„Diamante însângerate“, o zi la fabricile Apple - „Nu avem decât apă rece, dar e mai bine decât nimic. Suntem 12 în cameră şi nu este ventilată“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

China Labor Watch, un grup de protecţie a drepturilor muncitorilor din China, a redactat un raport de 62 de pagini despre condiţiile din fabricile Apple, deţinute de firma Pegatron. În raport, există şi povestea unei zile la Pegatron.

China Labor Watch a infiltrat "spioni" în fabricile Pegatron, pentru a vedea ce înseamnă să trăieşti acolo. Pe 9 iulie 2013, unul dintre spioni a povestit o zi la Pegatron. Prezentăm integral această "scrisoare". De aici pornesc cele mai frumoase gadgeturi din lume, dar ca orice diamant, au şi o parte însângerată.

9 iulie 2013, o zi la Pegatron.

"Alarma a sunat o dată la 6.30, dar nu m-a trezit. Cinci minute mai târziu a sunat iar şi am încercat să mă dau jos din pat. E aproape 7, m-am spălat pe faţă şi m-am spălat pe dinţi. Nu am mâncat micul dejun din cauza celui de ieri. Ieri am cheluit 81 de cenţi pe două chiftele şi o cană de lapte de soia. Nu şi-a meritat banii.

Am aşteptat autobuzul Pegatron să mă ia. Nu sunt destule camere pentru toţi muncitorii, iar fabrica a închiriat şi alte proprietăţi în apropiere. O cameră are 10 sau 12 oameni, iar chiria este de 16,29 dolari.

Autobuzele sunt închiriate de Pegatron, cu o capacitate de 50 de persoane. Miile de muncitori se înghesuie către primul autobuz. Dacă ajungi târziu la muncă ai putea avea salariul penalizat sau chiar să fii concediat dacă ajungi târziu de mai multe ori. Mi-a luat 10 minute să aştept autobuzul şi 20 de minute mi-a luat drumul. La 7.30 am ajuns la fabrică.

După acest moment, m-am dus la vestiar ca să mă schimb în uniforma antistatică şi am aşteptat în linie pentru a trece de controlul de securitate. Până la linia de asamblare, mai trebuie să trec de un control. 7.30 şi 8.00 este o perioadă aglomerată, aşa că locul este foarte aglomerat.

Ne ia 20-30 de minute pentru a ne schimba în uniformă şi să ajungem în atelier pentru întâlnirea de dimineaţă. Ajung de obicei la 8. Munca nu începe până la 8.30, dar muncitorii trebuie să ajungă cu 20 de minute înainte pentru şedinţă. Unul dintre colegi mi-a zis că şedinţa înseamnă timp suplimentar neplătit, dar un lider de echipă a spus că regulile sunt făcute de management, nu de şefii de echipă.

Întâlnirea înseamnă de fapt ca şeful de echipă să ţipe la muncitori. Bănuiesc că fac asta pentru că se ţipă şi la ei în fiecare zi. Principalele critici sunt greşeli pe care le-am făcut la muncă sau imposibilitatea de a îndeplini norma. Şedinţa durează până la 20 de minute. Azi a durat 18 minute.

Muncitorii stau în linie toată şedinţa şi câteodată sunt nevoiţi să stea drepţi, ca nişte soldaţi. Şeful nostru e un fost militar şi îi place să arate asta. El spune că dacă stăm aşa ne coordonăm mai bine şi cultivăm disciplina. E obositor să stai drept ca un soldat timp de 30 de minute.

Pe linia de producţie, primul lucru pe care îl faci este să pui o brăţară antistatică la încheietură. Inelul care o prinde are un cablu antistatic. Muncitorii nu au voie să vorbească între ei. Dacă vorbeşti, se ţipă la tine şi eşti taxat la salariu. Dacă termini mai rapid, nu poate pleca. Trebuie să stea în rând cu alţii care au terminat rapid şi să citească SOP-ul (Standard Operating Procedures).

Noi trebuie să asamblăm carcase. Alte fabrici asamblează telefonul final, unele chiar dinclădirea noastră. Astăzi trebuie să punem o folie protectoare peste carcasa din plastic a iPhone-uluui, ca să nu se zgârie. Modelul acesta va fi lansat în curând de Apple. Munca e simplă. Am putut să o fac după o instruire de cinci minute. Durează un minut să punem pastă protectoare pe carcasă. Noul telefon nu este în producţie de masă, aşa că nu cantitatea este importantă. Munca noastră e mai uşoară decât cea a departamentelor pentru producţie de masă.

M-am grăbit să găsesc haine şi să fac un duş, deoarece se închidea apa. Există doar apă rece, dar e mai bine decât nimic. Am ezitat înainte să-mi întind rufele. Dormitorul nu este ventilat, iar în uscător există riscul să-mi fie furate. Le-am întins în dormitor.

La 10.30 i-am zis şefului că vreau să mă duc la baie. Am primit acordul lui. Ieri a ţipat la mine şi mi-a zis că nimeni altcineva nu mai vrea să meargă şi sunt un ghimpe în coasta lui. Stăm pe scaun mereu, aşa că pauza e preţioasă. Un muncitor poate să se întindă vreme de un minut şi să bea puţină apă. Poţi să te duci la baie o dată sau de două ori pe zi, dar şeful trebuie să aprobe. Nu toţi sunt nişte persoane agreabile. Există două pauze de masă şi nu sunt alte pauze obligatorii.

Pauza de masă începe la 11.30. Cafeneaua este localizată la etajul al doilea, care nu este foarte departe de etajul 4, unde suntem noi. Am petrecut cinci minute mergând spre cafenea şi alte câteva minute stând la coadă. Există două tipuri de mâncare: la 1,30 deolari şi la 0,81 dolari. Includ două feluri de carne şi două de legume.

M-am dus la culcare la 12 noaptea şi m-am trezit la 6.30. Simţeam nevoia să aţipesc în pauza de masă. După ce am terminat de mâncat, am dormit 20 de minute pe un scaun. Pentru că nu aveam cum să-mi pun o alarmă, aşa că am ajuns cu cinci minute întârziere la muncă. S-a ţipat la mine şi am fost avertizat că astfel de comportament nu va fi tolerat.

Am muncit cinci ore şi am terminat la 17.10. În timpul acesta toată lumea tace. Mi-am verificat ceasul, sperând că seara va veni. Pauza de masă a ţinut 40 de minute. Am aşteptat până la 21, ca să pot mânca în afara fabricii. Mâncarea de la cafeneaua fabricii este oribilă, fiind reîncălzită.

La 21.15 am plecat. 10 minute a durat şedinţa de seară, iar cinci minute am aşteptat la coada de la controlul de securitate. Am uitat de câte ori a trebuie să stau la coadă la Pegatron. Se adună şi te enervează.

După ce am trecut de securitate, m-am dus la vestiar, m-am schimbat, am mâncat în campus şi am aşteptat autobuzul pentru a mă duce acasă. Era 10.30 când am ajuns.

M-am grăbit să găsaesc haine şi să fac un duş, deoarece se închidea apa. Există doar apă rece, dar e mai bine decât nimic. Am ezitat înainte să-mi întind rufele. Dormitorul nu este ventilat, iar în uscător există riscul să-mi fie furate. Le-am întins în dormitor.

M-am urcat în pat şi m-am uitat la ceas. 23.10. Mi-am conectat telefonul la internet şi am verificat ştirile. După jumătate de oră am adormit. Mâine trebuie să mă trezesc la 6.30".

Tehnologie

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite