Nu întotdeauna o carcasă frumoasă ascunde un conţinut similar

Sanda LadoŞi este, de ani de zile, una dintre solistele cu o agendă foarte încărcată de Revelion. Despre noaptea Noului An, dar şi despre speranţe, viaţa ei de zi cu zi a acceptat să ne

Sanda LadoŞi este, de ani de zile, una dintre solistele cu o agendă foarte încărcată de Revelion. Despre noaptea Noului An, dar şi despre speranţe, viaţa ei de zi cu zi a acceptat să ne vorbească imediat după ce îşi serbase ziua de naştere, pe 2 ianuarie.
- Cum ai petrecut Revelionul? Onorariul a crescut faţă de anii trecuţi?
- Prin muncă şi pentru muncă am petrecut, dar aş minţi să spun că nu îmi face plăcere. M-am şi distrat şi am şi câştigat bani. Pot spune că am început anul cu un spirit fantastic şi o bună dispoziţie pe care nu am mai avut-o de mult. Atmosfera Revelionului cred că e valabilă zicalei "omul sfinţeşte locul". Până la urmă contează gaşca şi mai puţin spaţiul de desfăşurare. Ora 12 m-a prins făcând numărătoarea inversă. Am făcut pe gazda, deşi nu eram. Oare tot anul să fie aşa? Onorariul a fost un pic mai bun decât în anul precedent. Oricum, e, în final, o noapte ca oricare alta pentru artişti.
- Ce gen de muzică se preferă în asemenea situaţii?
- O petrecere, în opţiunea mea, trebuie să conţină mai toate genurile de muzică, pentru că oamenii au gusturi diferite. Ce îmi aud urechile, de obicei, la evenimentele la care particip nu întotdeauna îmi face plăcere, dar nu sunt eu în măsură să judec. Se preferă repertoriul internaţional, de regulă, dar şi românesc, în anumite cazuri. Ce mi-ar plăcea să aud, spre exemplu muzica lăutărească veche, nu o aud, în schimb, la toate nivelurile sociale ne putem delecta cu manele.
- Ce ai făcut de ziua ta, pe 2 ianuarie?
- Am intrat în noul an cu bună dispoziţie şi cu sentimentul că mi-am regăsit forţa şi energia puţin pierdută în 2005. Am multe de pus la punct şi mai ales cariera mea. Am început anul pe scenă şi nu mă deranjează să fiu tot anul aşa, după cum se spune că e tradiţia. Am râs mult din prima zi şi sper să o ţin tot aşa. Iar ziua mea de naştere am serbat-o simplu, într-un cerc restrâns de prieteni. Oricum, am petrecut Revelionul aşa de bine că era greu să mai iasă o seară la fel de "plină" imediat.
- Pentru o persoană care este foarte preocupată de siluetă, ce a însemnat masa de Revelion?
- Gimnastică fac tot timpul şi silueta nu mai e o problemă. Dacă vreau, din când în când, pot să-mi satisfac anumite pofte culinare. Cert este că în noaptea de Revelion nu prea am mâncat, ceea ce nu pot să spun despre Crăciun. A merge la sală e, pentru mine, sfânt ca şi somnul. Mă bucur că mi-am creat din asta un obicei.
- Ce speranţe ai pentru 2006?
- Latura personală o las în seama Providenţei. Când îţi faci planuri, viaţa poate să-ţi joace feste, aşa că am încetat acest lucru. Sunt sigură că o să mai am parte de multe lucruri frumoase. Şi de ce să le anticipez? Pe plan profesional, în schimb, trebuie să-mi aduc aportul, altfel nu se poate. O nouă piesă, un nou album. Am făcut o pauză cam mare, sper să fi fost bine-venită. Cel care participă în mod direct la producerea albumului e Ovidiu Komornik, iar piesele de pe album sunt semnate de Dan Iagnov şi George Popa.
- Care este viaţa ta sentimentală la ora actuală?
- Viaţa mea sentimentală e liniştită. După orice furtună vine relaxarea. Nu e subiectul care să îmi ocupe acum mintea, dar sunt sigură că, având răbdare, se rezolvă şi asta. Concluzia mea asupra acestui subiect e că, în viaţă, cel mai mult valorează liniştea, încrederea şi comunicarea între parteneri. De multe ori, unora dintre noi ne place să trăim în minciună, dar nimic nu e mai fals...
- Regreţi liniştea Ardealului, unde ai crescut?
- Ardealul a fost şi va fi mult diferit de lumea Capitalei. Bucureştiul afirmă extremele. Ori foarte buni, ori jalnici. Din nefericire, a doua categorie nu-şi dă seama de postură şi se cred grozavi, din păcate pentru ei. Iar clasa de mijloc, cea pe care eu o consider pe treapta mea de valori ca fiind cea adevărată, nu se dă în stambă, nu o simţi, pentru că e retrasă şi stă şi priveşte "spectacolul" penibilităţii.
- Care este bărbatul din viaţa ta alături de care te-ai simţit împlinită?
- A fi împlinit lângă cineva presupune, în afară de respect, prietenie şi comunicare, cum am mai spus, şi toleranţă, şi mult prea multă înţelepciune. Mai înseamnă să ai lângă tine bărbatul cu aspectul pe care ţi-l doreşti tu şi, din bătrâni ştim, că el trebuie să fie puţin mai frumos ca necuratul. Nu întotdeauna o carcasă frumoasă ascunde şi un conţinut similar. Cel lângă care m-am apropiat cel mai mult de adevăr, adevărul meu, este Ştefan (Ştefan Tache, alături de care a stat 6 ani - n.r.).
- Ce îţi mai doreşti de la viaţă?
- Să-mi menţin independenţa financiară, să muncesc în continuare în domeniul care-mi place mai mult şi, nu în ultimul rând, un copil lângă omul potrivit.