Ucraina, iadul de pe pământ: „Simţi fiecare bombă care explodează!“. Cum trăiesc cei rămaşi în ţară
0
A trecut o lună şi jumătate de când a început agresiunea militară a Rusiei. Iar dimensiunea ororilor provocate de război e tot mai mare. Discursul lui Andrei Şevcenko (45 de ani) ne oferă o imagine terifiantă.
Invazia Ucrainei se transformă în picătură chinezească! Pentru că, din păcate, războiul se prelungeşte şi daunele provocate sunt incalculabile, în acest moment.
Şi dacă mâine s-ar opri totul, prin miracol, multe dintre oraşele atacate, precum Mariupol, vor fi nişte ruine. Având în vedere ce se întâmplă în Ucraina, e de înţeles că nimănui nu-i mai stă gândul la sport. Naţionala de fotbal e, în continuare, în cărţi pentru calificarea la Mondialul din Qatar (21 noiembrie - 18 decembrie), urmând să joace în iunie primul baraj, cu Scoţia, în deplasare. Dacă va învinge, va urma alt baraj, cel decisiv, în deplasare, cu Ţara Galilor. În mod normal, fostul selecţioner al Ucrainei, Andrei Şevcenko (foto), un fost mare fotbalist cu o carieră stelară, ar fi fost conectat la emoţiile acestor partide. Acum însă, el e cu gândul la orice, numai la barajul din iunie nu. Într-un interviu tulburător acordat pentru „Daily Mail“, fostul atacant de la AC Milan şi Chelsea a oferit detalii dureroase despre ce se petrece în ţara sa.
Are toată familia prinsă în Ucraina
„Sincer, la început, nu ne venea să credem că a început războiul. Eram în stare de şoc. Acum, situaţia din Ucraina e groaznică. Simţi fiecare bombă care explodează pentru că tremură toate casele din jur. Bombardamentul ruşilor e necruţător! Am aproape toată familia în Ucraina: mama mea, sora, unchiul meu, vărul meu. Toţi sunt acolo şi refuză să plece. Rămân acolo pentru ţara noastră, pentru libertatea noastră, pentru mândria noastră. Ne apărăm patria, ne luptăm. Trebuie. N-avem de ales“, a spus un Şevcenko, vizibil emoţionat.
Acesta era în Anglia, în momentul începerii războiului. Iar interviul l-a acordat, la Ottershaw, la aproximativ 32 de kilometri de Londra.
Când s-a mai calmat, Şevcenko şi-a reluat discursul, vorbind despre preşedintele Ucrainei, Volodomir Zelenski. „Putea să fugă. Dar a rămas şi a transmis poporului un mesaj clar. Că trebuie să rămânem şi să ne apărăm ţara. Ce a făcut Zelenski a unit oamenii. A rămas alături de ei şi, e clar, nu ne vom da bătuţi“, a continuat cel mai bun atacant din istoria Ucrainei, cu 48 goluri în 111 selecţii.
Armata rusă, în acţiune
„Rusia nu e binevenită la noi“
Deşi în primele zile de război, s-a spus că Vladimir Putin miza pe faptul că soldaţii ruşi vor fi primiţi cu braţele deschise de ucraineni, realitatea a arătat cu totul altfel. „Rusia nu e binevenită la noi! Noi ne vom lupta pentru libertate, pentru democraţia noastră. Când vezi că oamenii de rând ies pe stradă, în faţa tancurilor, asta e o imagine foarte puternică. Şi arată că Ucraina se va apăra până la sfârşit. Ţara noastră şi-a câştigat independenţa de 30 de ani. Am fost mereu mândru de poporul ucrainean, iar acum sunt convins că nimeni nu ne va dicta viitorul“, a continuat Şevcenko.
Vladimir Putin, în spatele unui război sângeros
„Ieşiţi pe străzi! Putin trebuie presat“
Întrebat dacă are un mesaj pentru poporul rus, Şevcenko a vorbit pe un ton apăsat: „Am mulţi prieteni ruşi. Am jucat alături de mulţi fotbalişti ruşi. Exista o relaţie apropiată între popoarele noastre. Care, din păcate, nu va mai fi niciodată la fel. Dar ştiu că sunt mulţi ruşi care vor oprirea războiului. Mesajul meu pentru ei: Ieşiţi pe străzi! Ştiu că nu e uşor. Ştiu că poate fi periculos în Rusia. Dar singura cale de a opri războiul e să promovăm adevărul. Iar mulţi oameni aflaţi în Rusia nu ştiu adevărul. Ei ştiu doar propaganda statului. Trebuie să punem presiune asupra lui Putin ca să se oprească. El vorbeşte despre o «operaţiune specială». Dar nu există aşa ceva, când mor oameni nevinovaţi, când sunt oraşe bombardate“, a adăugat Şevcenko.
De când a început acest război, în fiecare secundă, un copil ucrainean devine refugiat. Andrei Şevcenko fost internaţional ucrainean
Se încarcă comentariile...
