în nume propriu, Arcub a devenit o prezenţă fără de care aproape că nu mai putem concepe cultura în Capitală.
La început mai timid ( din cauza precarităţii spaţiului), apoi din ce în ce mai impunător, spectacolul de teatru şi-a făcut loc pe afişul acestui nou teatru bucurestean cu constanţă, afirmând, de la nume consacrate la tineri, o varietate de preocupări. Foarte adesea inedite, reprezentaţiile văzute aici ( precum Jurnalul unui nebun în regia lui Felix Alexa) au intrat în competiţie cu scenele importante, publice sau independente, atrăgând un public treptat fidelizat acestui spaţiu. Din ţară sau din străinătate aici au fost programate apoi spectacole al căror gen în sfera artelor vizuale e greu de încadrat precum recenta reprezentaţie a trupei Yllana intitulata PaGAGnini un show muzical instrumental traznit in care patru actori ,virtuoşi ai instrumentelor de coarde, insufletesc partituri muzicale celebre cu o verva si bucurie fara cusur. Jazzul , e alt punct forte pe afis. Prin festivalul special dedicat genului ( Festivalul internaţional de jazz) dar şi prin invitaţii de renume din acest program muzica de jazz s-a dovedit a fi la Arcub un domeniu preferat. Cu ocazia manifestărilor 18/18 grupul neworkez Elevation condus de pianistul de origine romana Lucian Ban s-a aflat in concert la sala din strada Batistei, precizându-şi preferinţa pentru acest loc tot mai consacrat în care Jazz-ul şi funii lui se simt acasă.
Deschidem la întâmplare amintitul catalog al avenimentelor Arcub si citim despre alte proiecte originale precum tiparirea lucrarii Dicţionarul zugravilor de subţire, monahi şi mireni de Olga Greceanu. Aceeaşi ilustră intelectuală interbelică care a facut parte si din grupul spiritualist Rugul aprins a fost evocată într-un spectacol inedit religios cu ocazia sărbătorilor pascale. În preajma unui nou proiect de amploare dedicat sarbatoririi istorice a Capitalei , catalogul ne aminteşte despre un scurt metraj creat aici, Bucureşti, te iubesc de către doi cineaşti debutanţi ca si de alte evenimente precum expoziţii de fotografie, licitaţii şi expoziţii cu capodopere din colecţii particulare, sprijin acordat publicaţiilor artistice…
Dar uriaşul Festival de teatru de stradă B-Fit in the street, care abia a început la o nouă ediţie? Dar Cişmigiul copiilor, serbare tradiţională dedicată celor mici de 1 iunie , dar Bucharest Music Film Festival din Piaţa Ateneului aflat la ediţia a VIII-a, dar conferinţe precum cea despre Levant organizată în parteneriat cu Academia de diplomaţie culturală din Berlin, ICR şi Universitatea Bucureşti…. În acest an Arcub a inaugurat şi seria trialogurilor de la Ceaianărie, unde s-au consumat deja întâlniri importante între intelectuali de prestigiu, scriitori, jurnalişti şi tot mai mult public amator. Desfăşurată cu poate prea mare discreţie, activitatea Arcub ne iese în cale aproape cotidian, fiindcă aproape că nu e colţ din Bucureşti unde să nu ne întâmpine cu ideile sale adesea surprinzatoare de petrecere a timpului liber şi de celebrare prin cultură a spaţiului urban în care trăim. Dacă ar avea mai mult personal ( din respectivul catalog aflăm că pe lista de angajaţi sunt doar câtiva ) cu siguranţă bucureştenii ar fi mai bine şi la timp informaţi despre aceste activităţi pentru a se putea bucura d ele. Le dorim celor de la Arcub ca la majorat să nu-şi piardă tinereţea, prospeţimea din care se nasc atâtea idei ingenioase, iar maturitatea care urmează să le aducă o şi mai sigură instalare în conştiinţa publicului. Mai ales cu ocazia cuceririi Centrului vechi al oraşului, prin inaugurarea noului sediu din Gabroveni, el însuşi un pol de atracţie.