Năstase, Ponta, Băsescu şi minerii lui Patapievici

Am ajuns la vorba lui Marin Preda: timpul nu mai are răbdare.

1. Adrian Năstase a fost condamnat definitiv de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: doi ani de închisoare cu executare. Este demnitarul cu cel mai mare rang trimis după gratii în România postcomunistă. Prim-ministru (2000-2004), ministru de Externe (1990-1992), preşedinte al Camerei Deputaţilor (1992-1996, 2004-2006), preşedinte de partid (PDSR 1993-1997, PSD 2000-2005), finalist în alegerile prezidenţiale din 2004 (48,77% din voturi în turul 2, câştigat de Traian Băsescu), membru al multor comitete şi comiţii. Omul care în primii ani ai mileniului III, crezându-se atotputernic, a instaurat un regim de corupţie devastatoare, sufocantă, instituţionalizată. Acum achită nota de plată a unuia dintre multele cazuri de corupţie în care s-a implicat direct sau indirect. Şi tot acum, putem să-l numim -fără a putea fi combătuţi - Năstase cel Corupt. Aşa cum în istoria acestor locuri au existat Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Alexandru cel Bun, există, iată, şi Năstase cel Corupt. Şi asta nu mai e o metaforă, ci o sentinţă definitivă şi irevocabilă, dată de instanţa supremă cu scorul de 5-0. Iar din urmă ne ajung vorbele lui Traian Băsescu, din 2004: „La ţepe, în Piaţa Victoriei!" şi „Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"...

2. Ieri, înainte de condamnarea lui Năstase, pruncul său politic - Victor Ponta -a încercat să acopere valul ameninţător declanşat de propriu-i plagiat printr-o acţiune de un ridicol absolut. Şeful Guvernului şi jalnicul său ministru de Externe, Andrei Marga, au trimis depeşă Evropii, anunţând-o că el, Micul Titulescu (supranumit, mai nou, Micul Furtilescu) - şi nu Balaurul de la Cotroceni - va reprezenta România la Consiliul European. Dar să vezi drăcie: fără semnătura Balaurului, depeşa are valoarea unui petic de hârtie igienică. Pentru a fi valabilă, trebuia să conţină trei semnături: pe cea a preşedintelui, pe cea a primului-ministru şi pe cea a ministrului de Externe. Le-a avut doar pe ultimele două.

3. Oricâte perdele de fum se va strădui să ridice, Victor Ponta nu poate spera că scandalul plagiatului său se va stinge. Acum sau mai târziu, coţcăria îl va mătura ca pe un deşeu politic. Energiile societăţii civile sunt latente, dar când se descătuşează nu iartă pe nimeni. Cu atât mai puţin pe autorul unui furt intelectual de cea mai joasă speţă. Merită să reţinem simbolistica acestor zile: Adrian Năstase - condamnat (pentru corupţie), Victor Ponta - plagiator (furt intelectual), Adrian Năstase - conducătorul tezei de doctorat a lui Victor Ponta... Cine se aseamănă se adună.

4. Marţi seară, când toată ţara vuia pe marginea plagiatului lui Ponta, Mihai Gâdea dezbătea o chestiune arzătoare: violenţa extremă a grupului Patapievici - Pleşu - Cărtărescu. Pe ecranul Antenei 3 tronau, simultan, un titlu şi un subtitlu cutremurătoare: „«Mineriadă» pentru Patapievici. Intelectualii cu papioane, bruschează lumea pe stradă". Virgula între subiect şi predicat n-au introdus-o minerii lui Patapievici, ci intelectualii lui Gâdea. Iar pe Gâdea nu l-a deranjat defel, dovadă că a convieţuit cu ea - cu virgula - în deplină armonie. Probabil că tânărul realizator era marcat profund de această sângeroasă mineriadă a papioanelor, pe lângă care mineriadele lui Iliescu, din anii '90, erau nişte hârjoneli înduioşătoare...

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''