Cât de justificată e teama de organismele modificate genetic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Chiar dacă până acum, studiile pe termen scurt şi mediu asupra organismelor modificate genetic (OMG) nu au indicat efecte negative asupra sănătăţii umane, spaima de mutanţii din farfurie nu a dispărut. Oamenii de ştiinţă insistă că războiul pornit împotriva plantelor transgenice este unul  mai degrabă economic şi politic, însă, până acum, consumatorii nu par să fie convinşi.

Căutăm hrană tot mai sănătoasă, naturală, în condiţiile în care piaţa este invadată de mâncare procesată, plină de pesticide, de E-uri nocive şi lista ar putea continua. De cele mai multe ori, lipsa informaţiilor de calitate îl face pe consumator confuz în faţa raftului de la magazin, iar alegerea în cunoştinţă de cauză, dificilă.

Apariţia plantelor modificate genetic şi cultivarea lor la scară largă în unele ţări ale lumii, inclusiv în România, a stârnit nu de puţine ori dezbateri aprinse, cu argumente pro şi contra. Lumea s-a împărţit în două tabere: cei care cred că folosirea OMG-urilor va salva omenirea de la foamete şi cei care se aşteaptă la un dezastru biologic care va fi produs de o mutaţie neaşteptată care va afecta specia umană.

În spatele acestui război stau mai degrabă interese economice şi politice, atrag atenţia oamenii de ştiinţă care încearcă să-şi facă auzită vocea argumentând că, cel puţin până acum, studiile nu au arătat vreun risc pentru sănătatea umană în urma consumului de organisme modificate genetic.

În principal, patru plante transgenice sunt cultivate în lume

Aproape 20 de ani au trecut de la aprobarea cultivării primelor plante modificate genetic. De atunci, suprafeţele alocate cultivării soiei, porumbului, bumbacului şi rapiţei tolerante la erbicide şi la dăunători  a crescut continuu, ajungând, în 2009, la 134 de milioane de hectare, 14 milioane de fermieri din America, Asia, Europa, Australia cultivând astfel de plante, se arată în raportul „Poziţia mediului academic referitoare la plantele modificate genetic“ al Academiei Române şi Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Potrivit aceleiaşi surse, lista ţărilor care cultivă plante transgenice ajunge la 25 de state. SUA, Brazilia, Argentina, India, China, Canada, Africa de Sud, Paraguay cultivă plante transgenice pe milioane de hectare, primele trei ţări fiind cei mai mari exportatori mondiali de soia şi porumb.

În UE, Spania, dar şi România cultivă porumb transgenic, spaniolii – din anul 1998, Franţa şi Germania au suspendat temporar cultivarea hibrizilor de porumb transgenic din raţiuni politice, Austria, Ungaria, Grecia şi Luxemburg resping din start ideea cultivării plantelor transgenice, tot din raţiuni politice, deşi Comisia Europeană promovează coexistenţa celor trei tipuri de cultură: convenţional, organic şi bazat pe plante transgenice, se mai arată în raport.

 Atitudine reticentă a UE faţă de OMG

Raportul Academiei Române menţionează reticenţa unor state europene în faţa OMG-urilor şi o pune pe seama unei „propagande profesioniste făcute de grupuri de presiune care sunt crezute pe cuvânt“ şi care nu trebuie să aducă dovezi în sprijinul celor afirmate, aşa cum fac oamenii de ştiinţă.

Până la finalizarea războiului din farfurie, este clar că pentru mulţi europeni, ideea de a consuma plante transgenice sună a orice, numai a hrană naturală, nu. „Temerile cele mai mari vin din necunoaştere“, este fermă Marcela Badea, profesor universitar, specialist în biotehnologie şi coordonatoarea Comisiei de Biotehnologie din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România. 

Oamenii nu ştiu că, până să ajungă în producţie, plantele transgenice sunt supuse unor evaluări riguroase referitoare la sănătatea umană şi animală, precum şi referitoare la impactul asupra mediului. „Plantele transgenice – cele care există acum pe piaţă, să ne înţelegem – sunt sigure pentru mediu şi pentru consumul uman“, adaugă profesorul universitar.

Marcela Badea argumentează că o plantă transgenică are nevoie de mai puţine erbicide pentru a se dezvolta, prin urmare mediul este poluat mai puţin, ca să nu mai punem la socoteală emisiile de dioxid de carbon provenite de la maşinile agricole care împrăştie erbicidul.

Un alt beneficiu cert şi des invocat al OMG-urilor este că se renunţă la utilizarea pesticidelor pe scară largă, plantele fiind rezistente la dăunători, un argument puternic în favoarea folosirii lor, având în vedere că riscurile pesticidelor asupra sănătăţii umane au fost deja bine documentate în ultimii 50 de ani. 

Potrivit Marcelei Badea, aceste tehnologii noi se bucură de o mare utilizare în alte părţi ale globului, mai puţin în UE, unde legislaţia este restrictivă. În schimb, Uniunea Europeană importă masiv soia modificată genetic pentru hrana animalelor.  România a cultivat şi ea soia modificată până în 2007, când, în urma semnării tratatului de aderare, a fost silită să renunţe. Consecinţele au fost dramatice. „România a devenit un importator net de soia boabe şi şroturi de soia transgenică, fapt care a dus la creşterea costului furajării animalelor şi, implicit, a costurilor cărnii de pasăre, ponderea furajelor în preţul cărnii de pasăre fiind de 60%“, se mai arată în raportul comun al Academiei Române şi Academiei de Ştiinţe Agricole.

Lipseşte, deocamdată, experienţa de lungă durată

În toată literatura ştiinţifică de pe glob nu există niciun studiu care să spună că este toxic consumul plantelor modificate genetic, subliniază specialista Marcela Badea. „Cele care sunt pe piaţă nu sunt dăunătoare, pentru că sunt evaluate strict. Nu există nicio diferenţă din punct de vedere chimic între soia modificată genetic şi cea normală“, dă asigurări Marcela Badea, care adaugă că ar prefera oricând un mălai obţinut dintr-un porumb modificat genetic, rezistent la atacurile sfredelitorului, întrucât pe acele atacuri se instalează ciuperci toxicogene. „Aici am făcut cercetări şi pot să vă spun că planta modificată genetic este mai sănătoasă“, a explicat profesorul.

„Consider că aceste produse sunt lipsite de efecte negative, cel puţin pe termen scurt şi mediu“, spune, la rândul ei, dr. Corina Zugravu, medic nutriţionist, conf. dr. la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti. Pe termen lung, ne lipseşte deocamdată, experienţa, adaugă dr. Zugravu. „Acum câtva timp, din cauza unor detalii tehnice care ţineau de modul de marcare şi de situl modificat în ADN, au existat manifestări alergice, care însă s-au rezolvat prin folosirea altor tehnici de marcare“. Mai mult, spune medicul nutriţionist, „este pentru mine o certitudine că, în viitor, se vor folosi tot mai multe astfel de produse. Desigur, fiind ceva nou, consumatorii au tendinţa să fie speriaţi şi de a le blama din vini pur şi simplu caricaturale. La acest punct de vedere au contribuit şi multe aspecte care ţin de lupta economică între producătorii de OMG şi nonOMG, ultimii învinovăţindu-i pe primii că ar vinde otravă şi cancer“.

„Recomand prudenţă“

Conf. dr. Nastasia Belc, cercetător gradul I în industria alimentară, director general al Institutului de Bioresurse Alimentare din Bucureşti, este mai reticentă când vine vorba de OMG-uri, deşi recunoaşte că, ştiinţific vorbind, nu sunt argumente care să susţină vreun risc adus sănătăţii umane. „Însă, şi în cazul unora dintre aditivii utilizaţi în industria alimentară, au trecut 20-30 de ani până să se constate că nu e bine să fie folosiţi“.

Niciodată adevărul nu e alb sau negru. „Peste tot în natură există riscuri şi beneficii. OMG-urile au apărut dintr-o necesitate economică, iar părerea mea e că niciodată nu e bine când forţezi natura. Modificări genetice apar însă tot timpul în natură“, mai spune Nastasia Belc. În opinia acesteia, deocamdată, testele nu pot fi făcute astfel încât să fie relevante. „Recomand prudenţă. Poate că pentru persoanele de 40-50 de ani nu e o problemă să mănânce soia modificată genetic. Dar tinerii, mai ales cei care vor să facă şi copii, trebuie să fie mai atenţi în ceea ce priveşte alegerea hranei. Să mănânce cât mai natural posibil, variat şi cumpătat. Până acum, noi nu ştim dacă alimentele modificate genetic sunt sigure, sau nu sunt. Aceasta este opinia mea. Cred că abordarea de prudenţă existentă la nivelul UE este în regulă“, consideră cercetătoarea.

Şi pentru conf.univ. dr. la UMF Carol Davila, Lucian Negreanu, medic primar gastroenterolog, şeful Serviciului de Medicină internă şi gastroenterologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, posibilitatea ca plantele transgenice să aibă implicaţii asupra sănătăţii umane e reală: „Însă dovezile ştiinţifice şi timpul scurs de la începuturile folosirii OMG-urilor nu permit nişte concluzii clare. Până acum, trebuie spus, în literatura medicală nu au fost publicate cazuri sau studii care să ateste o legătură certă între apariţia unei boli şi folosirea pe scară largă a OMG-urilor“.

Mai mult decât atât, noile tendinţe ale studiilor şi cercetărilor merg pe ideea eliminării acestor transgene şi folosirea altor tehnici de editare genomică, însă întrebarea este dacă nu cumva şi acestea vor genera temeri şi întrebări din partea consumatorilor. Oricum ar fi, viitorul aparţine biotehnologiei. „Nu se poate hrăni omenirea fără apel la noile tehnologii“, conchide Marcela Badea.

OMG-urile de pe piaţa din România

România aplică aceleaşi reguli în materie ca şi celelalte ţări ale UE. Cultivăm un tip de porumb modificat genetic în scopuri comerciale permis la nivel UE – MON 810. Modificarea genetică este destinată să protejeze recolta împotriva unui dăunător – sfredelitorul european al porumbului.În 2012, s-au cultivat 217 hectare. Alte ţări UE care îl cultivă sunt: Spania, Portugalia, Cehia şi Slovacia şi reprezintă 1,35 % din cele 9,5 milioane de hectare de porumb cultivat în UE.

Introducerea pe piaţa UE a OMG-urilor şi utilizarea lor în produse derivate în lanţul alimentar şi furajer are nevoie de autorizare specială acordată numai după evaluarea Autorităţii Europeaeă pentru Siguranţa Alimentară şi demonstrarea faptului că nu există niciun risc pentru sănătatea umană, animal şi mediu. Sunt 49 de astfel de autorizaţii acordate în UE pentru 27 de tipuri de porumb, 8 tipuri de bumbac, 7 tipuri de soia, 3 tipuri de rapiţă, 1 tip de sfeclă de zahăr, 1 tip de cartofi, 2 tipuri de microorganisme.  

Legislaţia UE impune etichetarea ca atare a tuturor produselor alimentare şi furajelor modificate genetic care conţin, sunt formate sau sunt produse pe bază de OMG-uri. Excepţie face cazul în care prezenţa OMG-ului în produsul alimentar sau în furaj e sub 0,9% sau ingredientul este prezent accidental sau inevitabil din punct de vedere tehnic. Carnea animalului care este hrănit cu OMG-uri nu este însă marcată ca atare.

„Sensibilităţile sunt psihologice, nu biologice sau chimice“

Susţinătorii modificării genetice a alimentelor prin biotehnologie se aşteaptă ca tehnica să ducă civilizaţia mai departe, însă publicul este cel puţin precaut, nota, recent, într-un articol, publicaţia americană „The New York Times“. Oamenii de ştiinţă şi nespecialiştii au păreri foarte diferite când vine vorba despre OMG, cultivate pentru a mări randamentul culturilor şi a le face rezistente la erbicide şi la pagubele produse de insecte.

Un studiu recent publicat de Pew Research Center arăta că 88% din oamenii de ştiinţă considerau sigure alimentele modificate genetic, în timp ce doar 11% aveau o opinie contrară. Doar 37% din consumatorii americani, însă, le-au considerat sigure, în timp ce 57% din americani le-au considerat nesigure.

Lucrurile se schimbă şi în SUA

„Este o problemă cu multe faţete“, a remarcat Dominique Brossard, profesor la Universitatea din Wisconsin care a studiat percepţiile publice ale alimentelor modificate genetic. Aceasta a adăugat că, în timp ce unii oameni sunt preocupaţi de potenţialele probleme de siguranţă şi sănătate, alţii aduc în discuţie problemele de mediu, iar alţii – în special europenii – sunt îngrijoraţi de chestiunea monopolurilor şi a consecinţelor tehnologiei asupra fermelor mici. 

Sentimentele de respingere a OMG vin dintr-o teamă ancestrală de a nu te pune cu natura, combinată cu aversiunea faţă de lucrurile considerate alterate, nesănătoase. Aşadar, sensibilităţile sunt de ordin psihologic, nu biologic sau chimic, conchide aceasta. „Intuitiv, oamenii interpretează modificarea genetică ca pe o intervenţie negarantată care contaminează esenţa unui organism făcându-l impur, aşadar de neconsumat. Efectul este şi mai vizibil când ADN-ul introdus provine dintr-o specie diferită“.

În concluzie, opinia publică europeană este reticentă la organismele modificate genetic, regulamentele UE impunând condiţii stricte de trasabilitate şi etichetare pentru astfel de alimente, în timp ce americanii nu prea au cum să le evite. Totuşi, şi în SUA, la începutul acestei luni, preşedintele Obama a semnat legea care cere etichetarea corespunzătoare a tuturor produselor care conţin organisme modificate genetic.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite