NASA foloseşte laserul spaţial IceSat pentru a măsura adâncimea apelor direct de pe orbită
0
Misiunea IceSat-2 a fost lansată în urmă cu un an pentru a stabili forma şi dimensiunea unor teritorii izolate, precum Antarctica şi Greenland şi pentru a stabili grosimea calotei glaciare din Oceanul Arctic. Acum, cei de la NASA au găsit un alt scop pentru laserul lor spaţial.
Rezultatele iniţiale au arătat o capacitate extraordinară a laserului de a detecta adâncimea apei, deoarece lumina laserului poate pătrunde până la 40 de metri adâncime în condiţii de vreme bună, astfel încât acesta deschide o nouă gamă de aplicaţii.
”Deşi oamenii cred că toate zonele de pe planeta noastră sun destul de bine cartografiate, acest lucru nu este adevărat atunci când privim zonele de apă cu o adâncime mare” menţionează Dr. Christopher Parrish, de la Universitatea de Stat din Oregon, citat de BBC. ”Avem goluri imense de date între ţărmuri şi zonele în care apa ajunge la cinci metri adâncime” a adăugat Parrish.
Cartografierea acestor zone ar putea ajuta în studierea inundaţiilor, a efectelor pe care le au furtunile majore şi chiar a schimbărilor efectuate asupra habitatului barierelor de corali. Un astfel de proiect, care va ajuta la pregătirile realizate în cazul unui tsunami, are deja loc în jurul unor insule şi atoli din Pacific.
Folosirea laserului pentru a măsura adâncimea apelor ar putea ajuta oamenii de ştiinţă să afle şi volumele totale de apă din interiorul continentelor, pentru a realiza o sumă a rezervelor de apă ale omenirii.
IceSat-2 are un singur instrument - un laser verde de jumătate de tonă, denumit Atlas, care are capacitatea de a trimite aproape 10.000 de pulsaţii de lumină pe secundă. Fiecare din acestea ajunge pe Pământ şi este reflectat înapoi în câteva milisecunde, timpul exact fiind folosit pentru a măsura înălţimea suprafeţei reflectante.
Există însă şi câteva limitări pentru acest laser spaţial. În primul rând, cu cât apa este mai agitată, cu atât mai dificilă este obţinerea unei reflexii. Apoi, această tehnică nu poate fi folosită în oceane, acolo unde adâncimea poate depăşi câţiva kilometri.
În plus, din cauza faptului că satelitul este pregătit pentru cartografierea zonelor polare, orbita sa face ca zonele cu o latitudine mai joasă de pe Pământ să nu fie verificate atât de des. Există însă o soluţie pentru această problemă, deoarece o singură scanare a laserului poate fi folosită pentru a verifica informaţii obţinute de la alţi sateliţi.
”Pot fi folosite imagini de la ceilalţi sateliţi, pentru a obţine o adâncime relativă” spune Tom Neumann (NASA). ”Astfel, cu cât culoarea albastră este mai închisă, cu atât este mai mare adâncimea; cu cât este mai deschisă, adâncimea scade. Ştiind acestea, poţi combina apoi datele cu cele obţinute de IceSat şi obţii o măsurare asupra întregii zone”, arată cercetătorul.
Se încarcă comentariile...
