Maseaua de minte

La cinci ani impliniti, Asigurarile de Sanatate mai au inca dintii de lapte in gura. Si aceia plini de carii legislative ori sparti de tot felul de abuzuri. Desi, pana sa-i apara maselele de minte,

La cinci ani impliniti, Asigurarile de Sanatate mai au inca dintii de lapte in gura. Si aceia plini de carii legislative ori sparti de tot felul de abuzuri. Desi, pana sa-i apara maselele de minte, trebuie sa mai treaca o vreme, cand e vorba de mestecat banii, sistemul dovedeste ca are colti de otel. Un bun exemplu sunt fondurile pentru stomatologie. Nicaieri in lume, asigurarile publice de sanatate nu deconteaza tratamentele dentare. Se considera ca fiecare este dator sa se spele pe dinti, si nu sa astepte sa-i repare ceilalti propria neglijenta. Fac exceptie copiii si urgentele. La noi, presiunile dentistilor au fost incununate de succes: unele tratamente sunt sponsorizate in proportie de 40-60 la suta, dar numai pentru cei care apuca. S-a mai acceptat si decontarea "preventiei", desi in principiu, prevenirea era treaba ministerului, nu a Casei de Asigurari. In practica, haosul e total si propice deturnarilor de fonduri. In loc sa plateasca cu prioritate tratamentul copiilor, prin cabinetele scolare sau prin cele publice pentru prescolari, banii au fost risipiti care incotro. Cabinetele de lux s-au repezit sa incheie contracte "de preventie si tratament", obtinand grosul bugetului. De aceasta asa-zisa preventie au beneficiat tot bogatasii care isi permit sa plateasca medicul. Asta daca nu s-au facut raportari fictive, banii fiind folositi pentru a mai reduce costul "plombei" cu fotopolimeri aplicate acelorasi oameni cu bani. Liste de asteptare nu s-au facut, ceea ce a incurajat coruptia. Daca medicul primeste bani sa trateze doar 5 cazuri si ii vin 30, cu ce "costuri" se obtine "gratuitatea"? Sigur, stomatologii vor sustine ca fac apostolat si ca, fara "preventia" cariei, nu intram in NATO. Am putea sa-i credem daca aduc si dovezi. In campaniile de vaccinare, daca nu se atinge o masa critica, reprezentand un procent bine stabilit din populatie, rezultatele nu justifica deloc cheltuielile. Daca fondurile alocate preventiei sunt insuficiente si nu ating aceasta masa critica, mai are rost sa aruncam banii? Raspunsul era simplu, daca se pornea de la rezultate. Scopul investitiei in preventie este scaderea cheltuielilor cu tratamentele. Fara sa faca aceasta demonstratie, stomatologii nu merita banii luati de la gura copiilor ca sa "previna" foamea cabinetelor particulare.