VIDEO România, locul minunilor: cum explică localnicii şi oamenii de ştiinţă miracolele

VIDEO România, locul minunilor: cum explică localnicii şi oamenii de ştiinţă miracolele

Nici când e ger de crapă pietrele, apa lacului din comuna Petrova nu îngheaţă

Apa care izvorăşte doar de Rusalii, lacul care nu îngheaţă sau maşina care „alunecă“ la deal sunt câteva dintre fenomenele pe care localnicii le consideră inexplicabile şi le numesc miracole.

Ştiri pe aceeaşi temă

Semne de la Dumnezeu, fenomene inexplicabile sau simple iluzii optice - România este un loc al minunilor. Felul în care sunt acestea percepute depinde de fiecare persoană în parte. Pe de o parte, oamenii de ştiinţă au demontat aşa-zisele minuni care au generat adevărate pelerinaje, iar pe de alta preoţii spun că miracolele îi ajută pe oameni să-şi păstreze credinţa.

Citiţi şi:

„Panta-minune“ din Maramureş va deveni colină

Şapte blesteme care au schimbat istoria

Teologii sunt de acord că minunile sunt accesibile doar celor care au ajuns la o maturitate a credinţei, dar admit şi că printre preoţi se numără şi sucienţi farisei, care practică mai degrabă şamanismul. Într-o altă ordine de idei, locurile binecuvântate, aşa cum sunt numite de localnici, au devenit în timp atracţie turistică. De acest lucru încearcă acum să profite administraţiile locale pentru a atrage cât mai mulţi vizitatori.

De zeci de ani, maramureşenii se pot lăuda cu propria lor minune: lacul Răstoacă de la Petrova. Oricât de ger este, oricât de mare e zăpada, apa lacului nu capătă nici măcar o pojghiţă de gheaţă. Mai mult decât atât, indiferent de anotimp, temperatura apei lacului rămâne constantă, în jurul valorii de 10 grade Celsius. Minunea din Maramureş a făcut loc legendelor. Astfel, lacul Răstoacă, de pe cursul râului cu acelaşi nume, aflat între localităţile Petrova şi Leordina, s-ar fi format în urmă cu sute de ani, în locul în care a căzut un trăsnet puternic.

„Ştiu povestea de când eram copil. Bunicul spunea ceva de un fulger nemaivăzut, foarte puternic, care a lovit muntele nostru şi de cum a ţâşnit apoi apa din stâncă", îşi aminteşte Vasile Petrovan, un localnic în vârstă de 81 de ani. Oamenii sunt de altfel convinşi că este o minune. „Apa din lac nu a îngheţat niciodată, deşi râul Vişeu, în care se varsă pârâul cu pricina, a îngheţat de nenumărate ori. Temperatura apei nu se modifică mai deloc, rămâne tot anul cam 10 grade Celsius, chiar dacă e vară, chiar dacă e iarnă", a completat bătrânul. Deşi pare ciudat, iar localnicii sunt gata să jure că la mijloc e mâna lui Dumnezeu, fenomenul întâlnit la Petrova are şi explicaţii ştiinţifice.

Există însă o explicaţie

„Am studiat îndeaproape motivele pentru care apa de aici îşi păstrează aceeaşi temperatură tot timpul anului. Este vorba de un fenomen rar întâlnit în România. Izvorul Răstoacă vine direct din munte şi de la o adâncime foarte mare, de peste 200 de metri", a explicat geologul Dumitru Istvan. Potrivit acestuia, apa nu are timp să se răcească de la izvor, prin urmare nu îngheaţă. „Teoretic, apa nu are cum se răci până ajunge la suprafaţă. La izvor, are aceeaşi temperatură ca şi la vărsare, de 10 grade Celsius. Vorbim de o apă curgătoare care, la un kilometru de la izvor, a format un lac de acumulare natural, în care fluxul de apă este continuu", a precizat şi Ioan Pop, consilier în cadrul Parcului Natural Munţii  Maramureşului.

Printre posibilele explicaţii ale oamenilor de ştiinţă se numără şi existenţa, în zonă, a unui depozit de uraniu. Apa însă nu este contaminată, iar localnicii din zona o beau fără să acuze probleme. „Apa asta-i cea mai curată şi o beau de când mă ştiu", a asigurat Vasile Petrovan. „Apă mai bună decât cea de la izvorul Răstoacă nu există nicăieri în lume. Cât am colindat eu, n-am găsit apă mai gustoasă", l-a completat George Raţiu, veteran din al Doilea Război Mondial.

Proiect turistic

Minunea de la lacul Răstoacă nu a fost încă exploatată de administraţia locală. Edilul comunei Petrova, Ion Petrovai, vrea să schimbe însă acest lucru şi este decis să includă localitatea într-un circuit turistic. „S-ar putea amenaja un loc de agrement, precum şi un mic sat pescăresc", ar vrea primarul. Acesta susţine că ar vrea să mai amenajeze aici un motel şi un restaurant, într-un stil autentic maramureşean, doar din lemn şi piatră. Deşi ambiţiile sunt mai vechi, deocamdată nu au fost puse în practică, pe motiv de criză. 

"Ştiu povestea de când eram copil. Bunicul spunea ceva de un fulger nemaivăzut, care a lovit muntele nostru şi de cum a ţâşnit apoi apa din stâncă."
Vasile Petrovan
localnic

10ºC este temperatura constantă a lacului Răstoacă din judeţul Maramureş.

Drumul pe care maşinile merg singure la deal

Turiştii sunt atraşi ca de un magnet de o zonă din judeţul Maramureş, aflată la ieşirea din Cavnic, unde există o pantă cu înclinaţie de aproximativ 5% pe care maşinile urcă fără intervenţia şoferilor. „Am auzit de minunea de la Cavnic şi, în concediu fiind, ne-am abătut puţin de la ruta noastră tocmai ca să testăm pe pielea noastră sau, mai bine zis, pe maşina noastră. Şi aşa este. Maşina urcă singură, dar se pare că există o explicaţie", a spus Cristian Mihăilă, un turist din Bucureşti.

Panta din Cavnic, pe care, aparent, autoturismele pot urca fără ca motorul să fie pornit  Foto: COSMIN CARP



Într-adevăr, chiar dacă majoritatea celor veniţi în zonă să vadă cu ochii lor acest fenomen speră să fie o altă minune a lumii, adevărul este că ceea ce pare a fi „la deal" e, de fapt, „la vale". „În urmă cu doi ani am făcut acolo mai multe măsurători din care a reieşit că dealul de-acolo este de fapt o iluzie optică. Nimic ieşit din comun şi nimic special.

Chiar dacă lumea crede că urcă, în realitate, maşina coboară. Este vorba de unghiul de înclinaţie a întregii zone din care face parte şi această pantă", a explicat geologul Ionică Pop. Specialiştii îi îndeamnă pe cei care nu vor să accepte această explicaţie să facă teste pe cont propriu. „Şi eu am fost să mă distrez acolo, ca mulţi alţii, dar nimic mai mult. Nu cred în poveşti şi minuni. Totul e foarte uşor de verificat. Luaţi un poloboc, aşezaţi-l pe şosea şi veţi vedea că bula de aer coboară, şi nu urcă. Dacă ar fi invers, ar fi într-adevăr ceva senzaţional, dar nu este cazul, din păcate", a precizat Traian Minghiraş, membru al clubului Speo Montana.

„Miracolul" va dispărea din cauza drumarilor

După ce lucrările de reparaţie a Drumului Judeţean 184 se vor finaliza, panta-minune nu va mai avea însă nicio valoare. „Am făcut măsurătorile în zonă pentru ridicarea liniei roşii a drumului, iar după ce vom supraînălţa şoseaua, acest fenoment cred că nu va mai exista. În urma verificărilor topo a reieşit că panta despre care vorbim va dispărea odată cu lucrările de reparaţie", a explicat Cristi Chendea, directorul Direcţiei Tehnice din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş.  Zona de la Cavnic nu este singura din ţară care-i pune pe gânduri pe şoferi.

Acelaşi fenomen se întâmplă şi la câţiva kilometri de Bacău, într-o zonă de serpentine. „Am crezut că este un fenomen inexplicabil, un câmp electromagnetic, ceva. Dar când m-am uitat în oglinda retrovizoare am văzut că, ceea ce mi se părea mie că este la deal, era cât se poate de la vale", a spus Ionuţ Codori, din Bacău. De asemenea, acesta spune că acelaşi fenomen l-a întâlnit şi lângă Petroşani, judeţul Hunedoara. „Este o zonă între Obârşie spre Petroşani, ai impresia ca Lotrul curge la deal. Dacă mergi în sensul apei, ai senzaţia că tu urci, iar apa coboară. Dar am înţeles că este de fapt o iluzie din cauza diferenţei de terasament dintre stradă şi albia râului. E cam ca atunci când trenul de lângă tine porneşte şi tu ai impresia că a plecat şi trenul în care te afli tu", a mai spus Ionuţ Codori.

"Chiar dacă lumea crede că urcă, în realitate maşina coboară. Este vorba de unghiul de înclinaţie a întregii zone din care face parte şi această pantă."
Ionică Pop
geolog

"Luaţi un poloboc, aşezaţi-l pe şosea şi veţi vedea că bula de aer coboară, şi nu urcă. Dacă ar fi invers, ar fi într-adevăr ceva senzaţional, dar nu este cazul, din păcate."
Traian Minghiraş
Speo Montana

Vetrica, „larva de Rusalii"

Abia dacă măsoară cât unghia de la o mână vânjoasă când iese din ou, în malurile cleioase ale râului Prut. Vetrica (foto), cunoscută şi ca „larva de Rusalii", este o delicatesă pentru peştii din apele mari, curgătoare, dar şi o încântare pentru privirea omului atunci când, ajunsă la maturitate, capătă forme asemănătoare cu cele ale unei libelule.



Timp de doi-trei ani, vetrica trăieşte în găuri făcute în malurile râului, sub nivelul apei. Vietatea apare în faţa oamenilor doar de Rusalii, făcându-i pe localnici să spună că vetrica e un dar de la Cel de Sus. „O ştiu de când pescuiesc aici, adică din 1949. Este o hrană naturală foarte uşor de mâncat de peşti. Când îi vine timpul, îşi lasă ouăle în cuib şi se agaţă de copacii din apă. După ce se dezbracă de piele ca un şarpe, are forma unui fluture mare sau a unei libelule", a povestit Vasile Cristea, pescar. Odată finalizată transformarea, vietatea zboară pe o distanţă scurtă, la vreun metru deasupra apei, apoi cade, fiind mâncată de peşti.

Spectacolul, spune ieşeanul, este unul inedit. „În preajma Rusaliilor încep să zboare câte una, două. A doua zi sunt mai multe, iar în a treia zi se formează adevăraţi nori cu această vietate. Imaginile sunt superbe", a mai spus pescarul.

Fântâna cu apă clocotită de la Olt

Timp de câteva zile din luna martie, anul acesta, fântâna din curtea familiei Diţu din Voineasa, judeţul Olt, a fost loc de pelerinaj. Sătenii veneau să vadă cu ochii lor cum vecinii scot din puţ apă clocotită. „Apa a început să fiarbă. Ies aburi din ea, este numai bună de spălat. Poate e o putere dumnezeiască. Avem fântâna asta de 25 de ani, dar aşa ceva n-am mai pomenit", a declarat atunci Elena Diţu.

Soţii Diţu, la fântâna fermecată   Foto: Adevărul



În comună a ajuns şi o echipă de la Garda de Mediu, pentru a preleva probe din fântână. Comisarii au măsurat temperatura apei, iar termometrul a indicat aproape 50 de grade Cel­sius. Sătenii din Voineasa au fost convinşi că sunt martorii unui miracol, de vreme ce specialiştii de la Mediu nu au putut da o explicaţie.

Nici geologul chemat special nu a putut da vreun răspuns. „La noi în comună n-a fost niciodată un izvor termal, n-au fost nici conducte de gaze, nici sonde. Cred că este o minune", a spus edilul din Voineasa, Constantin Costache. După numai o săptămână, apa a încetat să fiarbă, revenind la temperatura normală. Nici pentru acest lucru nu a fost găsită o explicaţie logică. Dana Mihăilă

Piatra care anunţă ploaia

Ochiul Huitoarei, o stâncă din judeţul Bacău, se umezeşte cu cinci zile înainte de o furtună sau de o ploaie lungă, mocănească. Localnicii din Dofteana nu se apucă niciodată de treburile câmpului fără să consulte barometrul natural cu care ei spun că au fost binecuvântaţi.

Olimpia Filip

Sătenii din comuna băcăuană Dofteana află înaintea meteorologilor dacă va ploua sau va fi secetă. Ei se ghidează după o stâncă de pe dealul Huitoarei, de unde izvorăşte, cu câteva zile înainte de venirea ploii, un fir de apă care curge până la baza dealului. Localnicii nu se apucă niciodată de arat, semănat, prăşit sau cosit fânul până ce nu aruncă o privire spre stâncă.

Vasile Hanganu nu pleacă la câmp fără să verifice dacă Ochiul Huitoarei prevesteşte ploaie  Foto: OLIMPIA FILIP

„Ochiul Huitoarei (n.r. - denumirea dată de săteni locului din stânca de unde izvorăşte pârâul) este pentru noi cel mai bun buletin meteorologic. Nici nu ne trebuie televizor! Aşa fac toţi oamenii de aici, din comună. Noi ştim asta de la bunicii noştri şi niciodată nu am dat greş", a spus Maria Ştirbu (70 de ani), din Dofteana. Femeia spune că, dacă ploile care urmează să vină sunt mărunte şi de scurtă durată, stânca se umezeşte puţin în partea de sus. Dacă va fi furtună, se formează un pârâu care curge din cel mai înalt punct al stâncii până spre grădinile oamenilor.

Explicaţiile localnicilor

Unii localnici susţin că Ochiul Huitoarei este un drob mare de sare care se umezeşte cu trei-patru zile înainte de apariţia norilor. „Când se umezeşte dealul, sigur plouă peste câteva zile, dar în condiţiile în care nu bate vântul, că poate împrăştia norii", susţine Trandafira Spoială (80 de ani). Specialiştii au şi alte variante. „Mai degrabă este vorba despre o rocă permeabilă, care se îmbibă cu vapori atunci când este presiune mare în atmosferă. Oricum, fenomenul nu a fost încă îndeajuns studiat. Cert este că oamenii din Dofteana au dreptate. Acolo este un barometru natural", a spus Marius Georgescu, geolog la Inspectoratul de Resurse Minerale Bacau.

Ce spun specialiştii

Fenomenul din Dofteana a stârnit curiozitatea meteorologilor din Bacău. Ei recunosc că nu l-au studiat îndeaproape, dar susţin că Ochiul Huitoarei va face obiectul viitoarelor cercetări. „Este posibil ca sătenii să aibă dreptate atunci când spun că în zonă exista un drob de sare. Aceasta reţine apa, iar o atmosferă încărcată în vapori face ca solul să fie saturat şi să apară acel pârâu de care vorbesc oamenii", a spus Ioan Sabin Istrate, meteorolog din cadrul Serviciului Regional de Prognoză a Vremii din Bacău.

Explicaţia oamenilor de ştiinţă nu convinge în totalitate atâta vreme cât pe Ochiul Huitoarei creşte vegetaţie, ceea ce este imposibil pe o rocă de sare. „Un răspuns ferm nu îl poate da deo­camdată nimeni. Sunt doar presupuneri", a precizat Ioan Sabin Istrate. Până când specialiştii vor avea un răspuns, localnicii din Dofteana sunt convinşi că stânca-minune este un semn de bunăvoinţă de la Dumnezeu.

„Izvorul îngerului", minunea de Rusalii

Paul Maghiu

Sătenii din satul Stârciu spun că, în fiecare an, apa unui izvor iese la suprafaţă doar înainte de Rusalii. Nimeni nu ştie de ce apa curge doar atunci, iar autorităţile locale încearcă să transforme misterul într-o atracţie turistică. Vestea că izvorul din Stârciu a vindecat mulţi bolnavi a trecut graniţele judeţului. În fiecare an, înainte de Rusalii, sute de oameni vin în satul din comuna sălăjeană Horoatu Crasnei pentru a vedea cu ochii lor minunea. Şi de fiecare dată e la fel: apa iese la suprafaţă doar înaintea sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, iar după câteva săptămâni izvorul seacă din nou, ca şi cum n-ar fi fost.

Sute de oameni vin să ia apă, în preajma Rusaliilor, de la izvorul binecuvântat  Foto: Paul Maghiu



Localnicii sunt convinşi că e un miracol. „Noi credem că apa are calităţi binefăcătoare. Ştim de la bătrâni că în această zonă, în urmă cu sute de ani, a existat o mănăstire şi de aceea considerăm că izvorul vine ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Sunt oameni care suţin că s-au vindecat după ce au băut din această apă", a declarat Iosif Şimon, proprietarul terenului unde se întâmplă minunăţia.

Sătenii spun că în acest an apa a început să curgă la 1 iunie, cu o zi înainte de Înălţare. Pentru o sticlă cu apă binefăcătoare, credincioşii au bătut şase kilometri, unii cu maşinile sau cu căruţele, alţii pe jos, pe un drum greu, dar care va fi modernizat începând din această vară, cu fonduri europene. De altfel, autorităţile locale intenţionează să creeze aici un obiectiv turistic, pentru cei care practică turismul spiritual, dar şi pentru cei care vor să se bucure de natură, la poalele muntelui Meseş.

Între credinţă şi ştiinţă

Preotul Gabriel Gârdan, consilier cultural la Episcopia Ortodoxă a Sălajului şi lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, spune că pe locul în care izvorăşte „Fântâna Leacului" ar fi existat o mănăstire, a cărei existenţă a fost atestată între secolele al XI-lea şi al XIII-lea. „Referiri la acest aşezământ monahal apar în cartea «Istoria Bisericii Ortodoxe», scrisă de  profesorul universitar Mircea Păcurariu, din Sibiu", a explicat Gârdan.

Reprezentantul Episcopiei nu infirmă, dar nici nu confirmă efectul tămăduitor al apei de la poalele Meseşului. „Fenomenul de la Stârciu iese din categoria obişnuitului şi cred că marele merit al acestui eveniment este că-i ajută pe oameni să-şi păstreze credinţa. Pentru că, în definitiv, minunile se întâmplă doar dacă ai credinţă. Trebuie să ne dezobişnuim în a trăi numai conform experienţelor palpabile sau explicabile", a mai spus părintele.

De cealaltă parte a „baricadei", cercetătorul Vlad Codrea, de la Facultatea de Geologie, din Cluj, spune că fenomenul de la Stârciu poate avea şi explicaţii pur ştiinţifice: „Mă feresc să dau un verdict asupra cauzelor care determină ca acest izvor să iasă doar la suprafaţă doar în această perioadă. Este foarte probabil însă să fie datorită acumulărilor subterane, a topirilor zăpezilor din timpul iernii şi a precipitaţiilor abundente din primăvară."

Satul Stârciu face parte din comuna sălăjeană Horoatu Crasnei şi este situat la aproximativ 30 de kilometri de Zalău. Zona în care se află „Fântâna Leacului" este cunoscută de peste 1.000 de ani.

"Încă de când eram copil ştiam de apa binefăcătoare de la marginea Meseşului, care ieşea la suprafaţă de Rusalii. Mama ne aducea şi nouă apa, să ne apere de boli."
Nicolae Banciu
pensionar

Chipul lui Iisus pe un copac

În Deta, un oraş de lângă Timişoara, pe o scoarţă de copac a apărut, tocmai în Postul Mare, înainte de Paşte, un chip despre care localnicii spun că ar semăna cu cel al lui Iisus. Oamenii au făcut asemănarea cu profilul Mântuitorului din momentul în care se ruga în Grădina Ghetsimani, cu câteva zile înainte de a fi răstignit. După descoperire, la copac au apărut flori şi lumânări, iar oamenii s-au rugat în genunchi.

Scoarţa copacului a fost tăiată la puţin timp după ce doi tineri au murit în apropiere, într-un accident, însă nimeni nu şi-a dat seama că pe lemn a apărut un chip. Credincioşi din Deta, dar şi din localităţile învecinate vin în număr mare pentru a admira înfăţişarea. „Eu cred că e o apariţie divină, mai ales după accidentul în care au murit cei doi băieţi. Ne-am uitat cu toţii să vedem dacă nu e cumva vreo glumă, dar se vede că icoana nu a fost pictată", a spus Dorel Petnehazi, localnic. Chiar şi rudele tinerilor morţi în accident au venit la locul accidentului pentru a se ruga la chipul apărut pe scoarţa de copac. Gerhald Ernst

Icoana care se curăţă singură

Ioana Popa

După 200 de ani, chipul Mântuitorului Iisus a apărut de sub negreala unei icoane de la Mănăstirea Celic Dere din judeţul Tulcea. Pictura a fost adusă la lăcaşul de cult de un soldat rus, pe vremea războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812. „Nu se ştie din ce cauză, dar icoana era neagră complet. Ostaşul i-a spus părintelui rus că atunci când va vrea Dumnezeu, icoana se va curăţa. Acel preot a lăsat icoana la maicile din Celic Dere împreună cu spusele soldatului, iar fiecare maică a transmis mai departe ucenicei sale ce se va întâmpla", a povestit maica Irina, ghidul sfântului lăcaş.

Iisus îşi va deschide ochii

Cele spuse de soldat s-au adeverit, iar maicile au fost martorele tăcute ale minunii: în timp, pe suprafaţa neagră a început să apară treptat chipul lui Iisus Hristos. La despărţirea de grupul de călugări din care făcea parte şi părintele rus, ostaşul i-a atenţionat: „Prin ea se va săvârşi o mare minune". Nimeni nu ştie ce va urma să se petreacă. Un lucru este sigur însă: tot ceea ce a spus ostaşul s-a adeverit.

Icoana se află la Tulcea de 200 de ani  Foto: Mihai Ciobanu



Maicile spun că icoana este rară pentru că puţine sunt cele în care Mântuitorul apare cu ochii închişi. „Nu se simte când se curăţă. Nu se ştie de când datează sau cine a făptuit-o. Că se va curăţa, se ştie de la acel ostaş. Dar când se va curăţa complet, nimeni nu poate spune. Semnul că cele prevestite de soldat sunt reale este că din nimic a apărut chipul Mântuitorului. Se mai spune că la sfârşit, când icoana va fi curăţată complet, i se vor deschide şi ochii", a mai spus maica Irina.

Acum, icoana s-a curăţat mai bine de jumătate, chipul lui Iisus fiind luminat până la pometul stâng. În fiecare an, mii de credincioşi vin să se roage la icoana despre care se crede că este făcătoare de minuni.

Românii, adepţi ai principiului „Crede şi nu cerceta!"
Hanibal Dumitraşcu
sociolog

Pentru români este mai importantă credinţa decât cunoaşterea. Poporul român este în faza în care minunile sunt o modalitate de a rezolva totul. Este de fapt o mentalitate de dependenţă pe care poporul român o are dintotdeauna. Acest lucru arată că, de fapt, comunitatea este foarte slabă mergând până la faptul că se aşteaptă totul de la instituţiile statului, totul dintr-o slăbiciune organică. Nu sunt diferenţe mari între zona rurală şi cea urbană pentru că se merge pe principiul „Crede şi nu cerceta!". Iar aceasta nu ţine de transdescendenţă, ci de idolatrie. E complicat să fii responsabil, să obţii ceva prin efort, prin muncă, să-ţi asumi responsabilităţi, dar în schimb este mai uşor să apelezi la miraculos, indiferent dacă vorbim despre muncă, sănătate sau alte probleme. Poporul român este la stadiul magic, al copilăriei. Aşa că între Maglavitul de-acum 60 de ani şi Bucureştiul de astăzi nu este nicio deosebire.

"Trebuie să facem diferenţa între credinţă şi credulitate"
Radu Preda
teolog

Dacă privim minunile din punctul de vedere marxist-leninist, care spune că religia este opiumul popoarelor, atunci aceste minuni sunt cu ghilimele. Minunea nu este însă un apanaj exclusiv al creştinătăţii, dar, într-adevăr, dimensiunea religioasă în sine este compatibilă în mod empatic cu aceasta. Ceea ce unii văd ca fiind minune, alţii o pot vedea ca cel mult şmecherie. A vedea o minune ţine de un discernământ spiritual. Sfinţi părinţi insistă de altfel că un adevărat creştin este o persoană realistă. Minunile, teologic vorbind, sunt ferestre deschise dincolo de ordinea raţională a lumii. Şi în viaţa Mântuitorilor le vedem: orbii văd, morţii învie. Dar pentru a accede la minuni este nevoie de discernământ. Aici intervine educaţia religioasă care la noi, din păcate, este deficitară. Maturitatea credinţei nu exclude minunile, ci oferă mijloace cu ajutorul cărora putem face distincţie între credinţă şi credulitate. Sigur, sunt şi unii preoţi care profită, care exploatează credinţa oamenilor, dar aceştia sunt pseudopreoţi, farisei.

citeste totul despre: