Ce e un telefon modular: de la conceptul Project Ara la actualul Lenovo Moto Z
0Telefonul modular a apărut ca un concept şi câteva companii i-au dat o formă comercială. Google încă încearcă să realizeze conceptul, Lenovo a livrat însă cea mai bună formă. Deocamdată.
Lenovo Moto Z şi Z Force sunt două modele lansate în această lună. Ambele sunt modulare şi Lenovo promite că în următorii doi-trei ani nu va schimba designul, astfel încât modulele să se potrivească. Aceste module, denumite „Moto Mods“, vor costa între 50 şi 200 de dolari şi vor fi lansate odată cu telefoanele în septembrie. Din start observi o problemă cu telefonul modular: plăteşti produsul, apoi mai plăteşti puţin pentru accesorii. Sunt însă şi avantaje, precum şi dezavantaje mari.
Ce e un telefon modular şi care sunt marile (dez)avantaje
„Nevoia“ de un telefon modular nu există. Poţi folosi orice smartphone fără orice modul pe care LG sau Lenovo ţi-l propun acum. Realitatea este însă că fiecare modul aduce ceva în plus. Apreciam LG G5 în februarie, că venea cu o idee nouă, dar acum pare atât de învechită pe lângă ce a creat Lenovo, că mare parte din dezavantaje se bazează pe experienţa LG G5. Este însă valabil, chiar şi în acest caz, că un modul este un plus.
Lumea a început să viseze la astfel de telefoane în toamna lui 2013, când a apărut conceptul Phonebloks, creaţia lui Dave Hakkens. N-a avansat mai departe de stadiul acesta, dar Google pare să aibă un produs cât de cât prototip dezvoltat de departamentul Project Ara. Acesta este cu adevărat un telefon modular aşa cum te-ai aştepta: schimbi orice piesă şi faci upgrade de performanţă când ai nevoie. S-a dovedit însă supraestimat şi s-ar putea să nu fie atât de modular pe cât visau entuziaştii.
Cel mai apropiat de acea viziune este Moto Z şi respectă două idei simple pentru a avea succes: fiecare modul este de tipul plug&play, fiind recunoscut imediat de telefon; difuzorul, bateria externă, carcasele pentru spatele Moto Z rezolvă „nevoi“ simple de sunet mai bun, autonomie, design, iar proiectorul vine pentru divertisment - şi vor mai fi multe de tipul acesta. Atât timp cât nu devine un disconfort să schimbi modulele, poţi fi tentat să investeşti bani în ele.
Fiecare modul, cel puţin în faza incipientă a conceptelor Phonebloks şi Project Ara, poate „reinventa“ telefonul. Din nefericire, nu poate fi făcut acest pas deocamdată, deoarece Google are nevoie de producători de componente (şasiu şi module), are nevoie de o piaţă către care să vândă şi de software optimizat, ca la montarea unei camere sau unui nou procesor să nu se dea totul peste cap. Sunt probleme când adaugi un card microSD, când o aplicaţie se blochează sau când vrei să foloseşti tastatura la telefon, dar cum va fi când Android va trebui să gestioneze numeroase module de la numeroşi producători? Un mic haos.
Planul „modularului“ rezolvă însă două probleme pentru producători: reuşesc să vândă de mai mulţi bani - o dată un telefon, de mai multe ori module - şi reîncep o cursă spre căutarea acelei tehnologii de succes (cum a fost smartphone-ul modern în 2007). Prima problemă ar fi rezolvată dacă oamenii ar investi bani în module, dar în România, de exemplu, cele mai de succes modele sunt cele cu preţ de aproximativ 650 de lei. La banii aceştia, nimeni nu vrea să dea încă 600 de lei pe un modul.
În prezent, Motorola, înghiţită de Lenovo, nu arată deloc rău. Modulele vor fi greu de vândut, dacă vor reuşi să pornească un trend, dar cert este că s-au descurcat chinezii mai bine decât sud-coreenii. Acum, LG G5 pare o jucărie. Cele două Moto Z se simt rezistente, premium, compacte, iar Force este rezistent la impact. Mai trebuie doar văzute pe alte pieţe şi cam ce înseamnă disponibilitatea acelor module. Degeaba există în concept, dacă nu şi pe raft.
Şi Lenovo poate susţine linia aceasta trei-cinci ani, că mai are alte produse în portofoliu. Problema va fi stagnarea din punct de vedere al designului. De aceea nu văd ca LG să ducă prea mult linia, Lenovo are mai mult spaţiu de manevră.
Telefonul modular e un vis frumos, dar costisitor
Va exista o minoritate care va investi în telefoane modulare. Totuşi, iar asta s-a văzut foarte bine cu macOS vs. Windows, iOS vs. Android, să ţii un sistem cât mai închis, poţi optimiza mult mai bine software şi hardware. Nu înseamnă că Google nu poate contrazice această situaţie, dar un astfel de plan necesită bani, timp şi ingineri pentru un proiect care poate sau nu să aibă succes.
Cât despre Project Ara, parcă ne-am întors în timp, un timp ca un cerc plat. Când Steve Jobs a introdus primul Macintosh, l-a vrut închis, inaccesibil utilizatorului şi care pur şi simplu funcţionează. Aceeaşi filosofie e la telefoane acum, ba chiar nici acces la baterie nu mai e. Ara va schimba asta. Vin smartphone-uri custom. Este, încă o dată, o dovadă că aceste companii din tech sunt pur şi simplu disperate după the next next new big breaking thing.
Realitate virtuală, Project Ara, Google Glass, live video, live video la 360 de grade, realitate augmentată, inteligenţă artificială şi timpul se scurge, că smartphone-ul împlineşte 10 ani. Iar acel the big next new next big breaking new incredible big thing încă nu e aici.
Se încarcă comentariile...
