Jurnal de terapeut

Când am primit propunerea de a începe să scriu pe blogul de pe platforma Adevărului m-am întrebat ce motive aş avea să o fac. Mi-am dat repede seama că este o modalitate ce se pliază pe unul dintre obiectivele mele personale, acela de a putea ” mişca” psihoterapia din cabinet  şi spre oamenii din afara lui.

Spre oamenii de pe stradă, spre oamenii care poate nu-şi permit acest demers, spre cei care privesc cu neîncredere sau cu teamă acest proces, pentru cei care încă mai confunda psihoterapia cu psihiatria sau nu ştiu prea multe despre această formă aducătoare de Schimbare.

Înainte, vreme demult, demult, când televizorul, Holywood-ul cel creator de poveşti  şi internetul nu existau şi nu se pregăteau să intre cândva în inconştientul colectiv, în fiecare trib sau comunitate exista câte un “povestitor”. În fiecare seară membrii tribului, copii, femei, luptători, bâtrâni se adunau şi ascultau poveşti. Era un timp magic petrecut împreună de comunitate, timp în care învăţau inconştient modalităţi de a îmblânzi Viaţa, învăţau abilităţi noi pentru rolurile lor de părinţi, fii si fiice, de soţi, sau pentru rolurile profesionale.

În cabinet unii oameni aleg să mă privească ca pe un Vindecător. Aici, îmi doresc să fiu o punte, un pod (poate dintr-o grădina japoneză) pe care să treaca poveştile şi odată cu ele exemple, modele; un canal de comunicare prin care să circule poveşti despre Schimbare, între oamenii care au reuşit să le dea viaţa şi cei care-şi doresc să înveţe despre Schimbare, să afle că ea nu este o Fata Morgana, că ea există. De obicei, în noi.

Cred că şi acum, sau mai ales acum, noi oamenii avem nevoie de poveşti, de modele pentru a învăţa, pentru a căpăta curaj, pentru a ne alina sufletul, pentru a merge mai Departe. Aşa că aceste rânduri şi viitoarele, se vor purtatoare de poveşti.

Poveşti despre cum unii oameni reuşesc să-şi înfrunte temerile, grijile, fricile, durerea. Cum reuşesc să îmblânzească Panica, Depresia, Vinovăţia, Ruşinea sau Furia şi să le transforme în Curaj, Încredere, Echilibru sau Voinţă. Poveşti ale unor oameni care au ales să înveţe cum să fie mai buni în rolurile de părinţi sau fii/fiice, soţi sau soţii şi să devină oameni mai buni. Poveşti despre Oameni care reuşesc sau au reuşit să Schimbe.

Schimbarea este una din prinţesele Vieţii. Mulţi pleacă în căutarea ei dar abandonează pe parcurs visul de a o întalni. Unii dupa prima groapă, dupa primul rău sau prima padure, alţii după o prăpastie, unii dupa ce au parcurs jumatate din drum sau chiar când au ajuns aproape de a o cunoaşte. Unii dintre noi nici măcar nu îndrăznesc să viseze la ea, alţii nici nu ştiu că exista măcar, ca o insectă ce s-a născut în peştera şi nu ştie că exista Soarele, afară.

Cei mai curajoşi şi care au antrenaţi muşchii Răbdării ajung să o întâlneasca pe ea, Schimbarea, şi să se bucure de avantajele aduse de ea. În această cursa spre şi pentru schimbare, este de dorit să fim că atleţii ce aleargă într-un maraton. Altfel, dacă vrem să căştigăm maratonul şi ne antrenăm ca un alergător de 100 metri vom “sprinta” încă de la început, pierzându-ne suflul fiindcă nu ne-am dozat bine efortul, fiindcă am avut Aşteptări mari de la noi sau de la ceilalţi, fiindcă am pus presiune.

Să continuăm, să continuăm  “să alergăm” spre Schimbare cu sens şi în ritmul nostru.

Va urma.