Tiroida este o glandă mică, de doar 30 de grame, situată la nivelul gâtului, în faţa traheei, având formă de fluture. Are un rol esenţial în controlul metabolismului general, prin intermediul hormonilor pe care îi secretă: tiroxină (T4), triiodotironină (T3) şi calcitonină. Calcitonina intervine în reglarea nivelului calciului din sânge.

Hormonii T3 şi T4 acţionează la aproape toate nivelurile organismului: asigură termoreglarea, reglează greutatea (accelerează sau, după caz, diminuează arderile din organism), asigură metabolismul bazal (metabolismul în condiţii de repaus) şi influenţează nivelul colesterolului. Tot ei stimulează creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor nervos şi osos, influenţează ritmul cardiac, muşchii, tranzitul digestiv, pielea, părul şi unghiile şi influenţează acţiunea hormonilor sexuali.

TSH-ul, indice al funcţionării glandei

Tiroida este controlată de creier printr-un mecanism de compensare numit buclă de feedback. Astfel, hipotalamusul stimulează hipofiza, care secretă un hormon, TSH, ce ajunge la tiroidă şi „comandă” producerea de hormoni T3 şi T4. În momentul în care nivelul de T3 şi, respectiv, de T4 din sânge scade, hipotalamusul şi hipofiza primesc semnale şi secretă mai mult TSH, pentru a contrabalansa deficitul. O funcţie tiroidiană bună ţine nivelul TSH în limite normale.

Hormonii T3 şi T4 sunt sintetizaţi de tiroidă pornind de la iodul ajuns în organism prin intermediul alimentelor. De fapt, doar 15-20% din T3 este produs în tiroidă, restul fiind transformat din T4, la nivelul ficatului şi rinichilor, cu ajutorul unei enzime care conţine seleniu. Iar pentru că T3 este de 4-5 ori mai activ din punct de vedere metabolic decât T4, se poate întâmpla ca afectările hepatice sau renale să fie însoţite de semne de afectare tiroidiană.

Hormonii tiroidieni circulă în sânge sub două forme, liberi şi legaţi de proteine. Forma liberă (fT4 şi fT3) reprezintă forma activă din punct de vedere metabolic. 

Atunci când corpul resimte frigul, organismul reacţionează rapid, stimulând transformarea lui T4 în mai activul T3, la nivelul ţesuturilor. T3 stimulează producerea de energie în celule.

Factori care îi pot deregla acţiunea

-Metalele toxice precum cadmiul şi plumbul scad capacitatea organismului de a folosi hormonii tiroidieni la nivelul ţesuturilor şi afectează procesul de transformare a T4 în T3. Sunt expuşi la cadmiu cei care lucrează in industria prelucrării metalelor sau cei care locuiesc lângă gropi de deşeuri. Spălarea vaselor cu prea puţină apă creşte riscul contaminării cu plumb, care se găseşte, în cantităţi mici, în detergentul de vase. De asemenea, rujurile rezistente la transfer conţin plumb.

-Stresul
scade nivelul de TSH produs de hipofiză, astfel că în situaţii de stres,  funcţia tiroidei poate fi afectată temporar. El poate duce şi la apariţia unor boli mai severe, cum ar fi bolile tiroidiene autoimune şi tiroiditele, care se pot manifesta atât prin hipo-, cât şi prin hipertiroidism, şi care necesită tratament medical. Soluţia: îndepărtarea factorilor de stres şi controlul emoţiilor cu ajutorul tehnicilor de relaxare.

Oboseala şi slăbiciunea pot fi cauzate de tulburările tiroidei

-Medicamente care scad nivelul de T3 sunt amiodarona (folosită în tulburările de ritm cardiac şi în angine), propranololul (folosit în insuficienţa cardiacă), dexametazona (corticosteroid), interferonul (folosit în hepatitele B şi C), litiul (utilizat pentru tratamentul tulburărilor bipolare) şi substanţele de contrast pe bază de iod. Soluţia: supravegherea TSH-ului înainte, în timpul şi după tratamentele cu aceste medicamente.

-Fumatul:
sub influenţa nicotinei şi  substanţelor toxice din tutun, tiroida se umflă. Guşa este mai mare în cazul femeilor cu carenţă de iod. Mai mult, fumatul în timpul sarcinii dublează riscul tulburărilor tiroidiene după naştere şi afectează fătul, care a fumat pasiv. Soluţia: limitarea numărului de ţigări fumate zilnic sau chiar renunţarea la viciu.

Ce investigaţii sunt necesare


Pentru a depista disfuncţiile tiroidei, în primul rând se dozează TSH-ul. Dacă acesta nu se încadrează în limite normale, se completează analiza cu:

-dozări de hormoni tiroidieni (mai ales fracţiunile libere, fT3 şi fT4)
-depistarea de anticorpi antitiroidieni
-ecografie
-scintigrafie.

Carenţa de iod, periculoasă

Lipsa iodului face imposibilă sintetizarea hormonilor tiroidieni, ducând la hipotiroidism.  Iodul este foarte important mai ales pentru dezvoltarea neurologică şi psihomotorie a fătului, pentru copiii mici şi pentru femeile însărcinate. Fără tratament în prima lună de viaţă, carenţa de iod poate duce la retard psihic (cretinism) şi la întârzieri de dezvoltare fizică. Dacă apare după vârsta de 3 ani, afectarea este reversibilă, dar poate întârzia instalarea pubertăţii.

Femeile însărcinate sau cele care alăptează cedează fătului o parte din minerale, astfel că sunt şi mai predispuse la carenţele de iod. Şi deficitul de seleniu poate pune probleme de creştere.

Alimente bogate în iod şi în seleniu sunt peştele şi fructele de mare, iar sarea iodată este la îndemâna tuturor. 

Specialistul nostru
Livia Nena biolog nutriţionist

Pentru a evita apariţia afecţiunilor tiroidiene date de lipsa iodului în organism, trebuie să consumăm alimente ce conţin iod: sare marină, peşte, scoici, creveţi, alge marine, legume, fructe oleaginoase (nuci, lapte, carne şi ouă). Persoanele alergice la fructe de mare (bogate în iod) trebuie să evite consumul acestora.

De precizat este faptul că există şi alimente care conţin substanţe antitiroidiene, ce scad absorbţia de iod: varza, soia, fasolea, lintea, conopida, broccoli şi napii. Consumul acestor alimente trebuie redus de către persoanele ce suferă de hipotiroidie. Necesarul zilnic de iod depinde de vârstă. În primele luni de viaţă, un copil are nevoie de 50 micrograme de iod zilnic. Între 2 şi 6 ani - 90 de micrograme, 7-12 ani - 120 de micrograme, iar adulţii au nevoie de 150 de micrograme. Gravidele şi persoanele care alăptează au nevoie zilnic de 200 de micrograme de iod.

Cele mai întâlnite tulburări

Tulburările tiroidiene afectează mai ales femeile (raport 6:1 faţă de bărbaţi). Riscul de afecţiuni tiroidiene, mai ales de hipotiroidism, creşte odată cu vârsta.

Aceste afecţiuni pot fi însoţite de creşterea în volum a tiroidei, cu apariţia unei guşi. Guşa poate fi uniformă sau să prezinte mai mulţi noduli. Deficitul de funcţionare a glandei poartă numele de hipotiroidism, iar excesul, hipertiroidism. Tulburările de funcţionare pot avea cauze multiple: boli autoimune, în care corpul sintetizează anticorpi împotriva celulelor tiroidiene, inflamaţii, afecţiuni hipofizare cu secreţie crescută de TSH, carenţă sau exces de iod.

Ecografia poate depista eventualele afecţiuni tiroidiene

Hipertiroidia accelerează funcţiile organismului

Toate procesele metabolice sunt accelerate în caz de hipertiroidism. Persoana în cauză are pulsul rapid şi palpitaţii, este agitată, iritabilă şi suferă de insomnii. De asemenea, nu suportă căldura, îi tremură mâinile, iar pielea îi este caldă şi umedă. Pierde în greutate, deşi are un apetit normal sau chiar crescut, iar tranzitul intestinal este accelerat. În general, cel care suferă de hipertiroidism este un pacient slab, nervos, „fierbinte”, cu guşă şi cu ochii ieşind din orbite.

Una dintre cele mai frecvente cauze de hipertiroidism este boala Basedow Graves, o maladie autoimună. Alte cauze de hipertiroidism sunt adenoamele hipofizare secretante de TSH, guşa polinodulară hipertiroidizată sau hipertiroidismul tranzitoriu la femeile care au născut.

Hipotiroidismul încetineşte metabolismul

Din cauza metabolismului lent, bolnavul cu hipotiroidism este mai mereu obosit şi are o senzaţie de slăbiciune, de toropeală. Se mişcă lent, este uşor deprimat şi are probleme de concentrare sau tulburări de memorie. Nu suportă frigul, are pielea aspră şi rece, unghiile friabile şi părul uscat. Are tranzitul intestinal lent şi tendinţe de îngrăşare. Simptomele hipotiroidismului apar în timp.

Cele mai frecvente cauze de hipotiroidism sunt tiroidita autoimună Hashimoto şi deficitul de iod. Deficitul de iod provoacă guşă endemică, o problemă cu care se confruntă populaţia din anumite regiuni până la introducerea sării iodate în alimentaţia curentă. Hipotiroidismul poate să apară şi după extirpările chirurgicale ale tumorilor canceroase sau ale nodulilor de tiroidă, ca şi după tratamentele cu iod radioactiv în cazul hipertiroidismului.

Ce complicaţii pot avea afecţiunile tiroidiene 

Netratat, hipotiroidismul evoluează în mixedem, cu acumularea de lichid în ţesuturi, în jurul inimii şi al plămânilor, reflexe musculare lente şi capacitate scăzută de gândire. În faze avansate, se poate ajunge la comă mixedematoasă, care poate pune în pericol viaţa celui afectat.

Tratamentul afecţiunilor tiroidiene este adaptat în funcţie de cauză. Astfel, hipertiroidismul se poate trata cu antitiroidiene, radioterapie şi, în ultimă instanţă, excizia chirugicală a tiroidei, urmată de tratament de substituţie hormonală.

În hipotiroidism, tratamentul se face profilactic, cu iod, şi curativ, cu hormoni tiroidieni. În cazul unei tiroidite autoimune, se administrează şi antitiroidiene.

Bolnavii sunt sensibili la vreme

Din cauza sensibilităţii la schimbările de temperatură, persoanele cu afecţiuni ale tiroidei resimt mai acut schimbările de sezon. Hipotiroidienii pot fi afectaţi de astenia de toamnă şi de primăvară într-o mai mare măsură decât restul populaţiei. Tot în sezonul rece, creşte frecvenţa afecţiunilor inflamatorii tiroidiene, precum tiroidita subacută, urmând unei infecţii virale a căilor respiratorii superioare. Boala Basedow Graves debutează sau se reactivează mai frecvent primăvara sau toamna.

Nodulii pot duce la guşă

Cel mai frecvent, sunt nesesizabili şi asimptomatici. Majoritatea sunt benigni. Atunci când sunt mari, nodulii pot fi simţiţi la palpare sau duc la mărirea în volum a gâtului, însoţită uneori de durere. Din cauza vecinătăţii cu esofagul şi cu traheea, pot provoca dureri la înghiţire, un şuierat la respiraţie, tuse sau răguşeală. În aceste cazuri, precum şi în cele în care există suspiciuni de malignitate, se intervine chirurgical pentru îndepărtarea lor. Altfel, ei pot fi aspiraţi cu un ac fin sau pot fi trataţi cu iod radioactiv. Unii noduli pot secreta hormoni tiroidieni în exces, ducând astfel la hipertiroidism.

Iradierea capului, risc de cancer

Cancerul tiroidian apare rar şi se manifestă printr-un nodul tiroidian, cu simptomele aferente. Persoanele cu istoric de iradiere a capului şi a gâtului trebuie să acorde o atenţie sporită nodulilor tiroidieni, mai ales dacă aceştia au o creştere rapidă. Majoritatea cazurilor au o evoluţie bună, deoarece cancerul se depistează uşor (nodulul nu trece neobservat) şi răspunde bine la tratament.

Specialistul nostru
Dr. Ana Maria Mihai medic specialist endocrinolog Spitalul Militar Central

Majoritatea afecţiunilor tiroidiene beneficiază de tratament: medicamentos (de substituţie hormonală sau cu antitiroidiene de sinteză), chirurgical sau cu iod radioactiv - în funcţie de caz. De asemenea, majoritatea cazurilor de cancer tiroidian sunt vindecabile, cu excepţia unor cazuri rare: cancerul tiroidian nediferenţiat, cancerul medular tiroidian (formă ce se poate asocia cu alte afecţiuni endocrinologice în cadrul neoplaziilor endocrine multiple).

Doza uzuală de substituţie cu hormoni tiroidieni corectează hipotiroidia, dar, în anumite situaţii (de exemplu, în tiroidita cronică autoimună), sunt necesare doze mai mari de medicaţie pentru a echilibra funcţia tiroidiană. În tireotoxicoze (excesul de hormoni tiroidieni) se obţine o echilibrare mai dificilă a funcţiei tiroidiene, dacă pacientul nu respectă vizitele de monitorizare.

Femeile, mai expuse

Fătul ia hormoni de la mamă

O tiroidă sănătoasă continuă să funcţioneze  normal în timpul sarcinii, deşi unele femei pot avea simptome care să sugereze un hipertiroidism, cum ar fi palpitaţii, valuri de căldură, transpiraţii excesive. Persoanele care îşi descoperă disfuncţii tiroidiene înainte de sarcină trebuie să urmeze tratament timp de câteva luni, monitorizat de medic. Cu un tratament adecvat şi cu o dozare regulată a nivelului de hormoni (TSH, T3 şi T4), sarcina poate fi dusă la capăt fără niciun fel de probleme.

Uneori, sarcina inactivează temporar (pentru nouă luni) tiroiditele autoimune, întrucât sistemul imun al mamei este acum mai puţin agresiv.

Nu se recomandă în această perioadă tratamentele cu iod radioactiv şi nici intervenţiile chirurgicale, mai ales în trimestrele 1 şi 3 de sarcină, pentru că pun fătul în pericol. De asemenea, medicii recomandă scăderea dozelor de antitiroidiene.

Tratamentul corect condus nu afectează fătul. Începând cu săptămânile 10-12 de sarcină, tiroida fătului începe să funcţio­neze. De la mamă ia iod şi o mică parte din hormonii tiroidieni, motiv pentru care, uneori, se recomandă creşterea dozelor de hormoni pe care le primeşte mama.

Tiroidita autoimună poate influenţa sarcina în urma fertilizării in vitro

Şi carenţa, şi excesul pot determina infertilitate

În hipotiroidism, nivelul scăzut de T3 şi de T4 din sânge va face ca hipotalamusul să reacţioneze stimulând excesiv hipofiza, pentru a produce TSH. Hipofiza va produce şi prolactină, hormon care inhibă ovulaţia (prolactina este secretată şi în perioada de alăptare, când există şanse minime ca femeia să rămână însărcinată). În plus, hipotiroidismul face ca hormonii sexuali să fie metabolizaţi lent, provocând tulburări de ovulaţie şi de ciclu menstrual.

Excesul de hormoni tiroidieni blochează acţiunea estrogenilor la diferite niveluri ale corpului, inclusiv la nivelul endometrului, ducând la sângerări anormale. Infertilitatea sau avorturile repetate pot fi provocate şi de o tiroidită autoimună nediagnosticată.

Depresia postpartum poate fi cauzată de tiroidită

În 8-10% din cazuri, femeile care au născut dezvoltă hipotiroidism în aproximativ trei luni de la naştere. Depresia, oboseala, problemele de memorie şi de concentrare pot fi, deci, cauzate de o tiroidită. În majoritatea cazurilor, tratamentul hormonal rezolvă problema, tiroida revenind la normal până la următoarea sarcină. Există şi situaţii în care hipotiroidismul se instalează definitiv şi atunci tratamentul trebuie urmat toată viaţa.

Femeile aflate sub tratament pentru hipertiroidism nu trebuie să primească iod radioactiv, pentru că acesta trece în lapte şi afectează nou-născutul.

Curele de slăbire pot face rău

Pentru cei cu o funcţie tiroidiană normală, pierderea în greutate ţine de numărul de calorii primite prin alimente comparativ cu calorii consumate prin mişcare. Însă persoanele care ţin cure de slăbire şi nu ştiu că au, de fapt, hipotiroidism, pot ajunge să îşi facă mai mult rău decât bine. Aceste persoane nu numai că nu vor reuşi să slăbească prin dietă, dar reducerea caloriilor le va afecta metabolismul, deja încetinit din cauza tiroidei leneşe.

Organismul lor va încerca să „raţionalizeze” puţinul primit, ceea ce va duce la accentuarea oboselii şi slăbiciunii. Hipotiroidienii nu au neapărat un exces de ţesut adipos. În cazul lor, tegumentele şi mucoasele sunt infiltrate cu substanţe care reţin apa, astfel că greutatea lor corporală creşte. Şi la copii, tiroida pare să fie afectată de obezitate, funcţia ei revenind la normal după pierderea în greutate.

Frecvente la menopauză

Riscul afecţiunilor tiroidiene creşte odată cu vârsta. Se estimează că, până la 50 de ani, una din 10-12 femei suferă de o disfuncţie tiroidiană, iar până la 60 de ani, frecvenţa creşte la una din 5-6. Dintre afecţiunile tiroidiene, hipotiroidismul afectează cel mai frecvent femeile intrate la menopauză. Boala „scapă” frecvent nediagnosticată, întrucât simptomele ei se suprapun în mare parte cu simptomele menopauzei. Astfel, oboseala, tulburările de memorie şi de concentrare, letargia, apatia, tulburările ciclului menstrual, tulburările de somn şi pierderea libidoului pot fi provocate, de fapt, de hipotiroidism.

Specialistul nostru
Dr. Alexandra Crişanmedic primar obstetrică-ginecologie Spitalul Clinic Filantropia

Femeile gravide care prezintă semne sau factori de risc pentru tulburări tiroidiene necesită o monitorizare atentă. Astfel, gravidele cunoscute cu hipotiroidism trebuie să îşi dozeze valoarea hormonilor tiroidieni şi să îşi crească doza de hormoni chiar dacă valorile acestora sunt normale.

TSH-ul trebuie dozat o dată la 4-6 săptămâni în prima parte a sarcinii, apoi la 6 săptămâni. Femeile gravide care au hipertiroidism trebuie să fie supravegheate de o echipă calificată, formată din obstetrician şi endocrinolog. Medicamentele antitiroidiene luate de mamă, precum şi anticorpii care stimulează tiroida, pot traversa placenta şi pot acţiona asupra tiroidei fătului, când ea devine funcţională. Astfel, doza de antitiroidiene trebuie să fie minimală, pentru ca funcţia tiroidiană a mamei să fie la limita superioară a normalului.

Ai probleme cu tiroida?

1Ai părinţi, bunici sau fraţi care suferă de o afecţiune tiroidiană?
a. Da. (2 p) / b. Nu. (0 p)

2Ai avut fluctuaţii bruşte de greutate, fără să-ţi schimbi dieta sau programul de exerciţii?
a. Nu. (0 p) / b. Da. (1 p)

3Încerci să pierzi din greutate, dar nu reuşeşti, deşi ţii dietă şi faci sport?
a. Nu. (0 p) / b. Da. (1 p)

4Ai o sensibilitate la vremea caldă sau rece (de exemplu, porţi pulover vara sau te îmbraci subţire iarna)?
a. Da. (2 p) / b. Nu. (0 p)

5Ai pierdut sarcini sau încerci să rămâi însărcinată şi nu reuşeşti?

a. Da. (2 p) / b. Nu. (0 p)

6Ai fost expus la iradieri ale capului şi ale gâtului?
a. Da. (1 p) / b. Nu. (0 p)

7Unghiile tale sunt exfoliate, se rup uşor şi cresc greu?
a. Nu. (0 p) / b. Da. (2 p)

8Ai pielea caldă şi umedă?
a. Nu. (1 p) / b. Da. (0 p)

9Nu porţi pulovere pe gât pentru că te jenează?
a. Nu. (0 p) / b. Da. (1 p)

10
Îţi simţi ochii uscaţi şi sensibili la lumină?
a. Da. (1 p) / b. Nu. (0 p)

Interpretarea testului

Între 0 şi 3 puncte

Tiroida ta pare să funcţioneze normal. Este bine totuşi să soliciţi în cadrul analizelor anuale o dozare de TSH.

Între 4 şi 8 puncte

Ai adunat suficiente puncte încât să-ţi pui întrebări legate de sănătatea tiroidei tale. Stai de vorbă cu medicul tău de familie.

Între 9 şi 12 puncte

Este foarte posibil să ai o problemă cu tiroida. Consultă un medic pentru a-ţi face un set de analize.