Crişan – omul penalty

 „Adevărul“ îţi prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul românesc. Astăzi e rândul fostului număr 7 al Craiovei Maxima, recunoscut pentru uşurinţa cu care obţinea o lovitură de pedeapsă. Despre Zoli Crişan se spune că a fost ultima extremă autentică din fotbalul românesc, care dribla şi centra ca la carte, putând îngenunchea orice apărare pe care o avea în faţă.

Zoltan Crişan s-a născut pe 3 mai 1955 la Oradea. Şi-a făcut junioratul la Minerul Baia Mare, după care s-a transferat la Universitatea Craiova, echipă cu care avea să facă furori atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. A debutat pentru Ştiinţa în 1974 şi a devenit rapid unul dintre oamenii de bază ai echipei. Născut dintr-o familie de unguri, el a fost adoptat repede de craioveni, care l-au poreclit „Zoli, Olteanu'". În 1976 a cucerit primul său trofeu, Cupa României.

Până la primul titlu aşteptarea a fost destul de lungă. A câştigat primul campionat în vara anului 1980, când gruparea din Bănie se închega într-o mare echipă, care avea să fie cunoscută sub numele de Craiova Maxima. Ultimul meci de referinţă pentru Universitatea l-a jucat în 1983. Era returul semifinalei cu Benfica. Pe finalul întâlnirii, la scorul 1-1, Zoli a nimerit transversala. Dacă ar fi marcat, oltenii s-ar fi calificat în finala Cupei UEFA! După exact un deceniu în alb-albastru, Crişan s-a întors în oraşul natal pentru a evolua la FC Bihor. Aventura lui aici a durat mai puţin de un an. A revenit în Oltenia, pentru a juca mai întâi la Scorniceşti şi apoi la Râmnicu Vâlcea. Ulterior a cochetat cu moda antrenorului-jucător la echipe mărunte, inclusiv din Italia.

A dat golul vieţii pe „Santiago Bernabeu"

După ce a renunţat definitiv la statutul de jucător, a stat pe banca tehnică a tineretului Craiovei (ca secund), a pregătit tineretul lui Al-Hilal, o divizionară C din Sighetu Marmaţiei şi câteva echipe de copii şi juniori. Rapid şi tehnic, Crişan a intrat în vizorul echipei naţionale la doar câteva luni de la transferul la Universitatea Craiova. A debutat într-un meci cu Israel, când a fost introdus pe teren de selecţionerul Valentin Stănescu în locul lui Mircea Lucescu.

A fost timp de şapte ani titularul postului de extremă dreapta în perioada de glorie a atacului cu două aripi şi un vârf. Meciul vieţii pentru România l-a jucat pe 17 aprilie 1975, în preliminariile Campionatului European. Tricolorii au jucat atunci cu Spania (1-1), pe „Santiago Bernabeu" în faţa a 100.000 de oameni, iar Zoli a reuşit un gol de toată frumuseţea, driblându-l pe actualul selecţioner al Spaniei, Vicente Del Bosque şi şutând apoi printre picioarele portarului Irribar, reuşită care a redus la tăcere întreaga asistenţă.

Era maestru al căzăturilor în careu

Fostul component al Craiovei Maxima era un artist al căzăturilor în careu, majoritatea soldate cu penalty-uri. Reuşea foarte uşor să-i păcălească pe arbitri. Lovitura de pedeapsă obţinută într-un meci România - Anglia din preliminariile Campionatului Mondial 1982 a stârnit multe controverse. Englezii au contestat vehement acea lovitură de pedeapsă din care s-a născut golul victoriei noastre.

Căzăturile lui au făcut ravagii şi în Liga I. Într-un meci de campionat pe care Craiova l-a jucat cu Timişoara, Crişan a reuşit să-l păcălească pe fostul mare arbitru Nicolae Rainea. După meci, acesta i-a spus: "E ultimul penalty pe care îl primeşti de la mine". Peste vreo trei etape, oltenii au fost fluieraţi din nou de Rainea, la Iaşi, iar Crişan a „recidivat". „Faultul a fost atât de clar încât n-am avut încotro", s-a justificat arbitrul.

Nepăsător cu propria sănătate

Crişan a decedat în 2003, la doar 48 de ani, după ce şi-a petrecut ultimele zece luni de viaţă în spital. Era grav bolnav de tuberculoză, dar refuzase mulţi ani să se trateze. După ce s-a internat a fugit de mai multe ori din spital, fiind convins cu greu de prieteni să accepte tratamentul. „Am senzaţia că nu a mai dorit să trăiască. Am avut mereu bănuiala că ar vrea să-şi încheie mai repede conturile cu viaţa", a mărturisit la un moment dat Ilie Balaci. Când s-a stins din viaţă, Crişan era singur şi foarte sărac. Mulţi i-au acuzat familia pentru starea în care ajunsese. Se spune că fosta soţie i-ar fi "tocat" toţi banii şi nu l-ar fi iubit deloc. Zoli are doi fii: Robert şi Zoltan Eduard. Pe cel de-al doilea nu l-a recunoscut însă niciodată, considerându-l doar „o aventură de o noapte". 

"Zoli a avut un talent uriaş. Avea o viteză de reacţie şi de deplasare extraordinară pe distanţe scurte.''
Silviu Lung fost fotbalist

Zoltan Crişan

- Data şi locul naşterii: 3 mai 1955, Oradea
- Data şi locul decesului: 14 octombrie 2003, Craiova
- Post: mijlocaş ofensiv / atacant
- A jucat la:  Minerul Baia Mare (1973-1974), Univ. Craiova (1974-1984), FC Bihor (1984-1985), FC Olt Scorniceşti (1985-1987), Chimia Râmnicu Vâlcea (1987)
- Meciuri / goluri în Liga I: 304 / 50
- Meciuri / goluri în cupele europene: 30 / 5
- Selecţii / goluri la echipa naţională: 46 / 4
- Palmares:
- A câştigat două titluri cu Univ. Craiova (1979-1980, 1980-1981)
- A câştigat de patru ori Cupa României (1976-1977, 1977-1978, 1980-1981, 1982-1983)
- A fost semifinalist al Cupei UEFA cu Craiova (1982-1983)